Christian: „Avortul îi afectează profund și pe bărbați. Nu bănuiam ce impact avea să aibă acel avort asupra vieții mele, asupra viitoarei mele familii și asupra viitorilor mei copii” / Mărturii despre criza de sarcină #62

Aceasta este mărturia lui Christian, soțul Christinei, despre trauma profundă pe care și bărbații o trăiesc [1] atunci când refuză statutul de părinte și darul vieții pentru unul din copiii săi. Soția lui, Christine, a scris și ea o mărturie tulburătoare despre avort. Cei doi soți au făcut avort chiar după legalizarea acestuia în Franța, iar trauma pe care au trăit-o i-a bântuit timp de decenii, atât pe ei, cât și pe copiii lor.

Aveam 21 e ani când prietena mea m-a anunțat că era însărcinată. Aveam o relație „flexibilă”. În vara aceea, eu munceam în Maroc, iar ea își făcea vacanța în Spania. A venit să mă vadă înainte să se întoarcă la Paris. Apoi mi-a telefonat de la Paris.

Luase deja decizia să facă avort și făcuse toate pregătirile.
Avea să plece în Anglia, la bunica ei. Avortul era atunci deja legal în Anglia, dar nu și în Franța.
I-am sugerat din vârful buzelor că ne-am putea căsători. Dar îi era prea teamă să-l anunțe pe tatăl ei, nici nu putea fi vorba să păstreze copilul și nici să se căsătorească.

După avort, ne-am mai văzut o dată sau de două ori și apoi am plecat fiecare în calea lui fără să mai vorbim niciodată despre copil. După câteva luni, am aflat din întâmplare că se căsătorise.
Nu bănuiam ce impact avea să aibă acel avort asupra mea, asupra vieții mele și asupra celei care avea să-mi devină soție, asupra viitoarei mele familii și asupra viitorilor mei copii.

Mama murise în vara aceea, iar eu, care studiam la Montpellier, eram cam pierdut. Așadar m-am protejat, am îngropat adânc avortul și toate sentimentele mele. M-am închis.
Nu mai voiam să mă atașez de nimeni, mi-era teamă de suferință și de a nu produce suferință, de a nu fi la înălțimea situațiilor dificile, de a nu mă putea confrunta cu ele și de a nu le putea depăși.

Când Christine, viitoarea mea soție, mi-a spus că era însărcinată, eram complet anesteziat.
Nu îmi puteam asuma aceasta. Pentru mine, avortul era singura ieșire.
Primul avort distrusese ceva în mine și deschisese ușa către al doilea, ca într-o consecință logică.
Aveam 21 de ani când m-a anunțat că era însărcinată. Nu-mi amintesc nimic. L-am îngropat și pe acesta adânc și nu puteam vorbi despre el.

Totuși, Christine și cu mine ne-am căsătorit și am avut cinci fiice.
Chiar dacă las impresia că sunt foarte bine, drumul spre iertare și vindecarea interioară a fost unul lung și dureros. Ne-am cerut și am oferit iertare împreună, lucru pe care l-am făcut cu bucurie.

Calea aceasta a trecut prin întâlnirea cu Dumnezeu.
Un Dumnezeu al iubirii, El Însuși izvor al iubirii și vieții.

Am lucrat în cuplu cu o organizație care sprijină femeile în criză de sarcină și femeile care au avortat.

Am depășit o altă etapă decisivă când am putut vorbi despre avort, mai întâi în cuplu, apoi și cu fiicele noastre. Incapacitatea de a vorbi era ca o cangrenă care își răspândea otrava prin mine.
Vorbitul a oprit răspândirea acestei otrăvi și a răului pe care mi-l făcea și mi-a permis să-mi continui drumul pe calea vindecării.

Am fost împreună și într-un weekend de vindecare, o experiență foarte puternică pentru mine.
Ni s-a cerut să-i scriem o scrisoare copilului pe care l-am avortat, una către copiii noștri în viață și să o citim. Am putut scrie scrisoarea, dar nu am putut-o niciodată citi cu voce tare. Atât de puternică era emoția, încât cuvintele nu-mi ieșeau din gură. Acest weekend a fost un nou pas decisiv spre vindecare.

Nu cred că vindecarea este totuna cu uitarea. Nu trece nicio zi fără să mă gândesc la cei doi copii, dar, cu timpul, înveți să trăiești cu tine însuți, să iubești și să te deschizi către ceilalți – de exemplu, ajutându-i pe alții care au trecut prin trauma avortului.

M-am hotărât să rup tăcerea pentru ca oamenii să știe că avortul îi afectează  profund și pe bărbați. A deveni părinte, tată sau mamă, nu este deloc un lucru mic. Suntem creați pentru a da viață.

Sursa: Rompre le silence

NOTE

[1] Catherine T. Coyle, „Men and Abortion: A Review of Empirical Reports Concerning the Impact of Abortion on Men”, The Internet Journal of Mental Health, 2007, vol. 3 nr. 2; online la http://www.ispub.com/journal/the-internet-journal-of-mental-health/volume-3-number-2/men-and-abortion-a-review-of-empirical-reports-concerning-theimpact-of-abortion-on-en.html#sthash.LQfDk8ss.SwgGPsXE.dpuf

Vă rugăm să ne sprijiniți trimițând mărturii
sau îndemnând persoanele cunoscute
care au trecut prin criză de sarcină să trimită mărturii la 101marturii@gmail.com

Mărturiile se vor publica la FemeiFericite.com sau AvorturiRegretate.ro
Numele și datele personale nu vor fi făcute publice decât la cerere.

Citește mai multe mărturii despre criza de sarcină