Dragi bărbați singuri: este momentul să vă maturizați

de  Matt Walsh

Dragi bărbați singuri,

De curând, am stat de vorbă cu un prieten. Este cam de o vârstă cu mine, este singur și pot spune că este un tip în regulă. Nu ne-am văzut de ceva timp și, ca atare, l-am întrebat cum mai stă cu viața sentimentală. Mi-a spus că „iese” cu cineva.

„Cum adică?” l-am întrebat.

„Păi, am ieșit împreună de câteva ori. E o tipă super.”

„Deci, vă întâlniți? Sunteți împreună?”

“Nu. Nu chiar. Doar ieșim. Stăm de vorbă.”

“Da, asta înțeleg. Vorbești cu ea la telefon? Vă vedeți des?”

“Nu, mai mult ne trimitem SMS-uri. Ne-am văzut de câteva ori de când am început să ieșim împreună.”

„Deci, doar ce v-ați cunoscut?”

„Nu, o știu mai de mult, dar am ieșit împreună doar de câteva ori.”

„N-ai mai ieșit cu ea înainte?”

“Ba da, dar vreau să zic de când am început … de când… mă rog… în fine.”

N-am mai continuat discuția, am lăsat-o așa cum a rămas, în totală confuzie, așa cum este totul în ziua de azi. Toată lumea este confuză. Dacă ești singur, ești automat într-o situație confuză. Toată lumea este atât de confuză încât nici nu mai știe ce cuvinte să folosească cu privire la relații. Acum un timp publicația USA Today a făcut un studiu referitor la persoanele singure, în urma căruia s-a descoperit un fenomen care se manifestă de mai mulți ani: nimeni nu are habar de ceea ce se petrece în propria viață sentimentală. Aproape 70% dintre respondenți nu știu dacă atunci când ies în oraș cu cineva este vorba sau nu de o întâlnire.

Presupun că asta se întâmplă pentru că majoritatea sunt prea ocupați „să iasă cu cineva.”

Ce-i asta, oameni buni? Câți ani aveți?

Acum mai multe generații, îi făceai curte unei fete, mai recent îți dădeai întâlnire cu o fată, acum se zice că ieșiți împreună. Uneori chiar și ieșitul împreună sună a prea mare responsabilitate, așa că „vorbim” pare mai potrivit. Dacă și vorbitul e prea serios, poate că o să începem să auzim că ne „intersectăm”. Este un termen pe care l-am inventat acum și care are sensul că te afli în aceeași zonă cu prietena ta, dar acest sens nu este suficient de profund încât să sugereze că vă aflați în același loc împreună, în mod intenționat.

De când au început bărbații să se teamă de responsabilitate, să se teamă să preia controlul, să spună ceea ce doresc, să facă planuri pe termen lung, să stabilească o direcție, să insiste, să vorbească despre viitor?

Involuăm la nivelul unor primate prin faptul că ne pierdem capacitatea de a vorbi despre propriul nostru comportament în cuvinte și propoziții. La momentul actual, dacă insiști să vorbești cu bărbații din America despre întâlnirile cu femeile, în majoritatea cazurilor, discuția se reduce la mormăieli și dat din umeri și la expresii de genul „în fine” și „mă rog”. La fel se întâmplă și dacă îi întrebi despre modul în care se „intersectează” cu femeile. Sau despre modul în care „în fine”, pentru că … „mă rog” … „în fine”.

„Ieșitul în oraș” se referă la relația cu prietenii cu care ieșim la bere. Asta vreți? Vreți de la o femeie frumoasă să fie un prieten cu care ieșiți la bere? Sau ați prefera mai degrabă să existe o diferență între relația cu ea și relația cu prietenul Steve?

Știu că o să-mi spuneți că există o diferență clară deoarece „pe fată ai agățat-o, pe Steve nu”, dar și asta este o problemă. Și apropo de asta, hai să o lăsam mai moale cu „agățatul”. Sună cam adolescentin!

Este penibil ca un bărbat adult să folosească exprimări vagi, care denotă timiditate, specifice liceenilor.

Domnilor, este momentul să terminăm cu prostiile. Este momentul să ne purtăm ca niște oameni în toată firea. Este momentul să fim bărbați. Știu că multă lume se poate simți ofensată, dar, pe bune, băieți, hai să ne maturizăm.

Serios, nu sunt naiv. Acum sunt căsătorit, dar a existat o vreme când mă aflam și eu în zona aceasta neclară, nedefinită a lui „a avea sau a nu avea o întâlnire.” Nu mi-a plăcut niciodată, pentru că nimănui nu-i place. Nu m-am simțit bine, pentru că nimeni nu se simte bine. Dar această situație era parțial cauzată și de mine. Eram un bărbat-băiat timorat, căruia îi era teamă să își asume responsabilități, îi era teamă de singurătate, îi era teamă să fie refuzat, îi era teamă de viitor, îi era teamă să nu fie trădat, îi era teamă să fie iubit. Pur și simplu îmi era teamă. Îmi era teamă de orice.

Apoi, la un moment dat, am întâlnit-o pe Alissa. Ea căuta un bărbat adult și nu mai avea chef de jocuri. Amândoi eram sătui de jocuri. Așa că știți ce am făcut la începutul relației noastre?

Am stabilit care era situația.

Am stabilit către ce mergea această relație.

Am fost deschiși unul față de celălalt.

Am vorbit despre viitor.

Am folosit cuvinte precum „căsătorie”.

Am fost clari și preciși și am urmat direcția pe care o stabilisem. Aveam ambiții legate de relația noastră. Ambiții. Adică, aveam o idee generală cu privire la ceea ce făceam și la motivul pentru care făceam acest lucru. Vă vine să credeți? Mă aflam în această relație pentru un motiv. Voiam ca această relație să ajungă undeva.

Înainte mă lăsasem purtat de val, fără nicio direcție, într-un ocean de intenții neclare și de jumătăți de măsură, până când m-am maturizat și mi-am dat seama că viața sentimentală nu este un joc și că majoritatea femeilor nu sunt niște pițipoance stupide. Femeile caută bărbați care știu ceea ce vor și cărora nu le este teamă să spună ceea ce vor. Și dacă nu caută asta, atunci nu merită să îți consumi energia cu ele. E momentul să îți vezi de treabă! Dacă vor să se creadă în clasa a zecea, atunci este mai bine să își consume fantezia cu altcineva.

Cu Alissa, lucrurile au fost destul de clare de la bun început. Aveam o relație. O relație reală. După doar câteva luni, am cerut-o în căsătorie. Unii așteaptă mai mult și asta nu este ceva rău. Fiecare are propriul său ritm. Dar, vă rog să mă credeți, în ciuda la ceea ce se spune, nu ai nevoie de o mie de ani ca să te decizi.

Înainte să mă căsătoresc, am avut mai multe „relații” care nu au dus nicăieri. Unele s-au terminat în câteva luni, altele au durat mai mult. Dar toate au eșuat din motive care se puteau observa din primele cinci minute.

Da, știu. Vina pentru dezastruoasa atitudine modernă legată de relații (sau în fine) nu aparține în totalitate bărbaților. Dar, în același timp, vina nu poate fi împărțită exact. Tot ce ține de voi, tipilor, este să vă reveniți și să preluați controlul.

Adevărul neplăcut este următorul: dacă „nu sunteți pregătiți pentru ceva serios”, mai bine lăsați doamnele în pace până când vă simțiți pregătiți. Nu poți să ieși cu o femeie și să faci sex (să o „agăți” cum ar zice elevii când stau de vorbă în pauză, în timp ce își mănâncă pachetul) și apoi să îi spui că „nu ești pregătit pentru ceva serios”. E prea târziu, prietene. Sexul este ceva serios.

Vă puteți închipui un pilot de avion care să scoată pe gură genul ăsta de aberații?

„Atenție, stimați pasageri! Vă vorbește căpitanul. Nu vreau să sune ciudat sau … în fine … dar, drept să spun, acum nu prea m-aș băga să fiu căpitanul. Adică … știu, am dus un avion plin cu oameni la o înălțime de 32.000 de picioare, ne deplasăm cu viteză de croazieră de 600 de mile pe oră, dar … cum să zic… n-aș vrea să credeți că este ceva oficial. Viețile dumneavoastră sunt în mâinile mele, dar nu e cazul să o luați prea în serios. De fapt, treaba e că eu am să mă cam cărăbănesc. Am parașută. Dumneavoastră nu aveți, dar asta nu este problema mea. Eu mi-am atins scopul. Deci, cam asta ar fi. La revedere! Vă urez prăbușire plăcută!”

Și ca analogia să fie cât mai apropiată de realitate, căpitanul transmite acest mesaj prin SMS, pentru că nu are curajul să le vorbească direct pasagerilor.

Dacă sunteți adulți, fiți serioși. Ce mai așteptați? Sunteți oameni în toată firea. Trebuie să mergeți înainte. S-a terminat cu șovăiala. Dacă nu sunteți pregătiți să luați dragostea în serios, nu este nicio problemă, dar între timp trebuie să stați deoparte. Nu contează ce fac, spun sau cred alții; nu contează ce ne spunem în sinea noastră; nu contează ce ne învață societatea, relațiile sentimentale sunt întotdeauna ceva serios. Indiferent de modul în care te referi o relație – că ieși, vorbești sau te întâlnești cu cineva – este în joc inima unei femei. Asta înseamnă că ai o responsabilitate, nu? Ai o datorie ca om, ca adult, ca bărbat.

Ea își asumă riscul de a fi rănită. Trebuie să respecți acest lucru și să îi oferi protecție. Și dacă nu te interesează decât sexul și tot ceea ce urmărești este să câștigi încă un trofeu pe care să ți-l atârni pe perete în garsonieră, trebuie să o aperi de tine, pentru că nu vei fi decât o sursă de dezamăgire și haos pentru ea.

Realitatea este că te lipsești de dragoste și de multe bucurii când îți petreci ani din viață pendulând între o întâlnire stupidă și alta. O spun din experiență.

Dacă ieși cu o femeie și simți că te-ai putea implica, spune-i. Dă-i telefon. Invit-o în oraș. Spune-i „Aș vrea să te invit în oraș”, fără nicio ambiguitate. Stabilește tu cum se va desfășura întâlnirea. Femeile doresc ca tu să ai inițiativa. Uită de comicăria cu „Ce-ai vrea să faci astă seară?” Preia controlul. Ia-o de acasă la 7. Plătește masa. Discută cu ea. Du-o la minigolf sau în altă parte. Du-o undeva. Deschide-i ușile. Oprește-ți telefonul. Fii deschis cu ea. Povestește-i despre ideile, visele, temerile tale. Străduiește-te să o cunoști. Insistă. Insistă. Implică-te, oricât de mult te sperie sau oricât de nesigur ți se pare totul. Asumați-vă riscuri, domnilor. Lăsați garda jos. Fiți hotărâți. Faceți-vă plăcuți. Fiți bărbați.

Când te duci la un interviu pentru un job, nu îi spui angajatorului că nu ești sigur dacă dorești postul respectiv și nici nu vrei să vorbești despre el pentru că te sperie și te doare stomacul numai când te gândești. Dacă nu faci asta, nu te comporta așa nici când te duci la o întâlnire sau când ieși cu o femeie sau vorbești cu o femeie sau în fine …

Odinioară, acest proces se numea să curtezi o femeie. Semăna mult cu o întâlnire, dar totul era mai clar și exista mai puțin loc pentru confuzie. Poate ar trebui să revenim la această strategie.

Ajunge cu ieșitul și cu agățatul. Suntem bărbați în toată firea. Ele sunt femei în toată firea. Și ele și noi merităm mai mult.

Traducere: Aurora Conrad

foto: http://www.freedigitalphotos.net

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com