Cătălin Ivan: „Nu am votat rapoartele Estrela și Lunacek, deși presiunea era imensă din partea grupului politic din care făceam parte”
Cătălin Ivan, candidatul din fruntea listei PRODEMO pentru Alegerile Europarlamentare (poziția 7 pe buletinele de vot), a răspuns în direct, printr-un LIVE pe Facebook, la întrebările adresate de români. El a răspuns și la criticile venite din zona progresiștilor, dar și a conservatorilor. Progresiștii îl critică pentru că susține căsătoria dintre un bărbat și o femeie și se opune Pactului Global pentru Migrație. Conservatorii îl acuză că a votat mai multe rapoarte controversate din Parlamentul European.Redăm mai jos răspunsurile lui.
Cătălin Ivan: „De câteva zile există un atac dublu la PRODEMO, pentru că eu mă aflu pe această listă. Pe de o parte, zona așa-zisă progresistă, printr-un ONG de care acum am auzit prima dată, deși poate fi un ONG respectabil, nu contest, acest ONG spune, făcând evaluarea tuturor candidaților, că PRODEMO ar putea fi o construcție serioasă, dar eu sunt pe listă și sunt un antieuropean. Și argumentează de ce aș fi antieuropean: pe de o parte, pentru că mă opun pactului global pentru migrație, argumentând că primirea de imigranți în Uniunea Europeană fără un control, fără o strategie foarte clară, fără ca instituțiile europene să fie pregătite pentru așa ceva, ar însemna un pericol imens pentru Europa valorilor creștine, așa cum o cunoaștem noi; pe de altă parte, și pentru că am votat la referendum. Deci sunt antieuropean pentru că am susținut un referendum și pentru că am votat „Da” la referendumul din toamna trecută, pentru definirea căsătoriei așa cum o știm noi, între un bărbat și o femeie. Pentru aceasta, prin faptul că eu sunt pe listă, PRODEMO este un partid antieuropean, uitând că libertatea de exprimare, libertatea de gândire, libertatea de opțiune sunt, până la urmă, valori europene. Nu poți să fii tolerant doar într-o direcție și să fii total intolerant, să nu accepți punctul de vedere al celorlalți. Acesta este atacul din partea zonei progresiste. Am pus dovezi pe Facebook, am trimis în presa națională dovezi: și că am votat la referendum, și că am susținut referendumul din Parlamentul European. Am argumentat atunci de ce am făcut-o, argumentez oricând. Opțiunea mea este aceeași și nu mi-o schimb, rămânând un proeuropean convins.
Din zona conservatoare circula alt SMS prin care sunt prezentate rapoartele sensibile pe care eu le-aș fi votat până în 2015. Deci cu patru ani în urmă. Nu voi intra pe fiecare raport în parte, pentru că ar trebui să facem o sesiune LIVE pentru fiecare dintre aceste rapoarte, dar promit că, dacă cineva organizează o dezbatere despre ce s-a votat în Parlamentul European pe această zonă, voi participa cu drag, ba mai mult, dacă va exista interes și voi primi mesaje că există acest interes, voi organiza eu, sau va organiza PRODEMO această dezbatere despre aceste rapoarte și despre ce se votează în Parlamentul European.
Pe scurt, în schimb, trebuie spus că în Parlamentul European se votează peste 100 de rapoarte. Asta înseamnă câteva zeci de rapoarte în fiecare zi. Este imposibil pentru oricine ar fi în Parlamentul European să cunoască în detaliu absolut toate rapoartele. Fiecare se concentrează pe zona lui de activitate, bazându-se pe ceilalți colegi care activează în celelalte comisii și care vin cu o listă de vot și cu o opinie pe rapoartele pe care ei lucrează. Eu am fost pe zonă de economie, pe rapoarte împotriva corupției, unde am performat extraordinar de bine cred eu, atâta timp cât o inițiativă a mea privind recuperarea averilor ilicite scoase în afara Uniunii Europene a fost votată de 500 de europarlamentari din 617. Din 2013 până în 2015, îmi sunt prezentate aici șase rapoarte sensibile pentru valorile în care noi credem cu toții.
În primul rând, cele mai sensibile sunt rapoartele Estrela și Lunacek, pe care nu le-am votat, deși presiunea era imensă din partea grupului politic din care făceam parte. Eram în sală. Nu am votat tocmai pentru că am considerat că valorile pe care acel raport le exprima nu erau în concordanță cu ceea ce crede poporul care m-a trimis acolo. Cei care m-au votat și m-au trimis în Parlamentul European cred în cu totul și cu totul alte valori și aș fi fost în contradicție totală cu cei care m-au trimis în Parlamentul European.
Deci din start tăiem două de pe listă, pe cele mai sensibile dintre ele nu au fost votate de mine în Parlamentul European. Raportul Zuber, în schimb, militează pentru „eliminarea stereotipurilor de gen”. Și aici se referă foarte clar în raport – îi rog pe toți cei care sunt interesați că citească raportul – la cum se raportează societatea la femei și la bărbați – în nici un caz la alte categorii, bisexuali, minorități și așa mai departe. Și cere ca rolul femeii în societatea modernă să fie regândit. Ceea ce spunem și noi la PRODEMO: că societatea modernă este nedreaptă, nu este corectă față de femeie. Pentru că pe de o parte vrem ca femeia să fie mamă, să fie soție, să avem natalitate, să avem copii. Pe de altă parte, vrem ca femeia să aibă dreptul la carieră, să se împlinească și profesional, ceea ce societatea modernă, ceea ce societatea românească nu permite femeilor în ziua de astăzi. În România, ca și în Europa de astăzi, femeia trebuie să aleagă între a avea carieră și a avea copii, a fi mamă – o alegere cumplit de grea, pe care bărbații nu o au. Noi propunem o dezbatere mult mai profundă pe acest subiect, iar Raportul Zuber chiar asta spune.
Mai sunt câteva rapoarte, Panzeri, Tarabella și Noichl, nu voi intra în detalii pentru fiecare din ele. Niciunul din aceste rapoarte nu obligă statele membre la absolut nimic. Majoritatea cer dialog, dezbatere – cum este, de exemplu, Raportul Panzeri: din 2015 articole, unul singur, pe care vi-l citesc, este cel sensibil. Acest articol face o recomandare pentru a încuraja „instituțiile Uniunii Europene și statele membre să contribuie în continuare la reflecțiile asupra recunoașterii căsătoriilor sau a uniunilor civile între persoane de același sex ca o chestiune politică, socială și legată de drepturile omului și de drepturile civile”. Deci invită la dezbatere, la dialog. Eu am o întrebare pentru cei care au susținut referendumul din toamna trecută: Noi atunci nu am militat pentru dezbatere, pentru dialog și apoi pentru a ne exprima o opțiune pe acest subiect? Dacă noi atunci am cerut dezbatere în societatea românească și apoi un punct de vedere din partea noastră, a tuturor, nu am fi ipocriți să interzicem sau să refuzăm aceeași inițiativă, probabil din partea cealaltă?
Opțiunea noastră este clară: suntem împotriva „căsătoriilor” între persoane de același sex, suntem împotriva adopțiilor. Dar aceasta este opțiunea noastră. Să refuzi dialogul, să refuzi dezbaterea nu este corect. Acest articol nu cere decât o dezbatere. Sigur că creează o agendă. Poate am fi vrut să avem mai multe dezbateri despre politicile pro-viață. Poate ar fi trebuit să avem în Parlamentul European mai multe dezbateri despre femeile însărcinate și cum sprijinim femeile aflate în criză de sarcină, în dificultate și nu numai – mamele în general. Nu avem astfel de dezbateri în Parlamentul European, dar am avut primul eveniment din istoria Parlamentului European „Copiii merg la Parlamentul European”, organizat de mine împreună cu Alexandra Nadane, împreună cu Ioana Picoș. Deci se pot face pași concreți.
Celor care țin neapărat să mă critice pe mine pentru rapoarte votate până în 2015 le aduc aminte că în acea perioadă, în România nu exista o dezbatere pe acele subiecte. Nici societatea civilă, nici cei care mă critică nu au simțit pericolul care urma să vină peste câțiva ani peste noi. Discuții despre familie au apărut abia prin 2016, deci un proiect concret în această zonă. Marșul pentru viață abia în ultimii ani a căpătat amploare, deși a început mai demult.
În momentul în care s-au separat clar apele în România, liderii politici au avut de ales. În toamna anului trecut, cei care fac politică și care acum vă cer votul au avut de ales între a susține valorile creștine, între a susține căsătoria între bărbat și femeie și respectiv a susține alte valori. Cred că toți au ales să susțină alte valori. Am fost printre puținii care m-am exprimat public și am susținut acel referendum, cu toate costurile de rigoare de după. Apoi am fost la Marșul pentru viață, am făcut acel eveniment la Parlamentul European – deci pași concreți care arată clar în ce zonă sunt, ce cred, care sunt valorile în care cred și care este politica pe care o duc în Parlamentul European.”