Alexandra Nadane, Președinta Asociației Studenți pentru Viață, care organizează Marșul pentru Viață la București și sprijină organizarea lui în celelalte orașe ale țări, a scris despre iubire, cheia atitudinii pro-viață, inspirată de o reflecție despre Unirea Mică publicată pe pagina de Facebook a Mănăstirii Putna. Reproducem mai jos articolul de pe blogul ei.
Postarea de mai jos a Mănăstirii Putna m-a făcut să mă gândesc la diferența de abordare dintre cei care susțin avortul la cerere și cei pro-viață.
Susținătorii avortului au în centrul argumentației lor termenul de dreptul femeii la propriul corp. Nu voi scrie acum că ignoră deliberat dreptul copilului nenăscut la propriul corp, care în mai bine de jumătate dintre cazuri este dreptul fetiței nenăscute la propriul corp. Rămân doar la constatarea că e vorba de drepturi.
În cazul mișcării pro-viață, esența ei este dată în formula „iubește-i pe amândoi”. Mă întreb, câți dintre oameni, inclusiv susținătorii avortului la cerere, ar vrea, ar putea să trăiască într-o lume în care totul e o competiție a drepturilor, iar iubirea nu intră în calculul luării marilor decizii?
Așa cum Unirea s-a făcut nu pentru că românii aveau dreptul să o facă – nu li s-a recunoscut, dar nu asta contează acum, ci pentru că românii s-au iubit unii pe alții, tot așa mișcarea pro-viață luptă pentru viață copiilor și pentru o viață bună a femeilor în criză de sarcină din iubire, nu doar pentru că mama are dreptul de a fi sprijinită, iar copilul dreptul la viață. Cât de bine au ales americanii titlul Marșului pentru viață de la Washington din acest an: dragostea salvează vieți!
Românii din Moldova și Țara Românească s-au unit în 1859 pentru că s-au iubit. Ardeau de dorul acestei uniri. Au făcut-o cu un anumit sprijin din afară, căci marile puteri au fost de acord cu unirea. În același timp, au făcut-o împotriva dorințelor din afară, pentru că marile puteri nu erau de acord cu un singur conducător: voiau să existe doi, unul la Iași și unul la București.
Dragostea lor a rodit în timp. Prin dragostea acestei familii a românilor din Țara Românească și Moldova, Dumnezeu a lucrat și le-a dat să se unească și alte părți ale neamului românesc, celelalte teritorii unde românii erau majoritari.
Românii din Țara Românească și Moldova, după unirea din 1859, au simțit dulceața acestei uniri, au simțit binele care a venit din ea. De aceea, au fost dispuși să moară în Primul Război Mondial pentru a-i ajuta pe românii din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș, Basarabia și Bucovina să se poată uni cu țara.
La mulți ani tuturor românilor!
Sursă: Pagina de Facebook a Mănăstirii Putna
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
