Asociația Familiilor din România: „The Gay Manifesto”, după 40 de ani – aproape toate obiectivele atinse. Manifestul propunea explicit abolirea monogamiei și familiei
de Alianța Familiilor din România, 6 iulie 2017
În 1948 societatea globală a adoptat, în unanimitate, Declarația Universală a Drepturilor Omului. Articolul 16 al acesteia afirmă: „Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul și femeia, fără nici o restricție în ce privește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie. … Familia constituie elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului”.
După doar 23 de ani, în 1971, un grup minuscul de homosexuali britanici a afirmat contrariul, iar de atunci bătălia pentru familie și căsătorie se desfășoară sub ochii noștri. Vrem nu vrem, suntem și noi, românii, antrenați în această bătălie.
Dar pe ce linie se înscrie acest Manifestul Gay?
În 1848 Karl Marx a publicat Manifestul Comunist pledând pentru comunism și un stat comunist. După 69 de ani, în 1917, primul sistem politic comunist cunoscut lumii a fost instaurat în Uniunea Sovietică. A fost cel mai crunt sistem politic cunoscut istoriei, a dăinuit cu puțin peste 70 de ani și în cursul existenței lui a cauzat moartea a zeci de milioane de oameni inocentin – cel mai atroce genocid cunoscut istoriei. A promis raiul dar a instituționalizat infernul.
În 1925 și 1926 Adolf Hitler a publicat Mein Kampf, militând pentru un sistem politic național socialist fondat pe ideile lui Friedrich Nietzsche și superioritatea rasei germane. După 12 ani, în 1933, primul sistem politic național socialist cunoscut istoriei a fost instaurat în Germania Nazistă. La fel ca Stalin, Hitler a promis al Treilea Reich, un rai pe pământ, dar, tot la fel ca Stalin, a dat omenirii un alt infern. Între 1939 și 1945 nazismul german a cauzat cel mai mare conflict militar cunoscut istoriei, pe parcursul căruia au murit zeci de milioane de oameni nevinovați. The Gay Manifesto (1971)
Mai puțin cunoscut nouă și, de fapt, întregii lumi, este că în 1971 homosexualii britanici au lansat Manifestul Gay, The Gay Manifesto of 1971, revizuit în 1978. [Textul] Nu l-am analizat niciodată până acuma. E vremea să o facem, pentru că, asemenea Manifestului Comunist din 1848 și a lui Mein Kampf, Manifestul Gay a întors lumea pe dos, a produs o răsturnare a valorilor nemaicunoscută în istorie și deja a produs milioane de victime inocente. Victimizarea continuă, cu ajutorul instituțiilor de stat și internaționale. Paralele între cele trei Manifeste sunt evidente și greu de ignorat. Fiecare a promis o societate nouă, o realitate istorică nouă, radical diferită de cea cu care ființele umane erau obișnuite și în care s-au născut. Una care i-a făcut pe oameni curioși, interesați, încrezători că ceea ce le-a fost promis va produce modificări sociale, politice și economice pozitive și le va îmbunătăți viața. Comuniștii au văzut în proprietatea privată rădăcina tuturor relelor și în abolirea ei prescripția pentru rezolvarea tuturor problemelor cu care societatea s-a confruntat vreme de mii de ani. Ajunși la putere, comuniștii au abolit proprietatea privată cauzând un haos economic nemaiîntâlnit până atunci în istorie. Naziștii au văzut rasele „inferioare” din aceeași perspectivă: rădăcina tuturor relelor cunoscute istoriei, iar eliminarea lor rețeta pentru rezolvarea tuturor problemelor cu care arienii se confruntau..
Homosexualii au deținut și încă dețin aceeași perspectivă, una care e evidentă din primele rânduri ale Manifestului pe care îl studiem în amănunt mai jos. După cum veți vedea, pentru homosexuali, familia binară alcătuită din bărbat, femeie și copii, bazată pe relații de monogamie și heteronormativitate, e rădăcina tuturor relelor cunoscute istoriei. Rețeta pentru rezolvarea acestor probleme e aceeași: eliminarea familiei, a heteronormativității și a monogamiei.
Frapează de asemenea o altă paralelă între cele trei Manifeste: indiferența noastră, a oamenilor decenți și cu bun simț față de ideile radicale semănate cu zeci de ani înainte de instaurarea regimurilor promise. Majoritatea cetățenilor au ignorat Manifestul Comunist, Mein Kampf, și Manifestul Gay din 1971, zâmbind și zicându-și că ceea ce au citit ori auzit sunt niște idei bizare dar trecătoare și fără consecințe. Asemenea unei dureri de cap. Niște idei care nu vor fi niciodată puse în aplicație. Dar s-au înșelat. Din fericire pentru occidentali, Manifestul Comunist a făcut ravagii doar în Estul Europei, ei fiind scutiți de cruzimea sistemului comunist. Nazismul, însă, a afectat atât occidentalii cât și europenii de est. Iar revoluția sexuală, având ca vârf de lance mișcarea homosexuală, face ravagii de câteva decenii mai mult în Occident ca în Europa de Est. Ironic, comunismul ne-a protejat de revoluția sexuală, care e încă relativ recentă în Europa de Est și în România.
Nu putem ignora nici perioada relativ scurtă de timp între plantarea ideilor radicale din cele trei Manifeste și consecințele lor. Dacă a luat comunismului 69 de ani pentru a-și atinge scopul, lui Hitler i-a luat doar 12 ani, iar revoluției homosexuale mai puțin de 30 de ani. Nici numărul vast al victimelor nu poate fi trecut cu vederea ori exagerat. La fel ca și comunismul și nazismul, revoluția sexuală și homosexuală a făcut milioane de victime. Cine sunt victimele revoluției sexuale? Lista e lungă și ne include și pe noi: victimele divorțului (părinții, copiii, nepoții); cei care vizualizează ori sunt dependenți de pornografie (în cifre de probabil miliarde de oameni); femeile care au făcut ori fac avort; copiii nenăscuți uciși în avort; persoanele dependențe de sex; copiii născuți din surogat care nu își cunosc mama ori tata; cei care comercializează (adică cumpără ori vând) material genetic masculin ori feminin; mamele purtătoare și femeile care sunt folosite pentru a aduce pe lume copii prin surogat; copiii adoptați de homosexuali; ori copiii crescuți de cupluri de același sex.
Ușurința cu care factorii mediatici, politici, și legislativi au îmbrățișat ideile celor trei Manifeste nu poate să ne scape nici ea din vedere. Manifestul Comunist, Mein Kampf și Manifestul Gay și-au găsit adepți numeroși și vocali într-un timp relativ scurt. Intelectualii, jurnaliștii, politicienii, legiuitorii, judecătorii, avocații, și chiar unii factori religioși au sprijinit și promovat aceste idei toxice fără a se gândi la consecințele lor la fel de toxice.
Ce e Manifestul Gay din 1971?
În 1971 a fost publicat la Londra The Gay Manifesto („Manifestul Gay”) de către un grup de homosexuali britanici care la vremea aceea se identificau sub numele de Gay Liberation Front („Frontul de Eliberare Gay”). Manifestul Gay a fost revizuit în 1978 și are zece (10) pagini. Ce uimește privind acest Manifest este că fără excepție toate ideile și obiectivele enunțate în el au fost puse în acțiune, transformate în realitate, ori sunt pe cale de a fi transformate în realitate, în Europa Occidentală, America de Nord și, într-un număr tot mai mare, în multe țări ale lumii. Ultima victimă care a capitulat Manifestului Gay a fost Germania, care pe 30 iunie a legalizat căsătoriile homosexuale. Manifestul Gay e similar cu Manifestul Comunist și Mein Kampf în mai multe privințe. El identifică un grup social specific, în cazul acesta homosexualii, care se autodefinește ca fiind victimizat de societate; cauzele nemulțumirilor homosexualilor; instituțiile sociale care îi asupresc; și rețetele specifice pentru eliminarea asupririi homosexualilor. Homosexualii se identifică în Manifestul lor că fiind „mânioși” („angry”), la fel ca toate grupurile asuprite din trecut. Societatea heterosexuală, zic ei, îi tratează ca și pe niște ființe sub-umane și e vremea, adaugă ei, să se organizeze și să acționeze pentru a-și dobândi libertatea.
Instituțiile care asupresc homosexualii
Manifestul identifică instituții sociale specifice care în opinia lor îi asupresc. În primul rând e FAMILIA. Asuprirea homosexualilor începe în familie, unde bărbatul e „stăpân”, soția „sclava” bărbatului, iar copiii „robi” ai bărbatului. Prin natura ei, familia se împotrivește homosexualității și homosexualilor. („The very form of the family works against homosexuality”). Familia binară fondată pe relația dintre sexele opuse îi face pe homosexuali să se simtă plini de rușine, vinovăție și falimentari. A doua instituție care asuprește homosexualii e ȘCOALA deoarece ea promovează (ori promova la vremea aceea) moralitatea sexualității în familie și căsătorie, între un bărbat și o femeie căsătoriți, bazată pe doctrinele creștinismului. Sistemul educativ era văzut la vremea aceea ca o extensie a moralității creștine („an extension of Christian morality”). A treia instituție care asuprea homosexualii era BISERICA. Învățăturile creștine privind sexualitatea și familia erau văzute ca fiind demodate, arhaice și iraționale. („Christianity’s archaic and irrational teachings support the family and marriage as the only permitted condition for sex”).
A patra instituție care asuprea homosexualii era MASS MEDIA. Mass media era atacată pentru ca, în opinia homosexualilor, promova o imagine negativă și incorectă privind homosexualii – perverti, pedofili, monștri, degenerați, și apăra familia tradițională promovând căsătoria binară între un bărbat și o femeie. A cincea problemă cu care homosexualii erau confruntați era VOCABULARUL. Vocabularul deceniilor trecute era atacat ca promovând „ideologia și moralitatea anti-homosexuala” („anti-homosexual morality and ideology”). Vocabularul era desemnat să denigreze homosexualii și relațiile sexuale între persoane de același sex. LOCUL DE MUNCĂ era ostil homosexualilor pentru că atmosfera era dominată de atitudinile presupus homofobe ale colegilor de muncă față de angajații homosexuali. Anumite funcții în companiile prestigioase erau rezervate doar heterosexualilor și în special bărbaților căsătoriți cu copii, pentru a da impresia că bărbații heterosexuali căsătoriți sunt mai siguri de ei înșiși, mai confidenți și mai capabili să promoveze o imagine pozitivă a companiei decât bărbații homosexuali.
O altă instituție socială care era văzută ca asuprind homosexualii era SISTEMUL LEGAL. Plângerile majore ale homosexualilor britanici în 1971 erau legile care interziceau relațiile sexuale între persoane de același sex sub 21 de ani, ori să adopte copii. Erau preocupați și de faptul că violența împotriva homosexualilor nu are luată în serios de poliție dar violența la cuplurile heterosexuale era. Critici majore erau aduse și PSIHIATRIEI pentru că la vremea aceea ea încă identifica homosexualitatea ca pe o boală psihică și încă recomanda terapie pentru reabilitarea înclinațiilor homosexuale, homosexualii pretinzând, dimpotrivă, că homosexualitatea e normală.
Remedii și modificări sociale
Manifestul Gay din 1971 recomanda măsuri concrete pentru eliberarea homosexualilor. În primul rând, cerea „toleranta și egalitate” („tolerance and equality”), și ” o schimbare revoluționară în întreaga societate” („a revolutionary change în our whole society”). Schimbarea trebuia să înceapă cu „FAMILIA PATRIARHALA”. Toate problemele cu care se confruntă homosexualii, afirmă în repetate rânduri Manifestul Gay, au ca și cauză principală familia patriarhală (cauza nenorocirilor „is rooted in our society’s most basic institution – the Patriarchal Family”). Homosexualii afirmă că, la fel ca toți membrii societății, ei au fost socializați, împotriva voinței lor, să gândească că familia este sursa fericirii și împlinirii personale. Cu aceste învățături erau îndoctrinați copiii de la o vârstă fragedă, ceea ce face aproape imposibil să schimbi atitudinile lor și ale părinților lor față de homosexuali și homosexualitate. Aceste învățături sunt nu doar eronate dar și greu de schimbat pentru că își au originea în Biblie și doctrinele creștine. Sunt eronate pentru că, în afara diferențelor biologice, nu există nicio diferență între bărbați și femei („… there are no proven systematic differences between male and female, apart from the obvious biologic ones”) și nu ne naștem ca bărbați ori femei ci suntem socializați să devenim bărbați și femei („all differences of temperament, aptitudes and so on, are the result of upbringing and social pressure. They are not inborn”). Întreaga societate e construită pe familia patriarhală, iar religia, cultura, literatura și arta fortifică familia patriarhală cu toate aspectele și consecințele ei toxice. („Our entire society îs built around the patriarchal family and its enshrinment of these masculine and feminine roles. Religion, polular morality, art, literature and sport reinforce these stereotypes”).
Cum e ușor de înțeles, abolirea asupririi homosexualilor implică reformarea radicală a familiei patriarhale. Dar reformele nu sunt suficiente. Atâta timp cât familia patriarhală există, copiii crescuți de ea vor învăța și deține atitudini împotrivitoare și ostile homosexualilor. Care deci e soluția finală? Abolirea familiei ca instituție. Manifestul Gay e direct, clar și agresiv privind acest obiectiv: „We must aim at the abolition of the family, so that the sexist, male supremacist system can no longer be nurtured there” („Trebuie să țintim spre abolirea familiei, pentru ca sistemul sexist de supremație a bărbatului să nu mai poată fi perpetuat”).
Abolirea familiei e un imperativ imediat care, în opinia autorilor Manifestului, poate lua câțiva ani ori câteva decenii. Ce pași concreți trebuie făcuți pentru abolirea ei? În primul se impune abolirea monogamiei obligatorii. Monogamia, zice Manifestul, e o doctrină impusă tuturor membrilor societății. Homosexualii nu pot fi monogami prin natura sexualității lor și de aceea ei își trăiesc viața în afara familiei și căsătoriei tradiționale. Monogamia e o formă de asuprire a femeii de către soțul ei. În virtutea monogamiei, femeia și copiii ei devin proprietatea bărbatului. („Monogamy is usually based on ownership – the woman sells her services to the man in return for security for herself and her children – and is entirely bound up in the man’s idea of property. Furthermore, in our society the monogamous couple with or without childern, is an isolated, shut-in, up-tight unit, suspicious of and hostile to outsiders”) Monogamia sufocă homosexualii, le cauzează dependențe nevrotice și infidelitate. Abolirea monogamiei implică abolirea rolurilor sexuale în care bărbații și femeile sunt socializați din copilărie.
Încă din 1971 homosexualii și-au căutat aliați pentru dobândirea obiectivelor lor. Un aliat natural pe care l-au aflat, care și el la rândul lui cere abolirea căsătoriei și a familiei, e mișcarea feministă și mișcarea de eliberare a femeilor, în vogă în Europa Occidentală și America de Nord în anii 1960 și 1970. În final, Manifestul Gay își re-enunță obiectivele fundamentale: abolirea familiei, căsătoriei și monogamiei; eliminarea discriminării împotriva homosexualilor la locul de muncă; promovarea noțiunii că relațiile sexuale între persoane de același sex sunt normale („perfectly valid”); reformarea educației sexuale în școli cu scopul de a normaliza homosexualitatea; reformarea psihiatriei cu scopul de a declara homosexualitatea o variantă normală a sexualității umane; reducerea vârstei legale pentru întreținerea relațiilor sexuale între persoane de același sex.
Situația actuală
E ușor de observat că obiectivele Manifestului Gay din 1971 au fost atinse în mare parte și că este doar o chestiune de timp până când ele vor fi atinse în întregime acolo unde factorii mediatici, politici, publicul, oamenii de bună credință, și liderii religioși vor îmbrățișa și vor continua să promoveze aceste obiective fără discernământ ori fără a lua în considerare consecințele. Pentru țările și societățile care se opun și vor continua să se opună acestor obiective fără rost și dăunătoare, însă, există nădejde. Cei care citiți îndeaproape comentariile noastre săptămânale (marți și joi) știți unde și cum aceste obiective au fost atinse. În Occident nu există niciun aspect social, politic, educațional, literar, mediatic, ori chiar de natură religioasă care să nu fi fost afectat de Manifestul Gay din 1971. Mass-media occidentală au adoptat, fără excepție, toate ideile enunțate in Manifest. Le promovează zilnic. Politicienii au făcut la fel. Legiuitorii și ei. În 1989 Danemarca a devenit primul stat din lume care a legalizat parteneriatele civile homosexuale. La scurt timp după aceea s-a produs avalanșa bine cunoscută nouă tuturor. Privind căsătoriile homosexuale, gheața a fost spartă în 2002 când un tribunal din Ontario, Canada a decretat un drept la căsătorii homosexuale. A urmat Tribunalul Suprem din Massachusetts care a spart gheața în SUA în 2003, și apoi Spania în 2005, când căsătoriile homosexuale au fost legalizate pentru prima dată într-o țară europeană. Avalanșa continuă. Parlamentul European a adoptat și el Manifestul Gay, fiecare rezoluție privind aspecte sociale ale Uniunii Europene conținând paragrafe peste paragrafe care plagiază ideile Manifestului Gay din 1971. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut la fel. CEDO dovedește o obsesie deosebită pentru drepturile homosexualilor în detrimentul drepturilor celorlalți cetățeni ai Consiliului Europei, printre ele drepturile parentale, libertatea de conștiință, libertatea religioasă și libertatea cuvântului.
La nivel internațional, Manifestul Gay a fost încorporat în rezoluțiile adoptate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite și în programele de asistență economică și socială finanțate de ONU. La fel la nivel regional, cum ar fi Curtea Americană a Drepturilor Omului.
Confuzia sexuală e și ea o realitate. Revoluția transgender e în toi. Instituționalizarea revoluției sexuale continuă. Abolirea diferențelor dintre bărbați și femei și sexe e promovată de ideologia de gen care a devenit una din doctrinele favorite ale secularismului. Ideologia de gen e promovată de instituțiile europene, sistemele de educație europene, mass media și tribunale.
România
Și în România situația începe să se clarifice și liniile încep să fie trasate tot mai clar. Calul Troian care promovează agenda homosexuală în România e Uniunea Salvați România, formată din tineri care probabil că nici nu s-au născut înainte de 1971, când Manifestul Gay a fost enunțat prima dată. Stabilirea, ca dogmă de partid, cum a făcut-o USR, că USR se împotrivește protejării căsătoriei naturale în Constituția României, e un act extrem care dovedește lipsă de discernământ și o imitație slugarnică, dar ieftină, a obiectivelor Manifestului Gay din 1971. USR și alți politicieni români care încă sunt indeciși privind Articolul 48 ar trebui să se familiarizeze nu doar cu conținutul Manifestului, dar mai ales cu ce s-a petrecut în Europa din 1971 încoace în materie de sexualitate și familie. Căsătoria și familia sunt disprețuite, iar monogamia denigrată. Doar pentru că ele ofensează homosexualii. Acești politicieni ar trebui să învețe din lecția lui Merkel, lașul Cancelar al Germaniei care și-a sacrificat convingerile religioase și personale pentru un câștig politic. Fiică de pastor luteran, până luna trecută, Merkel a fost consistentă în opoziția ei față de căsătoriile homosexuale, afirmând public, totdeauna când a avut ocazia, despre căsătoriile homosexuale că ele vatămă copiii. Am afirmat și noi același lucru din 2006 încoace. Anual și periodic am difuzat în România materiale și studii bine documentate privind impactul nociv al căsătoriilor homosexuale asupra copiilor. Ce rost are atunci să instituționalizezi instituții care le dăunează copiilor? Doar o societate care și-a pierdut rațiunea poate să facă așa ceva.
Nădăjduim ca materialul acesta să vă fi convins și mai bine că familia nu e dușmanul nimănui ci că, dimpotrivă, e ea sub asediu și că trebuie protejată de cei care gândesc la fel ca autorii Manifestului Gay din 1971.
DONEAZĂ !
Asociația ProValori Media
RO18RZBR0000060016473191- RON
RO85RZBR0000060016473246 – EUR
Dragă cititorule,
Foarte multă lume se bate pentru atenția ta, dar noi nu putem face asta.
Așadar, îți lăsăm deplina libertate de a alege să ne urmărești sau nu.
Ne străduim să adunăm la un loc, fără conformism, teamă sau prejudecăți,
informațiile relevante pentru tine, familia ta și alegerile tale.
Pentru a ți le proteja și păstra, trebuie să fii în primul rând informat.
Dacă ți se pare că informările și analizele pe care le selectăm sunt utile pentru viața ta
și se pot dovedi necesare în dezbaterea publică din România,
te invităm să faci cunoscut site-ul nostru și altora
și să susții financiar, după posibilități,
continuarea și profesionalizarea demersului nostru.
Cu recunoștință,
Redacția Stiripentruviata.ro
Știri pentru viață, pentru femeie, pentru familie
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
