VIDEO. Sorina Matei explică de ce sunt legitime temerile mamei Luizei Melencu și ale avocatului ei cu privire la analiza ADN
După ce i-a fost aplicată o amendă de 5.000 de lei și s-a trezit cu mascații acasă în încercarea de a i se recolta noi probe biologice, mama Luizei Melencu a acceptat ofere noi probe, cu condiția ca avocatul să fie de față.
La sfatul avocatului, Monica Melencu, mama fetei dispărute la Caracal, refuzase să ofere din nou probe, deoarece suspectează că acestea vor fi folosite pentru a spune că s-a găsit cadavrul Luizei și a închide dosarul. Părinții Luizei, ca și părinții și cunoscuții Alexandrei Măceșanu, fetele dispărute la Caracal în vara aceasta, au convingerea că ele au fost traficate peste hotare în scopul exploatării sexuale.
Jurnalista Sorina Matei explică pe Facebook în ce fel evaluarea probelor ADN poate oferi false dovezi în instanță. Într-o postare ulterioară, ea relatează amplu un caz care a marcat justiția din SUA în acest sens. Este utilă parcurgerea ambelor texte. Le redăm integral mai jos.
Analiza ADN prin metoda Forensic STATISTICAL Tool dă rezultate FALSE
Ca să identifice oasele Luizei, DIICOT apelează la o procedură neomologată în România, care a dat chix în America
de Sorina Matei, Facebook
Eu iar las asta aici. Am mai publicat acum câteva zile enervand DIICOT si pe toată lumea. Oamenii trebuie sa știe adevarul. FBI a sărit in aer tocmai pe analiza ADN mitocondriala. Pentru ca a fost FALSĂ. Este așa numita: FST. Adics Forensic STATISTICAL Tool. S-a dovedit ca au folosit un soft cu coduri și interpretări de date din care FBI a scos si ales pe “cine trebuie”. Softul era conceput in așa fel încât sa calculeze probabilitatea ca ADN-ul unei persoane să fie prezentă într-un amestec amplificat de ADNuri. Softul genera date probabilistice ( ex: din 22 de pictograme ADN/mult mai putine decat cele care sunt necesare unei testari, arata faptul că eșantionul ADN e al lui X sau al altor două persoane- iar asta este de 43.100 de ori mai probabil decât dacă ADN ar fi fost al altor trei persoane. Prin urmare, interpetarea dată interpretarii a fost că X e vinovat. X fiind absolut nevinovat).
Totul a sărit in aer pe cazul Taj Patterson și condamnarea nedreapta și ilegală doar pe baza de același soft a lui Mayer Herskovic, de alta etnie, care era nevinovat, caz pe care v-as ruga sa-l citiți. Sefii laboratoarelor ADN au demisionat sau au fost pensionați. In America s-au redeschis peste 3500 de cazuri din ultimii 11 ani tocmai din acest motiv [de fapt nu știm dacă s-au redeschis toate, dar au fost date sentințe pe baza acestei metode și a alteia similare în aproape 5.000 de cazuri, a se vedea linkul de la finalul materialului – n.n.]. Oameni nevinovați fuseseră condamnati definitiv pe aceasta tehnica (un soft care reinterpreta date) indicând FALS persoane. Tehnica NU ESTE OMOLOGATA in România. O procedura neomologata in România, care a dat chix in America pentru ca au făcut-o pe baza de soft și probabilistică, care a aruncat in aer probatoriile și condamnările in instanțele din SUA, dar care se poate face foarte ușor un Europa, la asta apelează DIICOT ca sa pupe cu forța oasele din liziera cu Luiza, sa închidă cazul și sa scape ei de presiunea publica, de incompetenta care se vede de la o posta și de complicitățile lor cu rețelele. Chiar dacă legislația României nu permite asta. Aceasta este disperare, iresponsabilotate si efectiv rea voința din partea DIICOT.
(Ancheta a fost a publicata de ProPublica cu NYTimes in urma cazurilor multiple și caselor de avocatura care au descoperit problema și au aruncat in aer decizii definitive ale Justitiei care s-au rejudecat, oameni nevinovați fuseseră condamnati pe baza de acest soft din care FBI a reinterpretat, a scos, a băgat pe cine a vrut și cum a vrut spunând ca era ADN. Dar nu era ADN. Era doar o interpretare cu target pe cine voiau ei a unei statistici generate de un soft. Adică un fals )
VIDEO
Adidasul
Cum s-a descoperit că cel mai mare laborator din lume prezenta niște statistici drept probe ADN incontestabile
de Sorina Matei, Facebook
Pe 1 decembrie 2013, un puşti de culoare, pe nume Taj, se întoarce de la o petrecere, se ceartă cu prietenii săi într-o maşină iar amicii îl dau jos din maşină în Williamsburg. Băiatul Taj porneşte pe jos, singur, spre casa lui.
Williamsburg este un cartier ultaortodox din Brooklyn, New York, în care toţi se ştiu cu toţi. Williamsburg are o foarte puternică comunitate ortodoxă evreiască care şi-a înfiinţat şi o patrulă numită organizaţia Shomrim. Shomrimul este format din tineri ultraortodocşi, voluntari care protejează comunitatea cu orice preţ, de orice tip de agresiuni şi infracţiuni. Este un fel de watch grup, considerându-se o extensie de intervenţie rapidă dar privată a poliţiei dar formată exclusiv din tinerii comunităţii.
Cineva din Shomrim îl vede pe Taj şi dă prin staţii organizaţiei că Taj sparge noaptea maşini. Dar Taj doar mergea pe stradă. Organizaţia este alertată, cineva din Shomrim se ia după el. Imaginile de pe camerele de supraveghere arată cum Taj merge pe stradă iar cineva îl urmăreşte. Taj observă, merge mai repede. Băiatul din Shomrim este după el. Taj începe să fugă, se sperie. Mai mulţi băieţi din Shomrim aleargă după el. Băieţii din comunitate devin din ce în ce mai mulţi, unii opresc maşini, alţii coboară din maşini, totul ca să-l prindă pe Taj. Şi îl prind. Dacă la început pe Taj îl urmăreau doar 3 băieţi, la final după el erau 20.
Taj este prins şi bătut de băieţi în mijlocul unei stăzi după 4 dimineaţa. Totul este filmat de camere. 5 băieţi dădeau în el, a dat şi el, s-au încăierat, s-au luptat, unul dintre cei 5 era un membru marcant al organizaţiei Shomrim. Vecinii se sperie, iese tâmbălău pe stradă, vecinii sună la 112 spunând că un puşti de culoare este bătut de organitaţia ultraortodoxă şi s-a oprit tot traficul. 112 ia imediat legătura cu Poliţia. Oamenii spun la telefon că sunt 20 de băieţi care bat un puşti şi puştiul bătut imploră oamenii de pe stradă să-l ducă la spital şi nu-l ia nimeni cu maşina să-l ducă. Unul dintre cei 5 care îl bătuseră pe Taj i-a îndesat degetele în ambii ochi. Taj nu mai vedea nimic, a leşinat.
Taj ajunge la spitalul Woodhull, la Urgenţe. Avea arcada spartă, retina dezlipită, rămâsese fără un ochi. După ce este eliberat din spital, merge cu mama sa pe la secţiile de Poliţie să vadă ce au făcut poliţiştii în cazul său. Secţia de Poliţie 90 din New York avea cazul. Dar…îl clasase. Cazul era deja închis.
Taj se duce la presă, contactează ziarişti, cazul tragic al lui Taj explodează în presa locală. Cazul se redeschide. Comunitatea afroamericană se revoltă, Taj era şi din comunitatea LGBT. Poliţia din New York formează o echipă de intervenţie, începe să facă audieri de formă ca să nu fie acuzată că a închis iniţial cazul din cauza presiunilor sau că era o situaţie dificilă de hate crime. Comunitatea afroamericană este din ce în ce mai revoltată. Spune că nu este singurul atac împotriva lor care este clasat instant de Poliţie. Comunitatea îl ajută pe Taj şi îi angajează o firmă de detectivi particulari care să facă o anchetă paralelă cu cea a statului ca să îi identifice agresorii.
Firma de detectivi are şi ea probleme în comunitate. Comunitatea din Williamsburg nu vrea să le dea imaginile de pe camerele de supraveghere cu agresiunile asupra lui Taj, probele. Ca atare, firma inventează un pretext. Îşi angajează alţi detectivi, nu din comunitatea afroamericană, aceştia se duc la magazinele comunităţii de pe acea stradă şi le spune că ei de fapt anchetează un caz de jaf în care chiar comunitatea ultraortodoxă este ţinta iar potenţialul făptuitor din acea perioadă de timp ar putea fi chiar unul de-al lor. Aşa, Taj şi echipa sa au făcut rost de imagini cu agresiunea sa. Identifică martori chiar dacă imaginile sunt de noapte, alb negru, şi află că Taj în timpul bătăii a fost descălţat iar adidasul său cineva parcă îl văzuse zburând pe un acoperiş.
Detectivii lui Taj caută degrabă adidasul – Nike Jordan- pe care îl găsesc într-adevăr pe acoperiş. Detectivii trimit adidasul lui Taj la laborator. Între timp plouase, fusese expus la intemperii şi temperaturi, însă detectivii au spus că nu au nimic de pierdut, chiar dacă nu iese nimic de pe adidasul lui Taj. Însă adidasul lui Taj devine în timp piesa centrală în dosarul care zguduie Justiţia americană.
Poliţia ia şi ea adidasul lui Taj descoperit pe acoperiş şi îi face analiză ADN. Poliţia din New York era convinsă că dacă s-ar fi descoperit ADN pe adidas ar fi fost ar fi celui care i l-a scos din picior lui Taj, l-a agresat pe Taj şi a aruncat apoi adidasul pe acoperiş.
Într-o seară, Poliţia din New York disperată, sub presiune publică, vine şi-l ia pe tânărul Mayer Herskovic de acasă. Mayer Herskovic era din comunitatea ultraortodoxă dar nu era din Shomrim, nu avea nicio treabă cu ei. Îl ridică pe Mayer Herskovic, îl arestează şi-l bagă în puşcărie alături de alţi membri din comunitate. Herskovic este şocat. În noaptea agresiunii lui Taj, el era acasă cu soţia lui care născuse. Nu avea nicio treabă cu bătaia, nu era conflictual, nu făcea parte din găşcă.
Mayer Herskovic îşi ia avocat. Avocatului i se cere de către Poliţie ca Mayer Herskovic să-şi dea ADNul. Mayer Herskovic este fericit. Ştia că prin testare ADN nu avea cum să fie identificat la faţa locului. Pentru că el nu fusese în realitate la locul agresiunii lui Taj. Judecătorul spune Poliţiei la arestarea lui Herskovic: dacă ADNul nu se potriveşte cu ce aveţi voi, închid cazul şi-l eliberez pe Herskovic.
Herskovic a fost primul din cei arestaţi care şi-a dat voluntar şi fericit ADNul Poliţiei. Dar surpriză: poliţia din New York identifică ADNul de pe adidas ca fiind cel al lui Herskovic. Herskovic a fost şocat. Poliţia spune că nu e vorba de ADN combinat sau multiplu. Ci pur şi simplu intră la rupere: pe adidasul lui Taj era ADNul lui Herskovic şi cu asta b’asta. Dar Herskovic nu-l văzuse, nu-l ştia şi nu intrase niciodată în contact cu Taj.
Comunitatea lui Herskovic aflase deja totul. Era la curent cu fiecare detaliu al anchetei. Avocatul lui Herskovic începe să sape şi să încerce să afle cum de Poliţia din New York a identificat de pe ADNul de pe adidasul lui Taj chiar ADNul lui Herskovic care nu era acolo.
Află că ambele ADNuri, cel de pe adidasul lui Taj şi cel al lui Herskovic fuseseră trimise pentru testare la OCME-Biroul Medicului Legist Şef. Office of Chief Medical Examiner/OCME este practic cel mai mare laborator legist din lume pe testare ADN.
Află că pe adidas erau de fapt combinaţii de ADN, ale mai multor persoane. OCME făcea o statistică a probelor combinate şi inventaseră şi un program propriu. In house. Se numea FST- Forensic Statistical Tool. FST era un soft, un program informatic, folosit de cel mai mare laborator din lume pe ADN care atribuia un număr probelor de ADN complicate. Iar în cazul lui Herskovic ca şi în cazul oricărui altui suspect al cărui ADN era testat prin comparaţie- programul OCME afişa ca rezultat un număr combinat, un procentaj de probabilitate care indentifica acuzatul că este fix în acea combinaţie de ADNuri multiple. Aşa numitul Likelihood ratio.
Dar Herskovic nu fusese acolo. Un om de la OCME s-a prezentat în tribunal şi a spus judecătorului şi juraţilor că ADNul lui Herskovic a fost identificat prin intermediul programului, că da, softul e pe probabilităţi, că da, este disputat de cei mai tari savanţi din lume dar că toţi sunt cam proşti pentru că ei nu înţeleg ce fac cei de la OCME iar rezultatele sunt solide.
Era bullshit. Dar judecătorul şi toţi l-au crezut pe expertul OCME. Herskovic a fost condamnat la 4 ani de închisoare în primă instanţă pentru că ADNul pe care l-a oferit cu încredere a fost identificat probabilistic prin soft ca fiind cel de pe adidasul lui Taj, plin şi de alte ADNuri.
Herskovic la 24 de ani are în faţă puşcăria, îl lasă soţia, i se destramă familia cu 2 copii. Alţi 4 din comunitatea ultaortodoxă sunt condamnaţi, 2 au fost eliberaţi condiţionat, altora 2 le sunt retrase acuzaţiile. Doar Herskovic a fost identificat ca băiatul cel rău.
Herskovic îşi angajează un expert în ştiinţa criminalistică pe ADN. Expertul ştia exact ce face OCME, lucrase zeci de ani în sistem.
Ca să obţii un profil este nevoie de jumătate dintr-un nanogram de ADN. Adică vreo 25 de celule. Dar ei aveau mai puţin. Nu reuşiseră să scoată de pe adidas suficiente copii de ADN ca să facă identificarea cu acurateţe. De pe talpa adidasului, Poliţia şi OCME reuşiseră să obţină 0,3 nanograme de ADN. Au făcut un eşantion şi l-au împărţit în 3, deşi nu era suficient nici eşantionul. Rezultatele OCME erau o nebunie. Au procesat rezultatele prin soft şi le-a ieşit o nebunie şi mai mare. Care includea orice om de pe planetă.
Avocatul lui Herskovic şi expertul său descoperă ţicneala din probatoriu.
În 11 din 15 locuri profilul lui Herskovic oferit de OCME ca probă admisă pentru condamnarea lui, profilul nu coincidea cu ce era pe adidas. În cele 11 puncte erau oameni diferiţi cu profiluri total diferite de ADN. În aceleaşi 11 din cele 15 puncte nu era nici profilul lui Taj, băiatul bătut, cu toate că era adidasul lui pe care atunci când îl încălţase îl atinsese. În 11 din cele 15 puncte era cu totul altcineva. Şi cu toate acestea Herskovic pe asta fusese condamnat în primă instanţă.
Şi atunci cum ajunsese OCME că este profilul lui Herskovic pe adidas? Prin statistică!
Statisticile pot fi manipulate în funcţie de ceea ce vrea să găsească cel care vrea să ajungă la o anumită concluzie şi cel care o analizează. Rezultatele pot fi înselătoare chiar dacă matematic sunt corecte. OCME prin softul FST dădea o probabilitate de 1 la 133 ca ADNul de pe adidas să fie al lui Herskovic. Cu probabilitate de 1 la 133 putea fi oricine din acea comunitate ultraortodoxă. Aceleaşi rezultate, persoane diferite, acelaşi procedeu iluzoriu care era de fapt o statistică.
Când testezi lucruri sau locuri care au fost atinse de ADN obţii mai puţin ADN decât din alte surse ADN – cum ar fi sângele, saliva etc. Cu toate acestea, ADN este o dovadă, o probă ştiinţifică în criminalistică. Problema cu ADNul este aceea că dacă ADNul nu este înţeles corect sau este interpretat greşit, şi aici intervine mâna, gândirea umană, subiectivismul, ADNul devine o baghetă magică. Poţi face orice din el. Şi această putere ştiinţifică îl face foarte periculos în probatoriul Justiţiei.
Dacă dai către 10 experţi ADN acelaşi profil ADN, obţii 11 păreri diferite despre acel ADN, spun specialiştii. Şi asta este problema în standardul de top al ştiinţei legiste şi ştiinţa criminalistică.
Există metodologie, dar problema este interpretarea. Lucrurile se complică mai mult când este vorba de ADN multiplu, combinat. Obiecte, locuri, care au fost atinse de mai multe persoane, fiinţe. Nu mai este vorba de ştiinţă, este vorba exclusiv de interpretarea datelor. Iar situaţiile devin incontrolabile la nivel de probatoriu în justiţie când combinaţiile de ADN multiplu au proporţii diferite. Imaginaţi-vă o intrare de scară de bloc iar mânerul sau uşa au fost atinse de multiple persoane în proporţii total diferite. Cine este criminalul? Aşa se ajunge la interpretare.
Avocaţii lui Herskovic au mers mai departe. Au obţinut ca Herskovic să nu fie încarcerat pe perioada recursului, au mers la Curtea de Apel cu speţa. Herskovic fusese statistic şi probabilistic identificat cu ADNul care de pe adidas fusese extras din doar 5 celule faţă de 25 cât erau necesare. Apoi au descoperit că eşantionul prea mic fusese amplificat de milioane de ori de către specialiştii OCME ca în mod artificial să producă sufieciente eşantioane de testare. Şi au mai descoperit ceva: că OCME făcând copii la copii la copii la copii on and on la eşantion- eşantionul de pe adidas- numit combinaţie nerelaţională din care nu se mai putea face deducţii- într-adevăr se pupa cu oricine de pe globul pământesc. Pe glob, chiar în acea zonă, era şi Herskovic. Iar combinaţia nerelaţională din care nu se mai puteau face deducţii au băgat-o în softul minune special… ca să facă totuşi o deducţie. Iar la deducţie le-a ieşit că ar putea fi şi Herskovic. Şi oricine voiau ei.
Aşa s-a aflat că la OCME statistica practic înlocuia cu totul de mulţi ani probele ştiinţifice. Şi doar în baza statisticilor procurorii acuzau pe bază de “identificare ADN”, judecătorii şi juriul credeau acestea ca fiind probe ştiinţifice şi oamenii erau condamnaţi definitiv.
Herskovic fusese un tip liniştit. Niciodată nu avusese probleme cu nimeni, nimeni nu-l văzuse la bătaia lui Taj, niciun martor, nu au existat celule care au fost extrase de la locul bătăii care să-l localizeze acolo. Însă chiar pe imaginile camerelor din acea seară apăreau alţi indivizi din comunitate care nici măcar nu au fost acuzaţi sau deranjaţi de cineva. Unul dintre ei era chiar fratele şefului comunităţii Shomrim. Însă şeful comunităţii Shomrim era strâns legat de politicienii oraşului, indiferent de partid, apărea cu toţi în toate pozele. Shomrim era ajutat şi susţinut şi de ei, Shomrim era contectată la Poliţia din New York.
S-a aflat apoi că Shomrim pusă sub presiunea publică de revolta comunităţii afroamericane a oferit pe tavă Poliţiei din New York nişte nume, nişte persoane. Nu vinovaţii reali – că aceştia erau şefii, oamenii grei- ci nişte înlocuitori ai acestora. Shomrim s-a bazat pe faptul că înlocuitorii nu vor fi niciodată condamnaţi pentru că nu au fost efectiv acolo. Şi pentru că nu au fost acolo n-au cum să fie identificaţi prin ADN – oricât ADN ar fi oferit înlocuitorii. Unul dintre înlocuitorii oferiţi de Shomrim a fost şi Herskovic, fără ştiinţa lui. Iar Herskovic fusese condamnat, identificat fals chiar ca instigatorul principal.
Herskovic află că fusese tras pe sfoară pe Shomrim tocmai pentru că nu avea nicio legătură cu ei. Tot probatoriul strâns de el în instanţă îl achită. Judecătorii decid că probele ADN ale OCME nu dovedesc nimic. Cazul nu se mai poate rejudeca. Herskovic câştigă, este declarat nevinovat, dar îşi pierduse familia, pierduse mulţi bani, şi realizează că a fost de 2 ori făcută o uriaşă nedreptate de către sistem. El fusese iniţial condamnat pentru o agresiune pe care n-a săvârşit-o, lui Taj nu i s-a făcut nici lui dreptate, iar agresorii erau în continuare liberi pentru că erau bine susţinuţi şi conectaţi iar toată lumea deja ştia exact cine sunt făptaşii.
Şi nu s-au oprit aici. Cazul a deschis Cutia Pandorei în sistemul de Justiţie american. Toţi au realizat că OCME – cel mai mare laborator din lume pe ADN- prezenta statistici drept probe judecătorilor iar instanţele şi juraţii care nu înţelegeau ce se întâmpla în spate, nici procedurile, nici softurile, nici codurile, nici algoritmii considerau pe bandă eronatele statistici pe ADN ca probe incontestabile în condamnări. Deci trebuia făcut ceva.
Mari case de avocatură şi-au dat mâna, softul FST şi toate tipurile de ADN identificate, inclusiv agloritmii au ajuns în instanţă, inclusiv codurile folosite, instanţele au intezis pe viitor folosirea de către OCME a procedeelor, oameni din OCME şi FBI şi Poliţie au fost daţi afară, s-au pensionat, peste 3500 de cazuri cu condamnări definitive au fost redeschise, unii oameni au fost eliberaţi, birourile de forensics au fost reformate, presa centrală intrase pe fir, şefii laboratoarelor din OCME pensionaţi au început să recunoască dezastrul. Presa şi casele de avocatură au descoperit un întreg ecosistem în Justiţia din SUA pe care l-au numit Machine Bias. OCME- cel mai mare laborator ADN din lume- n-a reunoscut oficial niciodată că au folosit cu intenţie date eronate în procese- pentru că astfel ar fi generat o avalanşă de anulări de condamnări a mii de oameni.
Adidasul lui Taj pe care l-au pus prin soft pe Herskovic a devenit un caz de referinţă în SUA. Presa şi acum veghează prin tehnicieni specializaţi şi jurnalişti de investigaţie despre cum sunt folosite softurile şi algoritmii în ţara hightechului şi Silicon Valley în Justiţie, despre tastarea şi bazele de date genetice folosite impropriu sau uneori internţionat greşit, despre cum acestea au devenit instrumente în probatorii, şi a definit totul ca “algorithmic injustice”. S-au făcut documentare, filme, ziariştii s-au ales şi cu o nouă specializare. Îşi dedică mult timp, inclusiv pe siteuri specializate, ca să explice publicului neavizat cum tehnologiile cu viteză şi dezvoltare exponenţiale sunt folosite greşit sau intenţionat incorect de către instituţii puternice în domenii care au impact direct asupra vieţii oamenilor.
Am aflat despre acest caz acum mai bine de 2 ani când am citit despre alt caz şi am văzut nişte discuţii pe o reţea de socializare ale unor ziarişti de pe Justiţie. Totul a început cu ceva de genul…You know, this case is similar with that guy with the shoe. Am căutat să văd ce era cu pantoful. Era de fapt adidasul lui Taj. Adidasul care a aruncat în aer un ecosistem- a deschis o uşă prin care toată presa şi avocatura au privit uluite, o uşă pe care nimeni n-a putut-o să o mai închidă de atunci.
Thousands of Criminal Cases in New York Relied on Disputed DNA Testing Techniques
This story was co-published with The New York Times.
Update, Oct. 11, 2018: Describing the DNA evidence against him as “less than convincing,” a state appeals court on Oct. 10, 2018, overturned Mayer Herskovic’s conviction for beating Taj Patterson and dismissed the underlying indictment.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
