Despre Regina Ana și discreția vieții de familie: Ar trebui să ne pese!
de Andreea Giurgea, psiholog din Constanța și mamă a șase copii
Am revăzut zilele acestea cu adâncă emoție biografia Reginei Ana și puținele interviuri pe care le-a acordat în timpul vieții în presă românească.
Regina noastră a fost studentă la Arte în New York, vânzătoare la mall, șofer de ambulanță pe front în război – unde s-a înrolat voluntar. A învățat să fie tâmplar și mecanic auto. S-a căsătorit cu un Rege aflat deja în exil, acceptând greaua povară a unei Regalități fără beneficiile acesteia. A născut și crescut cinci copii și, pentru a-i întreține, a vândut, când a fost nevoie, ouă la piață. A scris o piesă de teatru și o autobiografie. A fost excomunicată de Biserica Catolică deoarece s-a căsătorit cu un ortodox, dar a rămas credincioasă acestei Biserici în care a fost în final reprimită. A disprețuit moda și a iubit ceea ce se afla dincolo de aparențe.
Din anii ’90 și până acum Regele și Regina ne-au oferit prin viața privată și publică a Majestăților Lor modele de dăruire, echilibru, demnitate și discreție. (În totală opoziție, aș spune eu, față de covârșitoarea majoritate a personajelor care ne populează viața politică și spațiul public). Este trist că prea puțini dintre români au fost sau sunt conștienți de aceste modele – clădite cu migală, jertfă și drag de țară și de neam, clădite pe valori pe care în teorie le împărtășim cu toții, dar în practică puțini dintre noi reușesc în viața de zi cu zi să le respecte.
După o întreagă viață trăită frumos și demn, Regina noastră a plecat dintre noi.
George Coșbuc spunea în finalul unei poezii despre moartea unui erou imaginar:
Din codru rupi o rămurea.
Ce-i pasă codrului de ea?
Ce-i pasă unei lumi întregi
De moartea mea?
Ar trebui să ne pese, atunci când se frâng trunchiuri în jurul cărora s-ar putea clădi pădurea.
Bine, și ce putem face, în afară de a vărsa o lacrimă? Ce putem face noi, oamenii de rând, cei care nu avem nici o putere de a înrâuri mersul Țării noastre?
Putem. Ne putem crește copiii frumos și demn. Arătându-le adevăratele modele. Putem să fim Oameni și să îi învățăm și pe ei să fie Oameni. Greșind și corectându-ne, dar niciodată renunțând. Putem să nu lăsăm lucrurile în care a crezut și cărora și-a închinat viața Regina noastră să se stingă. Putem clădi.
Și astfel, dacă nu ne-am priceput să ne onorăm Regina pe timpul vieții, îi putem onora amintirea.
Și astfel, când va veni vremea să plecăm și noi, poate că va rămâne ceva și în urma noastră.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
