Cât de mare poate fi copilul din tine pe care ești gata să îl avortezi?!

de Mara Nicolescu
Să fie el cât o nucă, cât un biscuite mare, cât un ecler, cât un pepenaș de pus la murat, cât un dovlecel bine făcut, cât un dovleac de cules toamna, după ce a dat bruma, cât un ditamai nou-născutul?!
Dacă cineva din afară nu te oprește, când poți TU spune STOP acestei risipe de tine…? Crezi că ai să te oprești după primul avort?! Că nu vei mai face niciunul după?!
De ce?! Ce te-ar putea opri, sămânță de mamă, să îți omori puii din burtă?
Legea te ajută și educația te încurajează! Și-atunci, ce te poate opri?!
Când nimeni nu îți spune că este o Crimă să ștergi de pe harta Lumii destinul unui Nenăscut și ți se propune în contrapartidă o altfel de hartă, cea a unei Lumi Califragilistice care Celebrează moartea fiecărui Nenăscut și care te transformă în Învingătoare doar pentru că ai putut să înfrângi Viața din Tine, eu știu că îți va fi foarte greu să accepți că poate ea, Lumea asta Califraglistică, se înșală…
Cum să te convingă cineva că eclerul” din tine are o inimă separată de tine, un alt circuit sangvin, deja alt ADN, că poate deja te înjură, sau poate că nu… Nu vei afla prea curând ce gândește el despre tine…
Cândva însă vei afla, nu te amăgi… Și nu trebuie să existe un Dumnezeu pentru asta. E suficient să treci prin parcuri cu locuri de joacă, e suficient să intre în restaurantul tău preferat o familie cu copii, e suficient să… nu știu… să deschizi ochii cât să vezi cu ei în jur.
Împrejurul ăsta te va durea permanent, indiferent cât de mult te vei refugia în Lumea Califragilistică.
Te va durea cu mult înainte să mori, chiar dacă doar din când în când, chiar și după ce ai înghițit un Xanax.
Împrejurul ăsta va deveni Lumea Ta.
Morții cu morții, viii cu viii, avortații cu avortații, Tu cu tine!