de J.C. von Krempach, doctor în științe juridice
În timp ce „Raportul Lunacek”, adoptat pe 4 februarie, îndeamnă statele-membre UE „să înregistreze și să investigheze infracțiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBTI (lesbiene, gay, bisexuale, trans-sexuale și inter-sexuale) și să adopte o legislație penală care să interzică incitarea la ură pe motive de orientare sexuală și identitate de gen”, Parlamentul European pare mult mai puțin preocupat de infracțiunile motivate de ură care au loc în realitate în Europa.
Iată doar două exemple recente:
În seara zilei de 2 februarie, Arhiepiscopul Madridului, Cardinalul Antonio Maria Rouco Varela, a fost agresat fizic de un grup de femei dezbrăcate până la brâu care strigau: „Avortul este sacru!”.
Este doar ultimul dintr-o serie de atacuri similare, toate implicând violență fizică împotriva unor înalți prelați ai Bisericii Catolice. Violențele activiștilor pentru drepturile homosexualilor, ale promotorilor dreptului la avort și ale feministelor împotriva creștinilor pașnici par să devină normalitate în Europa, dar Parlamentul European nu se arată îngrijorat. Unica sa preocupare este așa-zisa „homofobie”
Violența feministelor nu se rezumă doar la tema avortului. Uneori, este îndreptată pur și simplu către preoții vârstnici…
Un alt incident a avut loc pe 24 ianuarie 2014, când centrul Vienei, capitala Austriei, a fost vandalizat de un grup de extremă stângă.
Violențele au avut loc sub pretextul unui protest „politic” împotriva… unui eveniment pașnic de dans! De câțiva ani, radicalii neocomuniști au început să atace și să molesteze participanții la Balul Operei din Viena, renumit în întreaga lume, luându-i în vizor ca personificări ale „frumoșilor bogați” împotriva cărora vor să lanseze un nou tip de „luptă de clasă”. De curând, aceiași activiști politici și-au îndreptat atenția și asupra altui eveniment de acest gen, Akademikerball, sub pretextul că participanții ar fi „naziști” (cuvântul respectiv desemnând în respectivul context orice persoană care nu este comunistă.) Anul acesta este pentru a treia oară când Balul Operei din Viena devine ținta agresiunilor.
Guvernul a desfășurat peste 2.000 de polițiști, care au reușit să contracareze tentativele huliganilor de a intra cu forța în Palatul Imperial Hofburg, unde avea loc evenimentul, dar nu i-au putut opri să creeze un dezastru în alte părți ale orașului. Au fost sparte vitrine de magazine (printre care și cea a unui magazin de bijuterii deținut de o familie de evrei, ceea ce duce cu gândul la o asociere de idei profund nefericită…) și s-a dat foc la mașini, în timp ce grupurile urlau pe străzi sloganuri de genul: „Unseren Hass könnt Ihr haben” („Vă servim ura noastră”). E un exemplu rar în care o infracțiune motivată de ură este în mod deschis descrisă astfel de cei care o comit. Au fost rănite 22 de persoane, iar pagubele sunt estimate la 1 milion de euro.
De ce relatez despre acestea? Pentru că huliganii au primit sprijin logistic și politic de la organizația de tineret a partidului austriac „Alternativa Verde” – exact partidul pe care dna Lunacek, autoarea raportului cu același nume, îl reprezintă în Parlamentul European. Aceeași doamnă Lunacek, care deplânge (posibilele) infracțiuni împotriva persoanelor gay și lesbiene, nu a avut nici măcar un cuvânt de regret pentru violența foarte concretă și reală la care a instigat mișcarea de tineret a propriului ei partid. Și nu le-a oferit scuze victimelor, multe dintre ele fiind persoane care doar au avut ghinionul să dețină magazinele și mașinile care se găseau pe traseul de marș al trupei de comuniști „verzi”.
Acestea și multe alte incidente similare aruncă o lumină deosebit de stranie asupra deciziei nefericite a Parlamentului European de a respinge un proiect de lege care îndeamnă UE și statele membre să asigure exercitarea deplină și egală a drepturilor omului pentru toți cetățenii. În schimb, Parlamentul European a preferat să adopte un text care afirmă și promovează doar drepturile persoanelor cu comportament sexual neobișnuit. Desigur, ar fi trebuit să ne obișnuim deja cu ideea că Verzii din PE au o abordare destul de selectivă a drepturilor omului. Este semnificativ modul în care comuniștii din Parlamentul European (unii fiind urmașii direcți ai fostelor partide-stat din blocul sovietic!) au votat în masă în favoarea raportului Lunacek: acesta reprezintă, într-adevăr, o versiune a „drepturilor omului” perfect compatibilă cu fascismul roșu pe care aceste grupări îl reprezintă.
Ceea ce e mai greu de înțeles e felul în care reprezentanții așa-ziselor „mari” partide au marșat cu această concepție distorsionată până la absurd a drepturilor omului și s-au arătat încredințați că fac un lucru bun.
Adoptarea „Raportului Lunacek” transmite un mesaj clar: unele infracțiuni bazate pe ură pot fi tolerate, altele nu.
Sursă: Turtle bay and beyond
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
