de Marian Georgescu
Pe 31 iulie 2017, fostul ministru al Justiției, Raluca Prună, a postat recent pe pagina personală de Facebook un articol despre votanții unui partid opozant.
Amețită de vâltoarea invectivelor adresate rivalilor politici, doamna Prună nu a mai ținut cont de minima decență ce i se cuvine unei femei, ca să nu spunem unei doamne. Așa se face că fostul ministrul al Justiției, minte luminată de altfel, cu școli și patalamale la purtător, aruncă asupra familiilor cu mulți copii o imagine sumbră, înfricoșătoare, desprinsă parcă din fișa clinică a unui neam de degenerați. Concret, suntem înștiințați că trăim alături de o „specie” de votanți cu „mulți copii pe care îi aruncă în lume ca să își sporească venitul din alocații și creditul pe caiet la crâșmă, cu copii pe care îi abuzează de multe ori, cu care se poartă violent și pe care îi retrage de la școală pentru că sunt o mână de lucru gratuită.”
Doamnă Raluca Prună, dacă aceasta este realitatea despre care cu atâta siguranță scrieți, nu considerați că o parte din vină vă aparține și dvs.? Pentru un timp, e drept, cam scurt, ați fost una dintre cele mai influente persoane din țară. Ce ați făcut dvs. pentru acești copii? Dar colegii dumneavoastră, indiferent de culoarea politică, au catadicsit măcar să privească spre cei nevoiași?
Citește și Raluca Prună, Ministrul Justiției: „A avea o definiție restrictivă (a căsătoriei) ar fi netolerant. Așa cum identitatea mea e de român, cred că pot avea (și) identitatea mea sexuală”
Citește și Raluca Prună, Ministrul Justiției, se pronunță pentru „dreptul la căsătorie pentru toată lumea”: Prea puține persoane trimise în judecată pentru rasism și xenofobie „într-o țară în care avem mișcări care promovează extremist valorile tradiționale”
Citește și Ministrul Prună vrea să aresteze rapid trei milioane de extremiști. Reacții la cald pe rețelele de socializare
Redăm postarea integrală din 31 iulie 2017 a fostului ministru:
Trebuie să stopăm creșterea pensiilor speciale; sistemul nu mai ține, crapă. Indemnizațiile pentru creșterea copilului vor fi plafonate la maximum 1.800 de euro pe lună. Se va decide o plafonare a indemnizației pentru creșterea copilului. Vreun semnal din partea opoziției? Mai grav chiar, vreo voce tehnocrată, vreun acolit de-al lui Soros, vreun dușman al națiunii? Nuuu, e numai noua lamentație guvernamentală exprimată de Olguța și Călin.
Serios??? V-au trebuit 7 luni în a tz-șpea guvernare ca să descoperiți apa caldă?
Îmi aduc aminte de gălețile de gunoi aruncate anul trecut în capul celor care mai vedeam că împăratul e gol, goluț. Citesc și mi-e greață. O greață imensă, pentru că astfel de afirmații de bun simț ar fi adus o moțiune anul trecut pentru grav atentat la iubirea pe patrie. Că iubirea de patrie la politicienii din tagma asta neaoș românească cu mici, bere și voie bună așa se întreține: prin cumpărare. Bon, e detaliu ca după ce te-am cumpărat, te calc în picioare. Vorba lui Zinoviev, dacă nu m-ar iubi nu m-ar bate…. Acești oameni sunt aceiași care anul trecut se întreceau în a promite luna de pe cer și asta gratis. Fără vreun efort din partea votantului lor tipic – un votant fie interesat de pensia lui speciala si de pensionare la 40 de ani, in genere un mediocru, fie un dezavantajat social care e ținut în lanțurile asistenței sociale de 27 ani, cel mai adesea turmentat încă de dimineața, cu copii mulți pe care îi aruncă în lume ca să își sporească venitul din alocații și creditul pe caiet la crâșmă, cu copii pe care îi abuzează de multe ori, cu care se poarta violent si pe care ii retrage de la școală pentru că sunt o mână de lucru gratuită. Anul trecut în Parlament era concurs de mărit pensii speciale existente, de inventat altele noi, de ridicat la cer indemnizația pentru creșterea copilului despre care deputați PSD spuneau ca nu exista limita (căci, nu-i așa, e vorba de copiii patriei!), de redus peste 100 de taxe împotriva oricărui calcul aritmetic care dădea cu un mare minus la tot (sau cu plus, depinde cum vezi – important e că ne crește deficitul și asta în ritm alarmant). Nu mai spun de rapiditatea cu care PSD se dezice de propria Biblie cunoscută cu numele de scenă program de guvernare. O cacofonie generală – ce ni se vinde ca fiind bun azi, ni se spune că e prost sau nerealizabil în chiar seara zilei. Și da, pentru toate acestea și multe altele încă neinventariate sunt de vină tehnocrații, corporatiștii, cei fără ochelari de cal și Soros care ne plătește pe toți.
Am luat ceva distanță, dar am rămas lucidă. Și sunt tot mai îngrozită. Biata noastră patrie este condusă de o pegră politică, una pentru care nimic nu e prea mult când e vorba de promis (ca să nu zic mințit) unor nefericiți care votează cu speranța unei pâini ceva mai albe. Ar fi interesant ca cineva să facă o istorie a creării pensiilor speciale, a pensionării la 40 și puțin, a inventării unor sporuri de doctorat care au dus la proliferarea unor fabrici de maculatură numite școli doctorale și la dictatura mediocrității în cetate, a inventării sporului de lapte, de zâmbet, de întors din concediu, de antenă, de praf, de faptul că lumea are șansa să fie contemporană cu noi, în genere o istorie a creării culturii dependenței de bunăvoința mizerabilei noastre clase politice. Vom întâlni întotdeauna PSD și en passant în plină criză prin 2008-2009 pe premierul liberal Tăriceanu. Ce este de făcut? Pare că nimic. Nu se poate intra în competiție cu așa ceva – cu minciuni electorale fără limită și cu o susținere tot mai fățișă a instituțiilor care ar trebui să cenzureze derapajele majore (CCR, de pildă). Cum suntem și campionii dreptului câștigat, va trebui să așteptăm un schimb natural de generații ca să punem societatea pe criterii de retribuție meritocratice și bazate pe contributivitate. Generația mea nu va mai apuca asta. Cei mai recenți pensionari ai patriei în temeiul legii 223/2015 au cu vreo 6 ani mai puțin decât mine. Mai au probabil vreo 40 de ani de pensie – indexată cu inflația și cu creșterea salariului de ramură… Cei din generația mea care ies la pensie pe alte meridiane mai au vreo 15-20 ani de lucrat în funcție de meridian. Sunt de acord cu politicienii iubitori de patrie că România e grădina Maicii Domnului. Adevărat că este, căci nicăieri,în lumea fără Grecia, statistica nu permite o durată a pensiei dublă față de viața activă.
Cel mai tare sunt mirată de cei care au copii și care au ales să fie complicii acestui fel de a face politică, fără să se gândească pur și simplu ce fel de țară le lasă – una în care copiii lor trebuie să plăteasca dezmățul părinților care au girat inconștiența PSD & co. Anul trecut am primit răspuns și la această mirare: toți acești oameni nu își doresc decât ca proprii lor copii să plece din România. Asta îi ajută probabil moralmente să contribuie cu sârg și mai mare la distrugerea viitorului României.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
