Garanția unei familii împlinite / Mii de tineri își păstrează fecioria până la căsătorie (1)

Postările din seria „Mii de tineri își păstrează fecioria până la căsătorie” nu se adresează doar tinerilor și celor necăsătoriți. Aceste mărturii sunt relevante nu numai pentru bucuria reușitei, dar și pentru lupta deosebit de grea pe care o are de dus astăzi un tânăr care dorește să trăiască în curăție. Ele pot fi de folos adulților și vârstnicilor pentru a-i înțelege și a-i sprijini eficient pe tineri.

Poate că pentru doi tineri îndrăgostiți cea mai mare așteptare este de a putea să-și manifeste iubirea sub forma relațiilor intime. Însă această așteptare, odată satisfăcută, duce de cele mai multe ori la o schimbare neașteptată: deteriorarea relației. Acest lucru se manifestă sub mai multe forme. Prima este monotonia relației, deoarece tinerii asociază mental, în mod greșit, relațiile intime cu o cunoaștere totală a partenerului. Această greșeală te duce cu gândul că partenerul nu-ți mai poate oferi nimic nou, nimic surprinzător, dezgolirea trupului fiind „chipurile” cel mai mare secret al acelei persoane. Datorită acestei vederi greșite a celui iubit, dorința de noutate începe să se manifeste prin căutarea unui nou partener.

Această dorința va duce la despărțire, cauzându-i suferință partenerului. Bineînțeles că cel (cea) care se plictisește nu-i va spune niciodată adevărul partenerului, conștientizând că dacă o va face îi va provoca o suferință și mai mare. Ciudat! Dar prin simplu fapt de a refuza să-i spui motivul real al despărțirii conștientizezi că nu te interesează persoana iubită ci mai mult plăcerea pe care o obții din relația cu ea, și-ți dai seama cât de josnic poți să gândești și să fii.

Dăruirea totală din timpul actului sexual este percepută de partener ca o dăruirea totală pe toate planurile, pe tot parcursul relației. Fiecare se așteaptă de la celălalt să fie iubit așa cum este, cu toate defectele sale, să fie iertat mereu, să fie înțeles mereu, să primească toată atenția și tot ajutorul. Mai ales în mintea fetelor străbate gândul acesta: „Dacă m-am culcat cu el ca să-i arăt cât de mult îl iubesc, deși nu vroiam asta în mod deosebit, probabil că și el mă va iubi mai mult și relația noastră se va consolida.”

În realitate nu se întâmpla așa, partenerul căutând de cele mai multe ori doar plăcerea în celălalt și nefiind dispus să se dăruiască pe toate planurile. De aici apar neînțelegerile, pentru că așteptările unuia nu se regăsesc în faptele și iubirea celuilalt.

Pe de altă parte cuplurile de tineri care-și păstrează fecioria până la căsătorie se înțeleg mai bine, se alintă mai des, se poartă mai copilăresc, iubirea lor fiind curată și îndreptată către persoana partenerului și nu către plăcerea sexuală pe care o poate obține din relația cu celălalt. Ei aleg să-și păstreze fecioria având ca motivație dorința de a-și maturiza sentimentul de dragoste, de a nu păcătui prin iresponsabilitate și egoism, și de a nu pierde binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu.

Acești tineri simt în sânul lor o anumită tensiune care adesea se poate materializa într-o ispită: atracția fizică. Se țin de mână, se îmbrățișează, se sărută, se mângâie tandru și uneori sunt ispitiți să facă mai mult. De frica păcatului, ei transformă acea presiune exercitată de atracția fizică, o înlocuiesc cu vorbe frumoase, cu promisiuni, cu răbdare, cu o cunoaștere sentimentală mai adâncă. Din experiență vă spun că această atracție fizică, dacă nu i se dă curs, îi apropie și mai mult pe cei doi îndrăgostiți și sporește în ei dorința de a fi cât mai des împreună, culminând totul cu dorința de a se căsători, pentru ca apropierea lor să fie binecuvântată de Dumnezeu, și dragostea lor să dea rod și să fie veșnică.

De aici reiese un aspect foarte interesant și anume: căsătoria la o vârstă fragedă. Tinerii care își păstrează fecioria până la căsătorie se vor căsători mult mai devreme decât ceilalți. Pe de altă parte, cei care-și satisfac pofta sexuală în afara familiei, nu sunt impulsionați să se unească în Taina Cununiei pentru că nu mai percep că această unire le va aduce ceva nou, plăcerea sexuală fiind considerată în mod greșit răsplata totală din relația cu un partener. Astfel ajung să se căsătorească la 25-30 de ani sau chiar mai târziu, sau poate deloc.

Așa stând lucrurile, gândiți-vă ce bine se va lega o familie între doi tineri de 18-23 de ani, care se acceptă unul pe altul ușor datorită entuziasmului tinereții, dar și a personalităților maleabile, încă dispuse la schimbare față de celălalt. Însă cât de multe impedimente pot apărea în cazul căsătoriilor la aproape 30 de ani, când omul are tot mai multe preconcepții și pretențiile cresc sub presiunea timpului, uitându-se mult mai critic la cei din jur. E lesne de observat că toate se fac la vremea lor, și cu cât se amână săvârșirea unui lucru atât de firesc, cum e căsătoria, cu atât devine din ce în ce mai greu ca ea să  devină un fapt real în viața unui tânăr. Ce frumos a așezat Dumnezeu lucrurile!

Mărturii ale fetelor despre feciorie

Paula: „În sinea mea mereu am știut că nu vreau să fac dragoste înainte de căsătorie.” 

Bună! Eu am 24 de ani, și da, sunt virgină. Mi-am făcut în sfârșit curaj să scriu povestea mea. La 24 de ani pot să spun cu bucurie că sunt fecioară, iar asta o spun pentru ca multe fete să aibă curajul să rămână hotărâte, să nu se ia după gura lumii.

De mica am crescut în credință, iar viața m-a făcut să dau peste oameni minunați de la care am avut foarte multe de învățat, și mai ales am dat peste foarte multe cărți, și peste Dumnezeu.

În sinea mea mereu am știut că nu vreau să fac dragoste înainte de căsătorie, pentru că îmi voi pierde inocența mea, și puterea de a merge în fața lui Dumnezeu să mă rog. Știam că am să regret și am vrut să nu fac ceva să regret toată viața.

Prima mea relație mai serioasă a fost în primul an de facultate. El ar fi vrut, deși la început a zis că mă acceptă așa cum sunt. Pe parcurs a vrut să mă fac să renunț la credința mea, și să mă convingă să facem dragoste. Dar pur și simplu simțeam că nu e omul potrivit pentru mine, că nu cu el aș putea să îmi petrec restul zilelor, și ne-am despărțit.

Am mai avut un prieten, care după câteva luni, mi-a zis că se desparte de mine, că el nu poate sta lângă mine doar așa „degeaba”. Asta a fost anul trecut în martie. După ce m-am despărțit de el, mi-am pus credința și mai mult în Dumnezeu. Știam că e bine ce fac, eram împăcată, deși aveam 23 de ani și eram virgină, știam că e bine. Atunci m-am rugat enorm de mult la Dumnezeu, mi-am pus toate speranțele în El, pentru că știam că va apărea cineva care mă va aprecia și mă va iubi.

Vreau să mai spun că sunt o fată frumoasă, și nu ca să mă laud, dar ca să înțelegeți că nu am dus niciodată lipsă de ispite, dar dacă ai putere și credință, se poate!

Dumnezeu m-a răsplătit. Am un prieten minunat, de un an și 2 luni, ne iubim enorm. El este fecior, ca și mine, de accea nu avem dificultăți în a ne păstra până la căsătorie.

Știm că asta e ceea ce trebuie să facem pentru a fi toată viața fericiți. Ne iubim așa de mult pentru că am avut timp să ne cunoaștem sufletele, să vorbim, să visăm, să ne răsfățăm. Lucruri de care, probabil, nu am fi avut timp dacă ne-am fi început activitatea sexuală.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a oferit iubirea sinceră, și tot ceea ce pot să spun este că merită să îți aștepți jumătatea trimisă de Dumnezeu! Chiar dacă nu e ușor și unii te judecă, merită din tot sufletul să aștepți, și atunci simți cu adevărat răsplata Sa!

(Paula, 24 de ani)

Dacă doriți să trimiteți o mărturie personală, vă rugăm să o faceți, noi asumându-ne sarcina de a o transmite și portalului ortodoxiatinerilor.ro, care a inițiat această campanie.

Mulțumim Asociației Ortodoxia Tinerilor pentru amabilitatea de a ne fi permis reproducerea unor fragmente din cartea „Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie”.