Conflictele familiale: prevenție și tratament (1)
pr. Pavel Gumerov, pravoslavie.ru
Vă propunem un ciclu de discuții cu părintele Pavel Gumerov despre cum învățăm să evităm ciocnirile și conflictele în viața familială, cum să rezolvăm situațiile conflictuale, cum să atingem pacea și înțelegerea în cuplu
Ceartă sau conflict?
Încă din copilărie, fiecare om știe: conflictele trebuie evitate, nu este bine să ne certăm, trebuie să trăim în pace. Vă amintiți joaca în care copiii își încrucișează degetele și își spun: împăcare, împăcare, împăcare fără nicio supărare? Omul a fost creat de Dumnezeu cu aspirația pentru bine, pace și iubire. Slava lui Dumnezeu se arată foarte puțin oamenilor iubitori de conflicte și care află plăcerea în certuri. Persoanele care se comportă în acest mod demonstrează anumite slăbiciuni psihice sau niște complexe mari și traume spirituale suferite.
Este adevărat că există oameni care adesea ajung în situații conflictuale și nu de puține ori chiar ei le provoacă. Să știți că ei suferă din cauza lipsei de comunicare și a neputinței de a crea o relație frumoasă cu cei apropiați. Aceste persoane crează în mod inconștient conflictele, din cauza lipsei de educație, a viziunilor proprii și a temperamentului dificil.
Este posibil să eliminăm total disputele și conflictele?
Trebuie să ne străduim, trebuie să depunem toate eforturile pentru a evita frecușul și tensiunea din relații.
Apostolul Pavel spune în acest sens: Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii (Români 12:18). Dar, același Apostol scrie: Căci trebuie să fie între voi și eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercați (1 Corinteni 11:19). Astfel le atrage atenția creștinilor corinteni că neînțelegerile dintre ei să nu devină prilej de dezbinare în biserică.
Puncte de vedere diferite există și între membrii aceluiași grup social (familie, companie, organizație, etc), inevitabile, ele totuși nu ar trebui să ne sperie. Vorba aceea: câte persoane, atâtea păreri. De la Dumnezeu am primit rațiune, capacitate verbală, inteligență pentru a ajunge la consens în privința celor mai diferite întrebări.
Ce este conflictul și cum trebuie să ne comportăm într-o situație conflictuală? Este eronat să credem că următoarele cuvinte sunt sinonime: conflict, ceartă, scandal, pariu.
Cuvântul conflict are origini latine. Pentru latini conflictul însemna coliziune, ciocnire. Manualul de conflictologie utilizat în spațiul academic definește conflictul așa: conflictul – fenomen social, modul de interacțiune al oamenilor în fața ciocnirilor și a punctelor de vedere diferite, a pozițiilor și a intereselor, confruntarea corelațiilor între două sau mai multe părți. La baza oricărui conflict se află situația de neînțelegere între părți referitor la un anumit subiect, obiective contradictorii sau modalitatea de atingere a obiectivelor în anumite conjuncturi, interesele diferite, dorințe diverse, etc.
Așadar, conflictul presupune în primul rând optici diferite și ciocnirea dintre acestea referitor la o anumită problemă, dar asta nu înseamnă că un conflict trebuie să se transforme într-o ceartă sau scandal. Se poate concluziona în felul următor: o ceartă este un conflict, dar nu orice conflict presupune o ceartă. Principala noastră sarcină este să învățăm să ajungem la un numitor comun, fără a ne pierde în analize și detalii care vor degenera într-o ceartă.
Puncte de vedere diferite
Înainte de a trece la subiectul conflictelor familiale este necesar pe scurt să precizăm ce stă la baza oricărui conflict. Într-o situație conflictuală două sau mai multe persoane, interconectate, au păreri diferite despre aceeași problemă. Aceste opinii se confruntă, iar părțile conflictuale, de regulă, sunt convinse că adevărul absolut este de partea lor. (cel puțin așa se întâmplă la început).
Conflictele au urmărit omenirea de-a lungul existenței sale istorice. Nu numai letopisețele și cronicele descriu diferitele conflicte. Un număr impresionant de studii și ecranizări cinematografice s-au scris pe această temă. Există multe proverbe dedicate acestui subiect. Nu puține creații literare în conținutul lor și chiar în titlu amintesc tema conflictului. De exemplu, povestirea despre cum s-a certat Ivan Ivanovici cu Ivan Nikiforovici a lui N.V. Gogol sau romanului lui I.S. Turghenev „Părinți și copii”. Romanul este exact despre modul diferit de a vedea viața de către două generații ceea ce duce la conflictul dintre acestea.
Situațiile conflictuale ne urmăresc zilnic. Unora li se întâmplă mai rar, altora mai des, dar oricum ar fi trebuie să fim pregătiți pentru ele.
Iată un exemplu real din viață. Odată am angajat doi bărbați să-mi construiască o anexă din lemn pe lângă casă. Mi-au cerut o suma modică, așa că am bătut palma. Din păcate, uităm replicile clasice adesea. Așa că a ieșit exact ca în povestea lui Pușkin: „Nu alerga părinte după lucruri ieftine!” Lucrarea a fost executată în timpul stabilit, dar fără prea multă acuratețe. A trebuit să retușez și nu a fost deloc plăcut. Fără a ține cont de condițiile meteo din zonă au ridicat pereții și nu au pus acoperișul, ci au așezat podeaua. Până să termine a început o ploaie care a durat o săptămâna întreagă. Obosiți și nervoși au terminat lucrarea, dar podeaua a fost grav afectată din cauza umezelii. Apa a pătruns dedesubt și a început să se simtă un miros de mucegai. Când am constatat acest lucru, i-am contactat și le-am cerut să refacă lucrarea. Această cerință justificată din partea mea, i-a supărat foarte tare. Mi-au spus că nu e vina lor că ploaia a stricat podeaua și fiind vorba de niște factori externi putem vorbi de o situație de forță majoră. Impredictibilitatea acestei stihii este recunoscută de toată lumea. Dar faptul că mai întâi se instalează acoperișul și mai apoi se pune podeaua se pare că lor nu le-a fost destul de evident. Situația era cu atât mai dificilă cu cât eu le plătisem integral execuția lucrării. Dar, Slavă Domnului, deznodământul a fost fericit și după multe discuții au acceptat să refacă podeaua, deși timp și nervi pentru aceste negocieri s-a cheltuit destui.
Din exemplul de mai sus se poate deduce că un conflict apare din cauza punctelor de vedere diferite referitoare la aceeași problemă. Până la un moment dat, oponenții sunt ferm convinși de corectitudinea poziției lor și nu acceptă o altă părere. Adesea devenim, dacă nu participanți, cel puțin martori la situații în care părțile refuză să pătrundă în esența problemei și să înțeleagă și partea opusă. Aceste situații le întâlnim des la piață, la magazin și în alte sfere ale serviciilor. Iată, de exemplu o situație cunoscută tuturor: pasagerul în microbuz transmite banii și așteaptă restul de la șofer. Șoferul obosit după o zi solicitantă de muncă a uitat să dea restul. Când pasagerul i-a amintim, șoferul l-a acuzat că circulă fără bilet și că de fapt nici măcar nu a transmis banii.
Atmosfera se încordează și încep să circule replici care după Andrei Alexandrovici Mironov nu sunt decât un joc ireversibil de cuvinte. O percepție greșită asupra unei situații duce la poziții antagonice a celor două persoane implicate. În general, este inutil ca o a treia parte să intervină pentru a stabili cine are dreptate, adică un al treilea punct de vedere. Acest rol ar fi putut fi preluat de către ceilalți pasageri. Ei ar fi putut proba faptul că respectivul călător a transmis într-adevăr banii. Dreptatea ar fi ieșit la lumină.
Uneori pentru calmarea unei situații tensionate ajutorul unei părți terțe este indispensabil, dar există cazuri în care acest lucru ar duce la inflamarea situației. Soluția variază de la caz la caz. Incongruența părerilor și în consecință ciocnirile dintre persoane generează nesimilarități între persoane. Experiența de viață, caracterul, vârsta, sexul,statutul social și încă multe alte caracteristici accentuează diferențele. A.P. Cehov scria: „În fiecare dintre noi se regăsesc multe șuruburi, rotițe și capace ca noi să ne putem recunoaște unii pe alții de la prima impresie sau după două-trei caracteristici exterioare. De aceea sarcina principală în cazul unei dispute este să încercăm să înțelegem punctul de vedere al oponentului, să înțelegem cum gândește și vede el situația. Deși se spune că sufletul străin = necunoscut, putem depăși propria noastră persoană și să încercăm să înțelegem psihologia celuilalt. În funcție de reușita acestui demers depinde rezolvarea situației conflictuale.
Inegalitatea și diversitatea oamenilor
Despre deosebirile dintre oameni ca sursă de conflict a vorbit și Aristotel în tratatul său „Politica” . El vedea sursa certurilor în inegalitățile dintre oameni prin proprietățile pe care le posedă și a onorurilor pe care le primesc, dar și prin aroganță, frică, intrigi, altitudinea unora și umilirea altora. Aici filozoful antic analizează în principal diferențele sociale și mai puțin diferențele aplicate indivizilor separat. Conflictul este o neînțelegere. Dacă o persoană nu se aseamănă cu noi într-o anumită privință ne este dificil să îl înțelegem. De aici ciocnirile și confruntările. Bogatul nu îl înțelege pe cel sărac așa cum arată și o anecdotă vestită: De ce ești așa slab? – N-am mâncat nimic de o săptămâna. – Da, trebuie să te forțezi.
Cel sănătos până nu se îmbolnăvește greu îl înțelege pe cel bolnav. Tolstoi consideră că omul slab mănâncă puțin și se chinuie singur, cel slab crede că cei lacomi suferă de obezitate și din cauza asta își pierd sănătatea.
Cel mai elocvent exemplu se referă la persoana credincioasă și cea necredincioasă. Iată situația obișnuită: unul dintre soți s-a întors la credință, merge la biserică, se roagă, iar celălalt nu. Pentru omul creștin biserica este a doua casă, el cu mare drag participă la slujbe, ascultă cântările, se roagă. În biserica totul este pe înțelesul lui și nu-i este deloc greu să stea la slujbă două-trei ore. Lui aproape că îi este greu să comunice cu persoane care nu merg la biserică: interesele lor, temele de discuție i se par plictisitoare și neimportante.
Pentru cel necredincios, dimpotrivă, este dificil să înțeleagă ce fac „creștinii” atâtea ore la biserică. Din slujba nu înțelegi aproape nimic, este îmbulzeală și lipsă de aer. Biserica, dacă nu îi vezi partea duhovnicească, este un edificiu neînțeles și nefuncțional. Pentru construcția lui s-au cheltuit foarte mulți bani, dar nu poate fi locuită și nu produce nimic. Desigur, biserica este frumoasă „ca un muzeu sub cerul liber” așa cum s-a spus în unul din filmele sovietice. Dar la muzeu nu mergi de două ori pe săptămână să petreci mai mult de două ore acolo, decât dacă ești angajat al muzeului. Mai mult decât atât, creștinii țin posturile, perioade de abstinență, citesc pravilă! Nu au viață ci trăiesc o servitute benevolă. Mai exact, omul necreștin se încăpățânează să nu vadă ceea ce este evident pentru omul creștin, ceea ce dă sens și scop vieții sale. Necredinciosul vede numai partea exterioară și aceasta distorsionată, fără componentă internă. El poate să cunoască acest univers duhovnicesc numai din experiență proprie, deschizându-și inima lui Dumnezeu și încercând să învețe ceea ce înainte i se părea absurd și ridicol. Dacă conflictul dintre credință și necredința are loc în familie, între soți, atunci partea necredincioasă în niciun caz nu trebuie să ridiculizeze ceea ce este drag și sfânt pentru jumătatea lui.
Adevărata iubire nu înseamnă numai simpatie, compasiune, dar și înțelegere.
De aceea, pentru rezolvarea conflictelor familiale trebuie să încercăm să înțelegem și să învățăm punctul de vedere al persoanei iubite. Cu toții știm că femeile văd o anumită problemă cu totul diferit decât o văd bărbații. Dar nu toți știm până unde percepția femeii diferă de cea a bărbatului. Bărbatul și femeia au fost creați diferiți nu din întâmplare, ci pentru interacțiune și iubire. Diferența dintre bărbat și femeie uneori devine cauza neînțelegerilor în căsnicie. Sarcina soților este de a se lămuri în privința unicității lor pentru a evita disputele și divorțul.
Așadar, am stabilit că sursa oricărui conflict este ciocnirea dintre părțile care au puncte de vedere diferite (adesea chiar antagonice) referitor la una și aceeași problemă. Cauzele acestor ciocniri, de asemenea, sunt clare: diferențele, neasemănarea oamenilor începând cu sexul și culminând cu vârsta și situația socială. Un înțelept chinez spunea că dincolo de inegalități, o comunicare normală și neconflictuală este umbrită de următoarele vicii: lăcomia, urmărirea neînfrânată a profitului, încăpățânarea, înșelăciunea și altele.
În general, și acestea pot fi atribuite neasemănării dintre oameni. De exemplu, una din părți care urmărește beneficiile în mod egoist vrea să supere cealaltă parte. Ia naștere situația conflictuală. O persoană este cea care provoacă supărarea, cealaltă este nevinovată și supărată. Cel care provoacă supărarea întotdeauna are un discurs justificativ pentru comportamentul său și crede cu tărie în el. Partea supărată crede în nevinovăția sa. Evident, există diferențe între părerile lor. Pentru a face lumină și a rezolva conflictul, deși nedrept, partea vătămată trebuie în primul rând să înțeleagă adevăratele motive care au dus la comportamentul celuilalt. Se întâmplă ca și după o oră de la supărare motivele să nu fie înțelese și conflictul nu face decât să se adâncească. Înțelegând oponentul, chiar dacă nu găsim soluția conflictului, putem măcar să îl iertăm. Iar acest pas este foarte important.
În psihologie există o metodă foarte bună de analiză a situației conflictuale care se numește „principiul oglinzii”. Acesta presupune că situația trebuie văzută din trei părți. Din poziția noastră personală, din poziția oponentului nostru și din poziția observatorului, detașat, obiectiv, de sus. Această metodă permite, în mod obiectiv, înțelegerea situației conflictuale.
Din păcate, cei mai mulți dintre oameni sunt înclinați să aprecieze lucrurile și comportamentul altor persoane numai din punctul lor de vedere, considerându-se măsură tuturor lucrurilor. La principiul oglinzii ne vom mai întoarce când vom analiza diferite situații.
(Va urma)
Preluare de pe Vremuri vechi și noi
Traducere: Ala Postoronca
********************************************************************************************************
Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com
De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.
În măsura posibilităților dumneavoastră, vă rugăm să sprijiniți financiar acest sait.