Cătălin Sturza: „Programul „idiot” de deznaționalizare sau de influență culturală de anexare e teritoriilor”
de Cătălin Sturza, Facebook
„- În 1918, România a obținut Banatul, „vechi teritoriu maghiar” , a „ocupat Basarabia”, iar Ardealul a fost „furat de la Ungaria”; România ar fi avut “argumente istorice și etnice”, care însă se pot întoarce împotriva României, deoarece Basarabia a fost în prealabil rusificată, în timp ce Transilvania a fost maghiarizată; iar România a practicat politica „faptului împlinit” ocupând în 1918 cele două teritorii – Isabelle Davion este profesor la Universitatea Sorbona (în jurul datei de 1 decembrie).
– România aniversează la 1 decembrie 100 de ani de la momentul când „a anexat” Transilvania – Deutsche Presse Agentur (DPA), agenția de stat a Germaniei, preluată de televiziunea ZDF (în jurul datei de 1 decembrie).
– „Transilvania are o tradiție europeană, iar unirea cu România în 1918 s-a făcut nu pentru că și-ar fi dorit aceasta din conștiință națională, ci pentru că împrejurările – programul „idiot” de deznaționalizare practicat de autoritățile ungare – au împins-o să facă acest pas. Altfel, Transilvania ar fi putut să devină o Elveție a Balcanilor, fără să se unească neapărat cu România” – jurnalistul român Cristian Tudor Popescu la Digi24 (azi)
Ar trebui să spunem, în continuarea celor de mai sus, următoarele:
La 1871 Prusia a anexat celelalte stătulețe și provincii germane, pe care le-a furat de sub influența Austriei. Otto von Bismarck a avut argumente istorice și etnice, care se pot întoarce împotriva Germaniei, deoarece stătulețele germane fuseseră în prealabil independente; iar Prusia a practicat politica „faptului împlinit” dominând cultural și în final anexând celelalte teritorii germane. Celelalte state germane nu au devenit germane pentru că au avut vreo conștiință națională, ci pentru că împrejurările – programul „idiot” de deznaționalizare (sau de influență culturală) practicat de autoritățile austriece – le-a împins să facă acest pas. Celelalte provincii germane ar fi putut să devină niște Elveții ale Europei de Vest, fără să se unească neapărat cu Germania.
În secolul al XIII-lea Franța a anexat Normandia și Languedoc, pe care le-au furat de sub influența englezilor; iar Georges Clemenceau a anexat în secolul XX Alsacia și Lorena, pe care le-a furat de sub influența germanilor. Philip al II-lea, Richeliu, Ludovic al XIV-lea, Napoleon și Georges Clemenceau au avut argumente istorice și etnice, care se pot întoarce împotriva Franței, deoarece numeroasele provincii anexate aparținuseră în prealabil altor state și culturi; iar Franța a practicat politica „faptului împlinit” dominând cultural și în final anexând Normandia și Languedoc, Alsacia și Lorena. Aceste provincii nu au devenit provincii pentru că au avut vreo conștiință națională, ci pentru că împrejurările – programul „idiot” de deznaționalizare (sau de influență culturală) practicat de autoritățile engleze și germane – le-a împins să facă acest pas. Celelalte provincii franceze ar fi putut să devină niște Elveții ale Europei de Vest, fără să se unească neapărat cu Franța.
Nordul și Centrul Italiei (inclusiv Roma) au fost cucerite și anexate de revoluționarul și aventurierul Giuseppe Garibaldi. Principatele italiene și mai ales Roma nu și-au dorit să facă parte din republica lui Garibaldi (fapt foarte adevărat – mai ales dacă vorbim despre Roma). Italienii nu au o conștiință națională – fapt ilustrat și de maxima lui Massimo d’Azeglio, „L’Italia è fatta. Restano da fare gli italiani” (Italia e făcută; acum ne rămâne să îi facem și pe italieni).
Spania și-a anexat majoritatea teritoriilor, care fuseseră arabizate. Spania a avut argumente istorice, etnice și religioase pentru Reconquista, care se pot întoarce ușor împotriva Spaniei. Poate că Iberia ar trebui dată înapoi arabilor?
O serie de declarații care ne arată, iată, că nu e deloc mai greu să fii, în vremurile noastre, mai catolic decât papa; și să știi mai multă istorie decât istoricii de la Sorbona.
P.S.: Despre perlele în serie ale CTP-ului prefer să mă abțin – mai ales că vorbitul în dodii are, iată, în ziua de azi o tradiție europeană.”
Citește mai multe opinii de Cătălin Stuza
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
