Chihuahua-ul conservator
de Marco Gallina, Die Freie Welt (traducere din germană de Paul Bașotă, jurnalist)
Un articol despre formațiunea politică CDU [a cancelarului Angela Merkel], din Germania; însă o parte din el se aplică și unor “conservatori” din România, atenționează traducătorul. Fenomenul identificat aici ar putea explica ascensiunea recentă a unui partid ca Alternativa pentru Germania (AfD).
Urmărind presa și politica, e clar că de câțiva ani se dorește să fie crescut un nou tip de conservator. Pufos și moale trebuie să fie el, maleabil și neproblematic: un Chihuahua al politicii. Altfel nu se poate explica de ce “conservatorul” de azi nu mai e de dreapta: în loc să fie parte din tabăra politică de dreapta, el este o antiteză la “dreapta”. “Conservatorul” este alegătorul CDU etern, care crede că are valori și convingeri, dar care pur și simplu nu reușește să le apere, să se ridice pentru ele sau să protesteze pentru ele. Căci asta ar fi radical, iar radical nu e mainstream, radical e de dreapta.
Această radicalitate nu începe totuși de la violență și revoluție încolo, ci deja de la a vorbi despre probleme și soluții. Un chihuahua conservator nu trebuie nici măcar să latre, doar la comandă. Ești împotriva avortului? Poți să fii, însă doar cu condiția să vorbești despre asta doar în cerc restrâns, să nu scrii articole de ziar, să nu participi la demonstrații și să nu activezi într-un partid.
Asta e deprecierea politicii conservatoare: relativizarea. (…)
Trebuie să gândești pragmatic. Gândește-te așa: cu ce se luptau “conservatorii” acum o sută de ani, aia aperi tu astăzi. Veșnicie, tradiții, familie, popor, Dumnezeu – toate astea s-au schimbat. Doar nu vrei să abolești dreptul femeilor la vot și să reintroduci sclavia. Îi citezi pe Tucidide și Polybius? Vezi tu, erau stăpâni de sclavi, anti-democrați! Doar nu vrei asta, nu?
În momentul în care conținutul metafizic al conservatorismului dispare, el nu mai e decât o masă liberală, care mâine poate fi altceva decât este azi. El nu mai opune nici o rezistență lumii moderne și relativismelor ei. Exact asta se și vrea. Este tipologia unui CDU “conservator”, care își conservă puterea. În loc să-și impună pozițiile, doar “luptă” pentru poziții. Pentru a se poziționa totuși ca singura forță decentă la dreapta centrului, Uniunea își arogă întreaga autoritate de a defini termenul “conservator”. Asta merge până acolo încât “căsătoria” homosexuală este brusc apărată pe motiv că ea, “căsătoria”, e o valoare conservatoare. Că în principiu “căsătoria” homosexuală aruncă orice valoare conservatoare pe fereastră, acestor oameni nu le mai trece prin minte. Căci ei își orientează definițiile și reperele după politică, și nu politica după definiții și repere.
Adevărul este că ceea ce este etichetat oficial în Germania, de câțiva ani, dacă nu decenii, drept “conservator”, sunt poziții centriste în concordanță cu programul CDU. Și fiindcă acesta, ca fiind cel mai puternic partid de după război, domină statul și instituțiile, el poate stabili – ca un minister al adevărului – ce este “conservator”. Iar ceea ce el nu vrea în nici un chip sunt conservatorii adevărați.