Cătălin Sturza: #Boicot: o strategie de șapte ori perdantă

de Cătălin Sturza, Facebook

Strategia taberei care se opune Referendumului este aceea a boicotului. Aparent, această strategie are un punct forte: prin neprezentarea celor care se opun inițiativei cetățenești, Referendumul ar putea să nu se valideze, prin neîntrunirea forumului de 30%. Chiar dacă scorul va fi de 100-0 în favoarea celor care susțin legalizarea Căsătoriei între un bărbat și o femeie, tabăra care se opune inițiativei cetățenești va câștiga. Să vedem însă dacă strategia boicotului are și puncte slabe.

a) Opozanții Referendumului spun că și dacă vor pierde cu scorul de 100 – 0, dar Referendumul nu va fi validat, ei vor câștiga. Oare? Mă fac un pic avocatul diavolului aici și zic: o înfrângere cu 100 – 0, sau cu 99 – 1 ar putea să delegitimeze tema pe termen lung. La un astfel de scor, nici un politician nu se va mai atinge de ea câteva decenii de acum înainte – până când „căsătoriile homosexuale” nu vor mai fi o chestiune ideologică de actualitate (ideologia neomarxistă va „progresa” spre apărarea unor noi minorități sau a altor grupuri discriminate). Lucrurile ar sta altfel la un scor de 75 – 25; dar, încă o dată, nu vreau să mă fac mai mult decât puțin, foarte puțin avocatul diavolului.

b) La Referendumul din 18-19 octombrie 2003 – care s-a desfășurat tot în două zile, și unde întrebarea a avut exact aceeași formă precum cea de acum – s-au prezentat la vot 55,7% dintre alegători, adică aproximativ 10 milioane de oameni. Iar acela era un Referendum inițiat de politicieni, nu de societatea civilă. Un Referendum cu niște puncte destul de nepopulare sau peste capetele oamenilor – cum era faptul că gratuitatea învățământului de stat nu ar mai fi fost garantată în mod necondiționat; iar mandatul președintelui urma să urce la 5 ani. Și un Referendum care nu a creat, din câte țin minte, discuții așa de aprinse între toți și toți (Facebook era la un deceniu în viitor). Cu atât mai mult eu unul mă aștept la o prezență la vot substanțială la acest Referendum care este al societății civile și care are o puternică temă identitară și legată de valorile fundamentale.

c) Șansele invalidării Referendumului prin boicot scad, așadar, odată cu decizia desfășurării sale în două zile (la fel ca la Referendumul din 2003), mai ales că cei care boicotează asumat sunt de fapt foarte puțini – cei mai mulți absenți vor fi din zona de populație indiferentă sau neinformată cu privire la organizarea acestui Referendum.

d) Vorbim despre cea mai mare inițiativă cetățenească din România, de după 1989. Și vorbim despre un grass roots numit chiar de detractorii săi „cea mai reușită inițiativă de advocacy creștin din ultiii ani”. Inițiativă pe care unii dintre aceia care invocă cel mai frecvent democrația, implicarea cetățenească în viața cetății și funcționarea statului de drept vor acum să o boicoteze.

e) Mulți dintre cei care susțin această boicotare se ladă chiar că ar fi creștini și că nu ar fi rupți de Biserică; și, în fapt, mulți dintre ei, la fel ca majoritatea românilor, s-au cununat sau se vor cununa la Biserică. Chiar în anii celui mai negru comunism, majoritatea membrilor de partid își botezau copiii și se cununau la Biserică. Cum de nu înțeleg acești susținători ai boicotului că cel puțin una dintre mizele acestei inițiative este aceea de a proteja definiția laică a Căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie, în paralel cu libertatea noastră, a tuturor, de a păstra și apăra Cununia ca taină sacră? Altfel spus, de a evita posibilitatea ca, în câțiva ani, Biserica să fie pusă în situația de a oficia „cununii” care ar contravine învățăturii sale morale fundamentale – situație în care, de exemplu, vedem că Biserica este deja pusă în Danemarca? Boicotarea acestei inițiative cetățenești este în fapt similară cu susținerea căsătoriilor homosexuale în România. Și este sinonimă, implicit, cu susținerea limitării libertății de expresie, de conștiință și a libertății religioase a majorității – în fapt, a noastră, a tuturor. Un articol din The Spectator despre limitarea tot mai drastică a acestor libertăți în UK, în urma modificării conținutului Căsătoriei, la link-ul de aici.

f) În ceea ce privește Căsătoria, cadrul constituțional și european afirmă cu claritate regula că aceasta este definită de către statele naționale potrivit propriilor norme democratice și culturale. Inițiativa cetățenească nu limitează și nu suprimă vreunul dintre drepturile existente ale comunității LGBTQ – care se bucură, în continuare, de acces nediscriminatoriu la piața muncii, la servicii de sănătate, de educație, etc. Inițiativa nu face decât să apere conținutul și prestigiul instituției Căsătoriei, în conformitate cu valorile acestui popor, susținute de o majoritate a românilor. Așadar, vorbim despre o inițiativă soft-conservatoare care întrunește toate condițiile legii. Tentativa de a delegitima această inițiativă, de a demoniza oponentul (bigoți, fanatici religioși, pupuători de oase), de a-i falsifica argumentele („se instaurează o nouă teocrație”), de a flutura teorii ale conspirației („e o inițiativă prin care Dragnea aruncă un ecran de fum asupra altor probleme”) nu este deloc un semn de deschidere spre dialog și spre liberalism. Este, dimpotrivă, o dovadă de iliberalism. Or, tactica bigotului este doar încă una dintr-o serie de tactici care au presupus ocolirea confruntării oneste cu oponentul de idei și recurgerea la tot felul de lovituri lipsite de orice fair play.

g) Acest Referendum creează un precedent în ceea ce privește inițiativele de tip grass roots – iar participarea numeroasă la vot poate să se constituie într-un argument solid pentru alte teme de tip „grass roots” din viitor: tăierea pădurilor, vânzarea resurselor naturale ale țării, construirea autostrăzilor și, de ce nu, interzicerea în funcție a penalilor; inițiativă pentru care USR va avea nevoie și de sprijinul unor largi categorii ale populației care susțin Referendumul pentru Căsătorie. Categorii care nu vor fi deloc atrase către inițiativă de această tactică a diabolizării, a etichetărilor și a jignirilor permanente de către susținătorii #farapenali. Și nici de boicotarea inițiativei soft-conservatoare a Referendumului pentru clarificarea definiției Căsătoriei în Constituția României.

Așadar, boicotul minorității care se opune Referendumului NU va fi oricum o strategie eficientă. Dar va fi o strategie de șapte ori perdantă, din toate motivele de mai sus.

Citește mai multe opinii de Cătălin Sturza