Declinul familiei, declinul Europei
Un dosar publicat pe 25 iulie în ziarul britanic The Guardian se intitula: „Marriage falls out of favor for young Europeans as austerity and apathy bite” („Casatoria scade în popularitate la tinerii europeni afectați de austeritate și apatie”) Îl puteți citi aici. Subtitlul e la fel de sumbru: experții dau vina pe schimbările economice și culturale pentru numărul scăzut al căsătoriilor („Experts blame economic and cultural changes for decline în weddings”)
Din 2006 am atenționat mereu că experimentele sociale moderne privind căsătoria și familia promovate în numele „drepturilor omului” vor duce inevitabil la declinul instituției căsătoriei și familiei. Din nefericire, am avut dreptate. Tot mai frecvente sunt știrile, studiile și sondajele de opinie care confirmă ceea ce atît noi, cît și alții am prezis cu ani în urmă. Începînd din 1989, societatea a experimentează cu „parteneriatele civile”, în anul acela Danemarca legalizînd pentru prima dată în istorie concubinajul heterosexual și homosexual. Parteneriatele civile au dat astfel oportunitatea tinerilor să opteze pentru un cadru de conviețuire socială străin căsătoriei, și au făcut-o. Începînd din 2002, societatea experimentează cu „căsătoriile” unisex, Canada devenind prima țară din lume care să le legalizeze și să le declare un „drept al omului”. Olanda a făcut la fel, Belgia la fel, Scandinavia (cu excepția Finlandei) la fel, așa cum după ele au făcut și alte țări europene, ultimele fiind Marea Britanie și Franța socialistă în 2013.
și, tot din 2002, oameni de bună credință, organizații pro-familie și pro-viață din Europa și restul lumii au început să atenționeze că legiferarea de structuri sociale paralele cu căsătoria și familia naturală va avea consecințe negative și de lungă durată pentru societatea occidentală. Noi ne-am alăturat acestor voci în 2006. Argumentele noastre și ale altora în favoarea prudenței au fost respinse, cei care le-au propus fiind etichetați ca „bigoti”, „intoleranti”, „depășiți”, sau a” care nu sînt în pas cu istoria”. Iată însă că tot mai multe articole și studii apar, atît în Europa occidentală, cît și în Statele Unite, care indică o tendință foarte îngrijorătoare: numărul persoanelor căsătorite este în scădere, numărul tinerilor care se căsătoresc e în scădere, numărul copiilor născuți și crescuți în familii monoparentale e în creștere, cheltuielile publice pentru sprijinul lor sunt în creștere și încrederea tinerilor în cea mai importantă instituție socială, familia și căsătoria, a ajuns la o limită minimă nemaîntîlnită pînă acum. Despre ce e vorba?
The Guardian ne informează
Conform articolului din Guardian, apatia tinerilor europeni față de căsătorie și familie este îngrijorător de ridicată. Majoritatea tinerilor europeni nu vor să audă de familie ori căsătorie. Articolul descrie în mod special apatia față de căsătorie și familie a tinerilor din Italia, Franța, Polonia, Spania, și Grecia.
În Italia anului 2013 au fost încheiate sub 200.000 de căsătorii, cel mai mic număr din ultima sută de ani. În ultimii zece ani, numărul căsătoriilor a scăzut cu 24% și cu 50% în raport cu 1965. În 2013, rata căsătoriilor italiene a fost de 3,3 la 1.000 de persoane. În 2003 era de 4,6 la 1.000 de persoane. Experții italieni atribuie declinul numărului de noi căsătorii schimbărilor „culturale” care au avut loc în Italia ultimelor decade. Tinerii au devenit mai puțin interesați de religie și tradiție și mulți preferă să trăiască în concubinaj decît căsătoriți. Motivația economică însă e și ea prezentă, tinerii spunînd că nu au o situație financiară propice pentru formarea unei familii ori ca să facă copii. Din această cauză, mulți tineri locuiesc cu părinții. Statisticile europene arată că aproape jumătate dintre tinerii europeni între 18 și 30 de ani încă locuiesc cu părinții. Lipsa căsătoriilor înseamnă lipsa copiilor și declinul demografic al Europei.
În Spania, vârsta medie a bărbaților care încă se căsătoresc este de 37,2 ani, cu aproape 10 ani mai ridicată decît în anii ’80. Gândirea seculară devine și ea tot mai infleuntă la tinerii spanioli, mulți respingind căsătoria pentru că e o instituție „patriarhala” incompatibilă cu egalitatea între sexe și libertatea sexuală.
În Franța, indică sociologii, un factor care a cauzat scăderea numărului căsătoriilor a fost legalizarea parteneriatelor civile. Numite „pacs” (adică „pacte civil de solidarite”), ele sunt foarte populare în rîndul tinerilor francezi. Au fost introduse în 1999, iar în 2013 la fiecare trei căsătorii tradiționale s-au încheiat alte două parteneriate civile (pacs). Doar o mică parte a celor care formează apacs” se căsătoresc ulterior. Cei care formează parteneriate civile resping căsătoria tradițională, pentru că nu sunt interesați de obligațiile și responsabilitățile aferente căsătoriei tradiționale: monogamia, viața de cuplu, loialitatea. Parteneriatele civile sunt suficiente pentru scopul principal și aproape exclusiv al partenerilor: impozitele pe cuplu sunt mai mici decît cele pentru persoanele necăsătorite.
Situația e la fel de sinistră și în Grecia, informează sociologii greci. Mai mult de 60% dintre tinerii greci sunt fără slujbe, cea mai ridicată rată de șomaj în rîndul tinerilor din Uniunea Europeană. O altă cauză a declinului căsătoriei este mentalitatea nouă a tinerilor, care preferă să nu aibă obligații ori responsabilități față de o altă persoană din viața lor, cum ar fi soțul ori soția, ori responsabilitatea de a aduce pe lume și crește copii.
și Polonia catolică și tradițională a fost afectată de trendul european anti-căsătorie. Anul trecut, numărul căsătoriilor în Polonia a fost cel mai redus din 1945 încoace. În Polonia, 43% dintre tinerii între 25 și 34 de ani încă locuiesc cu părinții. Asta, remarcă un sociolog, reflectă atitudinea tinerilor polonezi: „independență fără responsabilitate”. Consecințele sunt palpabile: 21% din totalul copiilor născuți în Polonia anul trecut aveau mame tinere necăsătorite. Un lucru surprinzător, adaugă The Guardian, considerînd că 95% dintre polonezi sunt catolici. Pentru mulți tineri polonezi căsătoria nu mai e un aobiectiv de viață”.
La fel și în Australia
Dezintegrarea familiei produce anual pierderi de peste 14 miliarde de dolari statului australian, nevoit să aloce fonduri publice pentru cheltuielile de judecată și fonduri de asistență socială pentru familiile dezintegrate. Anual, statul australian plătește, în medie, 1.100 de dolari fiecărei familii în criză. Suma aceasta reprezintă consiliere ori plata chiriilor. Recent, statul australian a anunțat că va demara o politică socială de prevenire a crizelor de familie și a destrămării familiilor, inclusiv strategii pentru diminuarea ratei divorțului. Fiecare divorț cauzează o pierdere de 100.000 de dolari, o sumă care crește exponențial, considerînd că anual 50.000 de australieni divorțează. În plus, statul australian intenționează să emită bonuri de 200 de dolari anual pentru consiliere premaritală fiecărui cuplu care intenționează să se căsătorească.
Declinul căsătoriilor în America
Ironic, tot pe 25 iulie, revista americană Time a publicat și ea un dosar privind declinul căsătoriilor în America, în special în rîndul tinerilor. Articolul poate fi citit aici. Un sondaj de opinie efectuat pe 1.000 de tineri născuți după 1980 reflectă confuzia privind căsătoria și viața de familie, pe de o parte, cît și măsura în care le-a fost afectată gîndirea de teoriile „moderne” privind instituția căsătoriei pe care le învață în școală. 43% dintre ei cred că e potrivit ca, înainte de căsătorie, cuplul să primească o licență de „conviețuire” de doi ani, după care să decidă dacă vor sau nu să se căsătorească. 33% cred că e potrivit ca licențele de căsătorie să fie emise pe perioade specifice de timp, și limitate în timp, asemenea împrumuturilor la bancă: pe 5, 7, 10, sau 30 de ani, după care termenii căsătoriei să poată fi „renegociati. 21% cred că soluția ar fi ca, după 8 ani, soților să li se permită să-și aleagă un nou soț, fără consecințe. 10% cred că societatea ar trebui să le acorde dreptul la „parteneri multipli” pe durata căsătoriei. În fine, 40% cred că e oportună abolirea căsătoriilor „pe viață”.
Consecințe
Oare știu acești tineri ce pericolele îi așteaptă? Își imaginează ei consecințele punerii în practică a acestor idei? Fără îndoială, de vină pentru pentru declinul căsătoriei în Europa și America sunt în primul rînd evoluțiile recente din doctrina și gândirea socială a Europei și Americii. Sunt bune aceste evoluții? Nicio persoană rațională nu poate spune că sunt. Fără familii și căsătorie, o societate degenerează, mai devreme sau mai târziu, în haos social. Instituția familiei creează și menține ordinea socială în societate.
De ani de zile suntem pur și simplu bombardați cu conceptul multiplicității de sensuri a noțiunii de familie, adică ni se spune că există „mai multe și variate forme de familie”. Ideea asta poate fi fluturată fără sfârșit, dar realitatea nu poate fi ignorată, pentru că e doar una: nu toate „formele de familie” sunt, în realitate, egale și nu toate au același impact social. Căsătoriile între persoane de același sex nu au nicio utilitate socială. Nici parteneriatele civile. Nici căsătoriile homosexuale, nici parteneriatele civile nu duc la coeziunea socială generată de căsătoria tradițională. Singura “formă de familie” dovedită a fi utilă societîții de-a lungul mileniilor a fost, este și va rămâne familia naturală constituită dintr-un barbat și o femeie și copii.
Material realizat de Alianța Familiilor din România
Foto: Free Digital Photos
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
One Comment