Maria: „Băieților nu le plac fetele «începute», vor ei să le descopere în toate privințele” / Mii de tineri își păstrează fecioria până la căsătorie (4)
E atât de trist că se promovează într-un stil acerb ideea relațiilor intime înainte de căsătorie, ca și cum ar fi normale! Am ajuns în anul doi de facultate la medici, având niște probleme de sănătate mai serioase, și am constatat că aceștia râdeau de mine că am rămas atât de „învechită”, încât să îmi păstrez fecioria. De altfel, au avut chiar curajul să mă întrebe dacă am o problemă de adaptare în București (eram venită la facultate, acum am serviciul aici).
Nu consider că a nu fi avut relații cu un băiat e ceva cu care ar trebui să mă laud, consider că e ceva normal. Anormal este să vezi în acest lucru un viciu și o problemă și să vezi desfrânarea ca pe o normalitate.
Trist este că acești oameni care judecă astfel nu se gândesc la consecințele acestor fapte de desfrânare. Nu știu care ar fi consecințele fizice (deși cred că riscurile sunt destul de mari: boli venerice, SIDA etc.), dar mă gândesc la consecințele în plan sentimental. Destul de probabil sunt oameni care nu au vieți fericite, căsnicii reușite, copii minunați, de au ajuns în acest stadiu de falsă moralitate.
Cunosc cazul unei mame care toată viața a vorbit copiilor ei numai cuvinte de desfrânare, iar tatăl a umblat pe la multe femei. Copiii sunt niște ratați. Cred că vă dați seama că aceste patimi au început înainte de căsătorie și, evident, nu s-au oprit atunci când a avut loc căsătoria, pentru că acei părinți nu conștientizează nici acum ca acestea sunt probleme grave.
Nu știu cum sunt alte fete, însă cred că toate avem o mare sensibilitate, deși nu toate o recunoaștem, dar nouă nu ne face deosebită plăcere să avem relații. Dar, pentru că ne e teamă să nu rămânem singure, pentru că ne e teamă că nu vom mai fi plăcute de prieten, pe care suntem destul de naive să îl considerăm ca fiind singurul sprijin, unele acceptăm să facem acest pas. Îți trebuie puțină tărie de caracter să refuzi acest lucru, dar eu cred că merită.
Cred că băieții de pe acest site pot confirma că lor nu le plac fetele „începute”, vor ca ei să aibă plăcerea să le descopere în toate privințele. Cu cât noi fetele cedam mai repede, cu atât scad șansele noastre să ne căsătorim – până la urmă acesta e scopul pe care îl urmărim, nu? Căsătoria. Cu cât cedam mai greu, cu atât vom fi mai „ispititoare” pentru băieți, căci vom fi castele greu de cucerit, iar băieților le plac provocările.
Primele și singurele lucruri pe care mi le-a spus vreodată tatăl meu despre băieți au fost acestea: „Să nu te prind că cedezi, pentru că băieții sunt nesimțiți și nu te vor mai lua de soție. Se vor juca cu tine și atât, dar vor alege tot o femeie de casă.”. Acum nu cred că toți băieții sunt nesimțiți (să mă iertați!), dar dacă aceste cuvinte au venit de la un bărbat, în afară de partea cu „băieții sunt nesimțiți”, am considerat că trebuie să dau crezare acestor cuvinte. Și cred că tatăl meu a avut foarte mare dreptate. Singurul sprijin pe care îl avem, fetelor, este Hristos și nu așa-zisul prieten care de multe ori ne și părăsește, pentru că nu îl interesează persoana noastră, ci patima și egoismul lui. E foarte urât să fii tratată ca obiect și nu ca persoană cu sentimente și sensibilitate, așa cum o face Hristos. El ne poate ajuta să întâlnim pe Făt Frumos cu adevărat, nu unul închipuit. Dacă băiatul nu pricepe că trebuie să nu aveți relații cu el până la căsătorie, înseamnă că, bietul de el, e atât de împătimit în desfrânare încât nu va putea ține o familie.
Până la urmă, fetelor, cu toate ne dorim o familie, dorim stabilitate, nu vrem să fim rănite. Dacă un băiat cedează la un astfel de test înseamnă că nu va fi capabil să treacă prin războiul și chinurile căsniciei iar căsnicia, destul de probabil va eșua. Dacă mai apar și copii, consecințele sunt cu atât mai tragice. Numai dacă ne uitam la viața vedetelor, care se căsătoresc în cinci zile și se despart în trei zile, ar trebui să ne fie exemple suficient de concludente că e mai bine să ne păstrăm fecioria până la căsătorie.
Dacă Hristos ne roagă să nu facem acest lucru e numai și numai pentru faptul că nouă nu ne va fi bine, nu pentru că El ne pedepsește, ci pentru că El, fiind atotștiutor, tot ce a făcut, a făcut bine. Orice altă cale duce la consecințe foarte neplăcute pentru noi. Și pentru că Hristos e iubire, pentru că ne e tată, nu ar putea să ne vadă suferind, i s-ar rupe inima, am mai bate niște piroane în El. Normal că ne roagă să nu ne facem rău și să nu ne autodistrugem. Orice părinte care ține la copiii lui ar face asta, cu atât mai mult o face Hristos, care e dragoste desăvârșită.
Doamne, ajută! Zâmbesc, deci exist!
(Maria)
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
