„Chestiunea căsătoriei și cea a filiației țin de realitate, nu de părerea personală”. Interviu exclusiv cu Ludovine de la Rochère, președinte La Manif pour Tous
de Ștefana Totorcea
Pe 2 aprilie 2014 la Palatul Parlamentului, a avut loc conferința internațională „Traficul de persoane ca amenințare la adresa valorilor familiei”, care a beneficiat de girul Președintelui Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, și de participarea mai multor deputați români și a actorilor români implicați în combaterea traficului de persoane.
La conferință au venit și reprezentanții celor mai puternice asociații europene care apără valorile familiei. Printre aceștia, și președinta mișcării franceze La Manif pour Tous („Mișcarea pentru toți”), Ludovine de la Rochère, care a prezentat felul exemplar în care anul trecut, societatea civilă franceză a reușit în câteva luni de zile să se mobilizeze pentru a combate proiectul guvernamental „Le Mariage pour tous” („Căsătorie pentru toți”), care viza legiferarea căsătoriei între persoane de același sex și implicit redefinirea familiei naturale.
Într-un interviu exclusiv, saitul Stiripentruviata.ro a vorbit cu Ludovine de la Rochère despre provocările cu care se confruntă familia azi, despre drepturile inalienabile ale copilului și practica adopției, despre ruptura politicului de realitatea cotidiană – ruptură care se oglindește în faliile de limbaj – și despre faptul că astăzi suntem puși în situația de a apăra realități fundamentale care nu sunt o chestiune de opinie sau interpretare și pe care le presupuneam de la sine înțelese.
Rep: Este căsătoria între persoane de același sex o chestiune de egalitate?
Ludovine de la Rochère: Situația cuplurilor de același sex este foarte diferită de cea a cuplurilor formate din sexe diferite. Un astfel de cuplu poate face copii, pe când un cuplu de persoane de același sex nu poate. De aceea, trebuie să acceptăm realitatea că e nevoie de un bărbat și o femeie pentru a procrea, a se iubi și pentru a pune bazele unei familii în care copilul să fie educat. Nu putem pune semnul egalității între situații complet diferite.
Egalitatea evocată fără încetare nu are nicio bază. Aș vrea să vorbim mai degrabă de drepturi egale pentru copii. Copiii au fiecare dreptul de a li se recunoaște statutul de vlăstar al unui bărbat și al unei femei, au toți dreptul de a fi crescuți de tatăl și de mama lor. Dacă ulterior apar accidente în viață, e altă chestiune. Dar noi nu putem decide să privăm copiii de tată sau de mamă. S-ar crea o inegalitate majoră între copiii care au tată și mamă și cei care sunt privați de tată sau de mamă. Iar acesta este un lucru foarte grav.
Rep: Credeți că UE face destul pentru a proteja familia?
Ludovine de la Rochère: Bineînțeles că nu. De fapt, UE nu se ocupă de familie. Aceasta cade în sarcina fiecărui stat-membru. Dar, în realitate, există destule texte (n.red. – legislative europene) care privesc familia și nu ar trebui să fie cazul. De aceea, viitorii europarlamentari trebuie să respecte principiul subsidiarității în acest domeniu (n.red. – Principiul subsidiarității stabilește care competențe țin de UE și care de statele membre, la nivel național sau local: UE poate interveni numai dacă este în măsură să acționeze mai eficient decât statele membre). Este o regulă europeană care trebuie respectată.
Rep: Se mai aude vocea creștină în Europa de azi, cât de respectată mai este?
Ludovine de la Rochère: Pentru chestiunile care ne preocupă și despre care vorbim, desigur că credința dă o dimensiune imensă, dar chestiunea căsătoriei și cea a filiației sunt fapte care țin de realitate, nu de opinie sau de sensibilitate religioasă ori politică.
Desigur că persoanele cu credință, printre care mă număr și eu, sunt și mai șocate de astfel de proiecte și legi. Dar și o mulțime de alte persoane, care nu sunt religioase sunt la fel de șocate și se opun acestora.
Rep: Care a fost experiența dumneavoastră cu presa din Franța pe acest subiect, al dezbaterii din jurul proiectului căsătoriei între persoane de același sex și al adopției de copii de către astfel de cupluri?
Ludovine de la Rochère: O mare majoritate a presei au fost mai degrabă favorabilă acestor legi. În cele din urmă a fost un pic ca și în Croația (n.red. – anul trecut, în Croația, în ciuda boicotului media, societatea civilă a inițiat un referendum care s-a pronunțat zdobitor împotriva redefinirii familiei naturale și a căsătoriei tradiționale).
Marea majoritate a mijloacelor de comunicare în masă au fost împotriva mișcării La Manif pour Tous. Au fost și câtva care ne-au ascultat, dar prea puține. Neutralitatea la care ne-am fi așteptat din partea lor nu a existat. Este de-a dreptul aberant, căci jurnaliștii ar trebui să le ofere în mod egal cuvântul ambelor părți.
În realitate, la dezbaterile televizate la care am participat, apăream singură împotriva tuturor celorlalți invitați, care erau toți aleși astfel încât să se opună ideii pe care o susțineam. Nu este normal. Nu acestea sunt regulile jurnalismului. Și nici ale democrației, evident.
Rep: Ce mai înseamnă demnitatea umană azi în Europa?
Ludovine de la Rochère: Înainte să vorbim de demnitatea ființei umane, marea dificultate constă în faptul că însuși cuvântul „demnitate” este folosit într-un mod cu totul diferit, la fel ca și cuvintele „egalitate”, „libertate”. Multe astfel de cuvinte extrem de importante se folosesc fiecare cu cele mai diferite sensuri posibile. Au fost deturnate. De exemplu, în chestiunea eutanasiei, avem în Franța o asociație Droit de Mourir dans la Dignité, adică „Dreptul de a Muri cu Demnitate”. Ei militează pentru dreptul de a muri fără suferință și degradare fizică, promovând eutanasia. Dar alții folosesc cuvântul în alt sens, spunând că ființa umană este întotdeauna demnă și că această demnitate trebuie întotdeauna respectată, indiferent de starea, vârsta persoanei și așa mai departe. Demnitatea este o trăsătură inalienabil umană, este esența însăși a ființei noastre ca oameni și trebuie să o respectăm indiferent de circumstanțe.
Rep: Avem de a face cu un dublu limbaj, unul paralel, al ideologilor?
Ludovine de la Rochère: Da. Cuvintele sunt deturnate și mă tem că ne-am uitat și cunoștințele filozofice. Mai ales presa nu mai are fundamente filozofice solide și folosește cuvintele răstălmăcindu-le după bunul plac, până nu se mai recunoaște sensul lor inițial. De altfel, îmi amintesc că Vaticanul a publicat și un studiu major, intitulat Dicționar de termeni ambigui și controversați, dedicat tocmai acestor aspecte de… vocabular.
Rep: În România copiii așteaptă mulți ani în cămine înainte de a li se oferi posibilitatea de a fi adoptați. Cum vedeți adopția? Cum ar trebui să fie o lege a adopției?
Ludovine de la Rochère: Cred că este foarte trist. Copiii au nevoie de Tati și Mami. Ei și-au pierdut părinții și au nevoie cât mai repede să fie primiți de alți tătici și mămici. Eu cred că adopția trebuie să fie în mod natural rezervată cuplurilor căsătorite formate dintr-un bărbat și o femeie. Nu ar trebui autorizată pentru persoanele celibatare, deși în Franța se permite aceasta. Nu este, însă, logic și normal.
Un copil care și-a pierdut părinții are nevoie să regăsească o familie adevărată, formată din tată și mamă. Și mai cred că e important ca adopția să le fie permisă doar familiilor formate din cupluri care și-au exprimat un angajament de durată, prin intermediul căsătoriei. Trebuie să poată face dovada asumării responsabilității și a unui angajament real unul față de celălalt și de familie. În mod evident, aceasta este cel mai favorabil pentru un copil.
Din nefericire, sunt multe cupluri afectate de sterilitate, așa că nu înțeleg care sunt motivele practicii pe care o pomeniți. Le face rău copiilor înșiși.
Rep: Acum este așa pentru că au fost în anii 1990 o mulțime de adopții internaționale prea facile, iar copiilor li s-a pierdut urma…
Ludovine de la Rochère: Înțeleg. Cu toate acestea, sunt enorm de multe cupluri care vor să adopte. Printre ele trebuie să existe destui părinți potriviți. Sigur că e dificilă decizia în fiecare caz, dar poate că dosarele ar trebui procesate astfel încât copilul să fie primit cât mai repede de o familie. Nu e ușor, dar în mod evident ar fi mai bine atât pentru părinți, cât și, mai ales, pentru copii.
Rep: De ce conferința internațională „Traficul de persoane ca amenințare la adresa valorilor familiei” s-a ținut anul acesta în România? Ce lecții ar avea România de învățat din dezbaterile și expunerile făcute?
Ludovine de la Rochère: Am expus la conferință experiența Franței și pe cea a Croației (n.red. – în apărarea familiei naturale). Croația a repurtat un succes enorm, magnific și îmbucurător. Toate țările se vor confrunta mai devreme sau mai târziu cu astfel de proiecte legislative trebuie să se protejeze cât mai rapid. România are în proiect să transcrie în Constituție definiția căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie. Este formidabil și sunt convinsă că există multe instrumente și metode de comunicare pentru a favoriza această lucrare.
În ceea ce mă privește, aș zice că ar trebui mers chiar și mai departe, înscriind (n.red. – în legi) și alte principii complementare, nu doar cel referitor la căsătorie. De exemplu, faptul că un copil nu poate fi lipsit de tată sau de mamă, și, de aceea, în cazul cuplurilor homosexuale, nu poate fi vorba de adopție, nici de procreare asistată medical sau de mame surogat.
Dacă stabilim că un copil nu poate fi în mod deliberat privat de tată sau de mamă, nu vom deschide calea către filiație pentru cuplurile de același sex, deoarece ar fi o deturnare a înseși naturii filiației.
În plus, copilul nu este proprietatea cuiva, de aceea el nu poate deveni obiectul unui contract de gestație cu o mamă surogat.
De asemenea, educația este determinată de tată și de mamă, iar statul trebuie să respecte acest lucru. Altfel ne vom trezi cu multă ideologie în școli, în special cu ideologia genului.
Rep: Cum este acum în Franța din acest punct de vedere?
Ludovine de la Rochère: La ora actuală, în Franța există o programă școlară, care se cheamă ABCD de l’Egalite (n.red. – Abecedarul egalității – manual pentru clasele primare și grădiniță), care prezintă ideologia de gen, în ciuda faptului că guvernul neagă asta. Noi ne opunem puternic acestei programe, care din septembrie 2014 ar trebui introdusă în toate școlile franceze. În acest scop, în săptămânile următoare vom organiza noi acțiuni ca să determinăm retragerea acestui proiect din învățământ. Pe moment, el este difuzat în 600 de clase, dar nu ne dorim să fie generalizat.
Trebuie să construim constant diguri de apărare și obstacole în calea ideologiei. Și va trebui să reușim să introducem în legea fundamentală a Franței principiile inalienabile care respectă realitatea bărbat-femeie a ființei umane și consecințele care decurg din aceasta.
Rep: Am fi văzut Franța ca o țară a libertinajului, a toleranței maxime, dar iată că lucrurile nu stau tocmai așa. Iată că lumea regăsește valorile tradiționale. Are loc o… contra-revoluție?
Ludovine de la Rochère: Pentru o parte din francezi prima parte a afirmației este adevărată. Dar cred că fiecare cetățean din orice țară cunoaște prea bine în adâncul său acest adevăr perceput cu inima, cu mintea, cu viscerele: căsătoria implică un bărbat și o femeie. Iar un copil are nevoie și de tată, și de mamă.
Toată lumea spune asta. Când susținem contrariul, ne rupem de realitate și intrăm pe tărâmul ideologiei. Dar trebuie să ajutăm cetățenii să conștientizeze problema actuală și să reflecteze asupra ei. Poate că asta ne lipsește cel mai mult: informarea și reflecția asupra acestor probleme.
Citește și: Ludovine de la Rochère: Secretele succesului La Manif pour Tous, o mișcare în apărarea familiei
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
