Eliza-Maria Cloțea: „Pe 31 decembrie o inimă s-a prăbușit sub presiunea celor din jur, iar alta s-a oprit” / Mărturii despre criza de sarcină #90

de Eliza-Maria Cloțea, Facebook

Când am primit mesajul, știind că sunt pe stradă și că trebuie să fiu atentă la drum, am încercat să domolesc toate sentimentele care începeau să se năpustească în mintea și sufletul meu. Mi-a fost destul de greu să îmi continui drumul limpede. Când am ajuns în cameră și m-am așezat pe pat, am început să plâng.

31 decembrie 2019. Ultima zi din anul 2019 a început cu două inimi care băteau, una a Laviniei, alta a copilului din burtica ei. 1 ianuarie 2020. Prima zi din 2020 a început cu o singură inimă, frântă. Cealaltă inimă nu mai bate. Un copilaș nevinovat, perfect, s-a stins din viață în ultima zi a anului 2019, prin chiureta unui medic pentru care sufletul acestui omuleț perfect, de 8 săptămâni, având toată viața înainte, valora cât chitanța pe care scrie „Chiuretaj la cerere – 400 RON”.

Am scris cuvinte emoționante despre mame care au trecut printr-o criză de sarcină și au născut copii minunați și mai am încă povestiri de scris despre astfel de situații. Dar nu am scris până acum despre mame care au trecut printr-o criză de sarcină și au ales avortul. Acum scriu prima dată, deși și despre astfel de situații aș putea scrie multe. Iată crâmpeie din povestea Laviniei și a copilului ei nenăscut, la care am fost martoră.

Acum aproximativ o lună m-a sunat o tânără, Marta*, să îmi spună că prietena ei cea mai bună, Lavinia* este într-o criză de sarcină și că nu știe cum să o ajute.

Lavinia îl cunoscuse în urmă cu aproximativ jumătate de an pe iubitul ei, Flaviu*. Au început să aibă relații intime, Lavinia s-a mutat la Flaviu și la scurtă vreme a rămas însărcinată.

Vestea i-a luat pe amândoi pe neașteptate, dar s-au bucurat că vor avea un copil. Situația lor nu era prea roz din punct de vedere financiar, dar amândoi erau tineri, cu serviciu, aflați la începutul unei vieți de familie.

Când Lavinia le-a spus vestea părinților ei, de care era foarte atașată, că va avea un copil, părinții i-au spus din start că nu sunt de acord cu acest copil și că soluția este ca ea să facă avort și să se despartă de prietenul ei.

A început un conflict foarte puternic în interiorul Laviniei. Își iubea și își dorea copilul, la fel ca și prietenul ei, dar certurile cu părinții ei erau la ordinea zilei și îi era foarte greu să ducă o asemenea povară. Singurele persoane care credeau în acest copil erau Flaviu și Marta, care încercau să o încurajeze.

Am vorbit cu Marta pe îndelete, eu am aflat povestea de mai sus și ea a aflat multe despre cum se poate rezista presiunii părinților Laviniei. Când am terminat, Marta a sunat-o pe Lavinia. Două explozii de bucurie, așa am simțit atunci:

Marta: „Lavinia, am găsit un ajutor! Ajutor pentru tine și puiul tău! Ne putem întâlni cu cineva care ajută mamelor în criză de sarcină!”
Lavinia: „Doamne, fată, tu vorbești serios???”
Marta: „Da! Mâine ne putem întâlni cu ea să discutăm mai multe. Ai vrea? Poți să faci și o ecografie.”
Lavinia: „Da! Când aș putea să fac ecografia?”
Marta: „Cât de curând!”
Lavinia: „Doamne, ce m-aș face fără tine, Marta? Cum de ai așa suflet?”

Apoi Lavinia i-a povestit și lui Flaviu. Deși încă temători, au prins curaj aflând că nu sunt singuri. Flaviu se gândea la ce nume să pună copilașului. Își dorea o fetiță.

Cu toată bucuria și entuziasmul lor, copilașul nu a văzut lumina lumii, nici prima zi a anului 2020. De ce?

Știți ce înseamnă să te calce un buldozer? Nu cred. Dacă am știi asta nu am mai putea povesti. Lavinia și cei care am cunoscut ce s-a întâmplat știm, cel care nu a mai poate povesti este copilul.

Scurt spus, părinții au călcat, psihic, peste ea ca un buldozer. Cât de grea, cât de sfâșâietoare este o discuție cu propria mamă, care îți spune că cel mai bine ar fi să îți omori copilul, pentru că nu ești pregătită să fii mamă, deși tu îți dorești acest copil pentru care EȘTI deja MAMĂ! E un copil pe care îl ai în burtică, a cărui inimă o auzi la ecografie, nu un viitor copil. Și cât de greu trebuie să fie să lupți când cei de la care aștepți cel mai mult să te sprijine, că ești copilul lor, nu te sprijină ci te presează cu toată puterea când tu aproape că pici pe jos de la starea de rău din sarcină.

Lavinia a început să se simtă din ce în ce mai pierdută. „Eu nu cred că pot să duc lupta asta și cred că o să fac ce crede toată lumea că e mai bine să fac, deoarece altă variantă nu am. Crede-mă că m-am săturat de atâta stres și discuții…”

Din cauza presiunii părinților, Lavinia și Flaviu au început să aibă discuții, care au devenit din ce în ce mai mari. Până la urmă s-au despărțit. Lavinia s-a mutat la părinții ei înapoi, unde terenul era minat. După despărțire, Flaviu nu a continuat să lupte pentru ea și copil. Încet, încet, pe Lavinia a cuprins-o panica. Frica și lipsa de experiență într-o situație de criză de sarcină au paralizat-o și pe Marta; pur și simplu nu știa cum să vorbească cu prietena ei cea mai bună. Lavinia a început să devină din ce în ce mai închisă.

Disperată să scape dintr-o situație de criză în care se simțea ca șoarecele în ghearele leului, Lavinia a făcut avort pe 31 decembrie. Mă doare sufletul pentru Lavinia mai mult decât aș putea descrie în cuvinte. Pe cât va dori, Marta și cu mine o să îi fim alături. Experiența arată că avortul adesea maximizează criza prin care a trecut femeia și va avea nevoie de oameni cărora să le pese de ce simte ea.

NOTĂ:
* Lavinia, Marta și Flaviu sunt pseudonime.

Am scris cu durere cele de mai sus, dar cu speranța că fi de ajutor femeilor în criză de sarcină și celor din jurul lor, pentru a le înțelege. M-am întrebat de ce dintre toate cazurile de criză de sarcină pe care le cunosc în care mama a ales avortul am ales să scriu despre aceasta. Nu le pot ierarhiza pentru că nu pot compara între ele durerile resimțite în astfel de cazuri. Cred că am ales să scriu despre Lavinia pentru că am văzut cum s-a prăbușit din ce în ce mai tare sub povara presiunii părinților și a altora din jur și a abandonării ei, pe parcurs, de către Flaviu. De aceea scriu și câteva gânduri teoretice, în contra lașității și abandonului:

1. Este nevoie să fim alături de femeile în criză de sarcină, oricât de greu ne-ar fi să asistăm la lupta dintre viață și moarte. Pentru că în lupta dintre bine și rău suntem datori să fim de partea binelui. Nimeni nu a zis că e ușor să faci ceea ce este corect. O femeie în criză de sarcină are nevoie de suport emoțional 24/24. Dacă se simte abandonată, cum va continua să se lupte? Dar dacă știe că nu este singură, oricât ar fi de dificilă situația i se va părea mai ușor de îndurat.

2. Bărbați, luptați până la capăt dacă iubiți femeia de lângă voi! Fiți alături de ea și asumați-vă faptele. Sprijiniți-o pentru că are nevoie de cineva puternic într-o situație de criză. Și, de fapt, este responsabilitatea voastră să o ocrotiți din moment ce i-ați cerut prietenia, iubirea și ați ajuns la a avea împreună un copil. Lașitatea de a culege plăcerea și a fugi de responsabilități nu este bărbătească.

3. Vorbiți deschis despre criza de sarcină, despre mărturiile pe care le cunoașteți, despre ajutorul de care are nevoie o femeie însărcinată. Este nevoie de fiecare dintre noi! Dacă nu vorbești despre bine, cum să se facă binele?

4. Aș vrea să scriu ceva și despre relațiile intime în afara căsătoriei care duc la avort, dar este un subiect amplu și îl voi trata într-o discuție separată.

Nimic nu va mai da vreodată timpul înapoi și nu-l va înlocui pe copilașul Laviniei, la fel cum nu pot fi înlocuite nici alte mai mult de 42 de milioane de vieți care au fost curmate în anul 2019 prin avort.

2020 este la început. Mai sunt vreo 350 de zile și mii de momente în care putem lucra binele. Acțiunile noastre au urmări concrete, iar implicarea noastră face uneori diferența între viață și moarte. Să fim alături de femeile în criză de sarcină și de copiii acestora, arătând că suntem oameni – vii, iubitori, OAMENI.

Vă rugăm să ne sprijiniți trimițând mărturii sau îndemnând persoane cunoscute care au trecut prin criza de sarcină să trimită mărturii la 101marturii@gmail.com

Garantăm că datele personale sau de contact ale celor care trimit mărturiile nu vor fi făcute publice decât dacă ei solicită aceasta.

Vă rugăm să oferiți doar mărturii adevărate, deoarece spunerea adevărului și numai a adevărului este centrală în abordarea crizei de sarcină.