Cum a ajuns copilăria, de la suflete pereche, la împerechere

de Adriana Oprea-Popescu, ActiveNews.ro

Cât de naivi eram… Și cât de inocenți! Noi n-am fost curioși la grădiniță cum se fac copiii și de ce sunt îngerii de pe pereții bisericilor asexuați. Noi jucam șotronul și v-ați-a și stăteam cu cheia de gât în fața blocului, fără ca părinții noștri să se teamă că vom fi atacați de pedofili.

Noi citeam „Cireșarii” și „Winnetou” și colindam desculți pe ulițele din satul bunicilor, fără să ne pese prea mult dacă bebelușii vin cu barza sau altminteri. Poate că bănuiam că nu acela era adevărul, însă atunci aveam altceva, mai important, de făcut și nu ne băteam capul prea mult cu asta. Noi eram ocupați să ne trăim copilăria, aveam pocnitori cu carbid și praștii cu invizoace.

Noi nu am văzut pe „Disney Channel” copii cu părinți gay, noi ne uitam la Telenciclopedia și citeam „Magazinul istoric”. Noi nu eram chinuiți de întrebări despre sex și nu băgam search pe google, nimerind într-o lume obscură și perversă. Noi n-aveam WhatsApp și nici nu dădeam friend unor poze mincinoase. Noi, cunoscându-ne, ne „ceream prietenia” prin bilețele cu scris tremurat. Cât de naivi eram… Și cât de inocenți!

Noi n-auzeam știri în serie despre violatori în serie, nu vedeam femei semi-nude în telejurnale, în filme, în reclame, pe stradă. Iar, pentru noi, curcubeul erau doar urma ploii desenată de soare pe cer. Și-atât. Noi n-am copilărit prin parcuri pline de pești și de bărbați care se pupă pe gură, iar fetițele săreau coarda, fără vreun dublu sens. Noi trebuia să închidem ochii dacă pe ecranul alb-negru se sărutam actorii, prin filme. Noi, care aveam respect și jenă față de părinți și care nici astăzi n-am îndrăzni să ne aprindem vreo țigară în fața lor.

Nouă nu ne-a spus nimeni ce înseamnă „masturbarea infantilă precoce” și n-am suferit din atâta ignoranță! Noi caligrafiam poezii despre un sărut în talpa picorului și despre nestrivirea acestuia. Nouă, și după ce am citit pe ascuns din cărțile interzise de părinți, încă ni se mai înmuiau genunchii când primeam sau dăruiam o floare.

Noi am apucat să scriem scrisori de dragoste și să ne îndrăgostim în secret, știindu-ne și neîndrăznind, nu pe facebook, la vedere și necunoscându-ne. Noi n-am mimat iubirea cool cu k fc, ti sau :*. Noi am iubit de-adevăratelea. Și ne-am plimbat prin parcuri ținându-ne de mâini, timid și cu teamă. Noi eram curioși să simțim mai ales cu sufletul. Umpleam cinematografele uitându-ne la „Liceeni” și la „Declarație de dragoste”, nu la filme porno pe net. Noi am murit și am înviat din iubire, neștiutori și înapoiați, fără ca cineva să ne fi făcut vreodată educație sexuală. Cât de naivi eram… Și cât de inocenți!

Noi n-am avut nevoie să ni se se povestească despre cum se împerechează oamenii, noi încă mai credeam în sufletul pereche. Și am crescut văzând și simțind, fără ca tovarășa educatoare să ne învețe cum să ne pipăim pe noi și între noi. Am iubit, am suferit și-am avut curajul să iubim din nou, ne-am căsătorit și am făcut copii, așa tălâmbi cum am trecut prin lume, fără să fi studiat prin școli etapele tehnologice. Noi am făcut copii din dragoste, nu din sex.

Astăzi, cei făcuți din sex și deveniți maturi vor să ne învețe copiii, la școală, mai multe decât am știu noi pe-atunci, cei naivi și inocenți. Vor să-i învețe, de la grădință „faptul că plăcerea legată de contactul fizic este un aspect normal din viața fiecăruia”. Vor să-i  învețe pe preșcolari despre „dreptul de a explora identitățile sexuale” și despre „plăcerea și satisfacția legată de atingerea propriului corp”. Vor să-i educe sexual pe copiii noștri. Vor ca viciile lor să devină virtuți. Vor o lume după chipul și asemănarea lor. Vor să le distrugă copiilor inocența și sufletul!

„Sunt alte vremuri”, vor spune unii. Noi suntem cei care fac vremurile, le voi răspunde. Noi suntem cei care punem în mâinile copiilor noștri Smartphone-uri și tablete, noi suntem cei care-i îndoapă cu cola, fast-food și prafuri de budincă, noi suntem cei care uităm copiii în fața televizoarelor și calculatoarelor, noi suntem cei care habar n-avem prin ce rețele de socializare umblă ei și cu cine vorbesc. Noi suntem cei obosiți și plini de lehamite, care capitulează prea devreme.

Noi vom fi cei vinovați de pervertirea copiilor noștri. Noi, cei care am fost cândva atât de naivi… Și atât de inocenți! Așa cum copiii noștri nu vor mai putea să fie.