Cătălin Sturza despre criza libertății de exprimare din universități și cultura victimizării

de Cătălin Sturza, Facebook

„Criza libertății de exprimare în campusurile universitare este mai rea decât crede lumea”, titrează o analiză de pe Quilette. Analiza pornește de la cazul profesorului Samuel Abrams, de la Sarah Lawrence College, care a publicat un editorial în New York Times intitulat „Credeți că profesorii sunt liberali? Stați să-i vedeți pe administratorii universităților.”

În consecință, activiștii din campus i-au vandalizat ușa biroului, au scris pe ea „demisia”, au organizat ședințe de urgență în care au criticat editorialul, iar Abrams a fost „băgat în ședință” de președintele colegiului, sugerându-i-se că nu ar trebui să publice editoriale fără aprobarea acestuia – și că ar trebui să demisioneze. Noul tip de cultură pe care o ilustrează astfel de reacții ar fi o „cultură a victimizării”.

Într-o cultură a onoarei, bărbații vor să pară formidabili. Își construiesc o reputație pe baza curajului. Sunt sensibili chiar și la insulte minore aduse lor sau familiei lor, însă își apără onoarea singuri, chiar și prin violență.

Într-o cultură a demnității, oamenii au valoare indiferent de reputația pe care o au. Pentru insulte serioase, poți merge la poliție sau la tribunal. Oamenii nu sunt așa de sensibili la insultele minore și sunt încurajați să facă apel la autorități, în loc să folosească violența.

Noua cultură a victimizării combină sensibilitatea față de insultele minore cu apelul la autoritate. Reprezentanții ei se văd drept „luptători împotriva opresiunii”, și chiar ofensele foarte mici, „microagresiunile” trebuie transformate în scandaluri. Până și argumentele obiective, bazate pe fapte, pot „victimiza” un grup oprimat, iar autoritățile trebuie să le suprime. Să fii recunoscut drept o „victimă a opresiunii” îți oferă un statut moral, la fel cum îți oferea odinioară curajul, în culturile onoarei.

Cultura victimizării este o nouă cultură morală, aflată în plină ofensivă în societate și pe cale să devină mainstream. Dovadă, printre altele, și faptul că The Times a angajat-o recent pe Sarah Jeong în board-ul editorial în ciuda postărilor ei jignitoare de pe Twitter împotriva bărbaților albi – „Suprimați-i pe bărbații albi” și „Bărbații albi sunt gunoi”.

Citește mai multe opinii de Cătălin Sturza