Cazul Smicală. Sistemul de protecția copilului din Finlanda, o afacere privatizată de milioane de euro, unde investitor este patronul IKEA, fost membru al unui partid de factură nazistă

Organizația finlandeză pentru drepturile omului October Movement (Lokakuun Liike) a documentat torturi și atrocități înfiorătoare la care au fost supuși copii din centrele de plasament sau dintre cei aflați în custodia unor părinți de împrumut, în timp ce părinților reali le era interzisă vizitarea copiilor: bătăi, ștrangulări, pedepse prin băi în apă încinsă sau în zăpadă, izolare, înfometare și chiar și șocuri electrice. Anul trecut, în luna noiembrie, Juha Rehula, ministrul Afacerilor Familiei și al Serviciilor Sociale, și-a cerut scuze public pentru oribilitățile sistemului pe care îl păstorește, după cum raportează Finland Today. Violențe, abuzuri sexuale, violuri, maltratări psihice și muncă forțată, au fost motive pentru care ministrul și-a cerut iertare în fața a zeci de victime ale sistemului. Degeaba însă. Ororile continuă. Scuzele publice au fost doar o operațiune de PR.

Care este miza? Pe lângă experimentele mengeliene desfășurate asupra copiilor, o miză imediată este cea materială: afacerea. Afacerea plasamentului și afacerea adopțiilor, unde sunt preferați copii albi (după cum afirmă chiar un parlamentar britanic), sunt doar două dintre ele.

Conform aceleiași organizații finlandeze October Movement (Lokakuun Liike), instituțiile de plasament primesc de la stat între 80.000 și 150.000 pe an de cap de copil iar familile adoptive primesc circa 30.000 de euro anual, dintre care o treime este neimpozitată. Costurile pentru un copil instituționalizat pot ajunge până la 600 de euro pe zi, în acest moment fiind închiși sau trimiși spre adopție, împotriva voinței lor sau a părinților, circa 20-25.000 de copii, aproximativ 100.000 de copii din Finlanda aflându-se într-o relație cu instituția de „protecția copilului”. ONG-ul finlandez de drepturile omului estimează că afacerea Gulagul copiilor se ridică la circa 1 miliard de euro anual. Presa internațională a revelat de-a lungul anilor că „lucrătorii sociali” sunt stimulați prin bonus-uri pentru „depășirea planului” la copii instituționalizați și adoptați.

Cine sunt beneficiarii afacerii? Firme imense ale industriei farmaceutice și serviciilor sociale și medicale. În Finlanda, contractele pentru preluarea copiilor sunt împărțite între MedOne-Attedo – companie suedeză cu filiale în Norvegia, Danemarca și Finlanda, Dextra-Pihlajalinna și Mehiläinen. În 2016, Attendo Finlanda a avut o cifră de afaceri de 441 milioane euro, Dextra a avut venituri de 399,1 milioane euro iar Mehiläinen a raportat în 2015 venituri de 590,1 milioane de euro. Proprietarii unor asemenea instituții monstruoase se ascund de cele mai multe ori în spatele unor fonduri de investiții cu zeci de filiale. De exemplu, Mehiläinen e deținută în procent de 41 % de o asemenea companie pe numele ei KKR, respectiv Kohlberg Kravis Roberts, cu venituri anuale de circa 9 miliarde de euro,  alte 41% fiind deținute de o supra-companie multi-națională numită Triton. Umbrela Triton Partners – care raportează vânzări de 13,9 miliarde euro – e foarte zgârcită în a-și prezenta patronii reali. Presa de specialitate a aflat însă o serie dintre aceștia. Printre ei, fostul membru al partidului Unității Socialiște Suedeze, succesorul Partidului Național Socialist Muncitoresc Suedez, filo-nazistul Ingvar Feodor Kamprad, multi-miliardarul patron al lanțului IKEA.

Secția internațională a Televiziunii finlandeze a încercat anul trecut să afle care este exact profitul firmelor care derulează afacerea „sistemului de discriminare a copiilor”. Nu a reușit. Ministerul de resort a răspuns Televiziunii ca nu știe dar că și-ar dori să afle și probabil o să o facă în viitor. THL a obținut totuși sumele pentru șase orașe ale Finlandei, inclusiv Helsinki. Conform sursei, pentru a ține copii în case de copii sau familii adoptive, în 2014, s-au cheltuit 329.878.580 euro, dintre care Helsinki a plătit 126 de milioane de euro. Sursa citată ne informează că Finlanda are 89 de instituții de „protecția copilului” conduse de stat, 615 de firme private și 4.290 de familii adoptive care primesc ajutor de la stat. În Finlanda trăiesc doar 5,4 milioane de oameni.