Despre întrebarea de la actualul referendum și despre „referendumul” pentru reducerea numărului de parlamentari

Doi amici din listă mi-au pus următoarele întrebări:

1. nu era normal ca întrebarea pusă la referendum să se refere explicit la problema pusă în discuție, de vreme ce 97% din populație nu va căuta în Monitorul Oficial legea asupra căreia trebuie să se pronunțe la referendum? nu se ascunde astfel o manevră a puterii?
2. revizuirea Constituției în urma unei eventuale aprobări prin referendum nu implică obligația prealabilă a Parlamentului de a implementa rezultatul referendumului cu 300 de parlamentari?

Redau, cu unele corecturi, răspunsul meu mai jos; poate este de folos:

1. La momentul adoptării Legii referendumului, în anul 2000, nu se știa că va avea loc o revizuire constituțională inițiată de CpF.

Legiuitorul a prevăzut în lege această formă a întrebării din următoarele motive: legea de revizuire se adoptă mai întâi în Parlament, iar poporul o ratifică ulterior prin vot, trebuind să răspundă la întrebarea: sunteți de acord cu legea de revizuire adoptată în Parlament?

De ce e așa și nu altfel? Legiuitorul a gândit că revizuirile constituționale sunt rare și de regulă privesc mai multe articole. De exemplu, la revizuirea din 2003 au fost modificate câteva zeci de articole, multe dintre ele extrem de tehnice. Ar fi fost impracticabil ca pe buletinul de vot să apară câteva zeci de întrebări la care să se răspundă, gen: “sunteți de acord ca jurisdicțiile administrative să devină facultative?” “sunteți de acord cu trecerea de la bicameralismul perfect la cel cu atribuții diferite în procesul decizional?” “sunteți de acord ca raportul dintre legislația națională și dreptul comunitar să fie etc etc?”. Răspundea Sulea la chestiile astea.

Prin urmare, dreptul cetățeanului de a avea idee despre ce votează e îndeplinit prin campania de informare dinaintea referendumului. Mai mult, e suficient ca presa, opoziția, ONG-urile să verifice conținutul legii supuse referendumului și orice neregularitate sau conținut fraudulos ar exploda.

Da, întrebarea sună așa cum sună, dar în campanie actorii politici și instituționali au datoria să îi comunice care e obiectul referendumului. Așa cum tu știi acum care e obiectul revizuirii, vor afla cei mai mulți dintre cetățeni -dacă nu știu deja- și vor vota sau nu.

Sau spune-mi tu: cum ai fi formulat întrebarea la revizuirea constituțională din 2003?

Discuțiile sunt redundante: legea e lege, am explicat mai sus cum a fost gândită, iar cei care iubim statul de drept trebuie să o respectăm, nu facem cum ne taie capul. Întrebarea nu a fost gândită în raport de o anume situație particulară (referendumul acesta) ci în așa fel încât să fie standard, universal valabilă la orice revizuire: de un articol sau de mai multe, mai simple sau mai tehnice.

_____________________

2. CCR a spus că trebuie implementată decizia cu 300 parlamentari și parlament unicameral atunci când a trebuit să avizeze tentativa de proiect de revizuire inițiată de USL în 2013, spunându-le că nu pot menține bicameralismul etc în contra voinței exprimate la referendumul din 2009, ocazie cu care a retrimis în Parlament proiectul, unde a murit.

De data asta, când a avizat inițiativa de revizuire pornită de cetățeni, CCR nu a retrimis proiectul în Parlament pentru implementarea regulii unicameralismului și a celor 300 de parlamentari, ci l-a avizat favorabil, astfel că vom avea referendum, iar dacă acesta este validat, modificarea intră automat în vigoare, fără alte măsuri prealabile, implementări șamd.

Asta s-a întâmplat pentru că proiectul cetățenesc viza doar o revizuire punctuală a unui text care nu are legătură cu bicameralismul sau numărul de parlamentari.

Consider că explicațiile sunt suficiente pentru orice om de bună credință și cu inteligență medie, nu voi mai relua subiectul.