Emanciparea femeii prin politici de gen în sport: În curând toate competițiile feminine vor fi câștigate de bărbați cu nume de femei

de Silviu Dancu, Facebook

Trăim într-o lume în care un tip se poate considera femeie, să se înscrie într-o competiție sportivă și să câștige împotriva femeilor care participă la acea competiție. La final el va spune că dreptul lui de a se considera femeie este mai presus de diferențele anatomice care-l avantajează în mod evident. Și nu va șovăi să se asemuiască persoanelor de culoare, mult timp excluse de la competiții la care participau albi. Așa cum gay-ii se auto-branduiesc prin asocierea cu evreii. Deși comparația e doar penibilă.

Cum bine observa un prieten, nimic mai ironic în treaba asta cu tipul devenit ”campioană”: este acel moment în care avantajul fizic al bărbatului trebuie ignorat de dragul politicilor de gen. Doar că un atlet mediocru va putea fi mult mai ușor o ”campioană” de top în orice probă de atletism, în timp ce o sportivă mediocră nu va avea mai deloc resursele și posibilitatea de a se impune într-o competiție masculină. Ba chiar și o atletă de top va fi destul de ușor surclasată de un atlet bărbat bun (fără a fi musai de top).

Nu este vorba de pasiune, de putere a minții, de implicare, de efort, de muncă. Este pur și simplu vorba despre un dat fizic. Despre masa musculară. Despre forță. Despre structura anatomică. Un meci de fotbal jucat pe bune între o echipă de femei și una de bărbați poate fi extrem de interesant (poate chiar amuzant), dar nu e tocmai greu să alegi pe care echipă ți-ai paria banii. Într-un meci de box, așișderea. La aruncarea greutății, a suliței, a discului sau a ciocanului, la proba de viteză, la canotaj, la înot, la ciclism, la haltere, la judo, la tenis, săritura în lungime sau cu prăjina, la maraton, mai peste tot, recordurile masculine sunt pur și simplu mai bune decât cele ale femeilor. Ba la aruncarea greutăților recordurile masculine sunt mai bune chiar în contextul în care obiectele aruncate de atleții bărbați cântăresc (potrivit standardelor olimpice) de aproape două ori mai mult decât cele folosite în probele feminine.

Politicile de gen vin și ne spun că este irelevant. Că este corect și fair să opunem un bărbat masiv, puternic, care decide că e ”femeie”, unor femei adevărate. În competiții sportive! Acolo unde, cică, trebuie să domnească fairplay-ul.

În ritmul ăsta, dacă mai multe persoane de sex masculin decid că au un gen feminin și să participe la mai toate probele de atletism, ne vom pomeni repejor cu masculi pe toate podiumurile femeilor. Și nu peste mult timp ne vom pomeni că mai toate recordurile ”feminine” sunt bifate de masculi care se numesc Cerasela, Luminița sau Vasilica. În timp ce, invers, la probele masculine, nu vom vedea prea lesne o astfel de răsturnare de situație. Iar asta noi numim ”emancipare”. De gen. Ba chiar vorbim despre ”empowerment-ul” femeii!

Ha Ha Ha