de Redacția Stiripentruviata.ro
„Biserica pare la prima vedere că afișează o atitudine sobră privitoare la sex. Desigur, ea respinge sexul ocazional, promiscuitatea. Atâta vreme cât ea își menține viziunea despre valoare ultimă și integralitatea persoanei, și despre sex ca întemeiat pe relații personale profunde, această atitudine nu se va schimba. Cu toate acestea, în principiu nu e preocupată de, nu accentuează interzicerile negative. Nu impune lanțuri și opreliști. Biserica urmărește protejarea libertății umane. (…) E semnificativ faptul că Scripturile, atunci când înfățișează dragostea dintre Dumnezeu și umanitate, ignoră aproape în întregime imageria angelică, trecând direct la reprezentarea unor chipuri reale, palpabile ale iubirii, vorbind de Mire și Mireasă, de căsătorie, de unire și comuniune. Același simbolism e întipărit și în cei ce participă la Taina Euharistiei, în care dumnezeiasca lucrare este comunicată trupului lui Hristos în cultul creștin, care participanții își sporesc din nou identitatea lor cu Hristos.
Căsătoria trebuie să fie mai cu siguranță ceva mai mult decât o instituție culturală, preocupată de bunăstarea unei familii sau de supraviețuirea și continuitatea ei într-o lume dezbinată. Nu e cu putință ca dragostea autentică să fie una exclusivă; prin însăși firea ei ea este atotcuprinzătoare. (…)
Biserica nu idealizează familia. Ea mai degrabă o privește ca pe un chip, o icoană, un tip. Sfinții Părinți au observat prin aceasta un element dinamic în familie, care călăuzește spre libertate, către dragoste, către comuniune euharistică. Ceea ce este important pentru Biserică nu e dacă cutare cuplu se ceartă sau nu, sau dacă se țin în brațe, ci dacă soții sunt capabili să ducă o viață de comunicare euharistică, care se vădește ca un prototip pentru căsătorie ca Taină. Astfel, iubirea sexuală este abordată de pe un nivel diferit de cel socotit normal în societate.
Aceasta nu înseamnă că avem de a face cu un dualism, după care esența căsătoriei e una cu o entitate cvasi-metafizică. Căsătoria nu poate fi ceva echivalent Tainei, care există independent de tipul sau calitatea relației personale, sau în ciuda vreunui element personal. Realitatea este înrăurită de elemente existențiale: căsătoria nu este indelebilă, indiferent de situație; căsătoriile pot pur și simplu să se rupă. Atunci când o numește Taină, Biserica nu exclude acest fapt. Dar stabilind-o ca Taină, sau Sacrament, Biserica o înfățișează ca un mod de viață și de iubire, ca o realitate de-Dumnezeu-dăruită, mijlocind între veșnic și vremelnic. Preocuparea principală a Bisericii din toate vremurile n-a fost alta decât mântuirea, sfințirea fiecărei persoane, a oricărei relații firești, totul, până la ultimul fir de praf. Iată de ce chiar și mâncarea și băutura noastră e prefăcută în Trupul și Sângele lui Hristos în Taina Euharistiei.”
Pr. John Chryssavgis, Dragoste, sexualitate și Taina Cununiei, Editura Egumenița, Galați, 2017, pp. 22-27.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
