„Comparația între comerțul cu sclavi africani și avort a făcut să curgă multă cerneală” / „Avortul, ultima exploatare a femeii” (10)
Legea are întotdeauna dreptate… Nu?
Se poate să vi se pară dezagreabil sau chiar dezgustător să vedeți inclus avortul pe lunga listă a modurilor în care bărbații exploatează femeile. Cultura noastră a acceptat de mult avortul ca pe un drept al femeii, atât sub aspect social, cât și legal. Se poate ca o lege în vigoare de 40 de ani încoace și decenii de educație socială să se înșele cu totul? Cum poate ceva care este un drept al femeii să reprezinte, de fapt, o discriminare împotriva acesteia?
Puteți să susțineți că avortul este un beneficiu evident pentru femeie și societate. Până la urmă, zeci de milioane de femei și bărbați se poate să fi profitat de această posibilitate. Dacă e legal, cum ar putea să afecteze femeia și familia?
Chiar poate fi o formă de sclavie prezentată ca un drept? Poate fi un drept legal nedrept?
Într-adevăr, se poate. În ultimele două secole, am mai avut și altă practică legală și acceptată din punct de vedere social care era, în realitate, o formă de sclavie și de discriminare.
Dred Scott – o lege bună?
Comparația între comerțul cu sclavi africani și avort a făcut să curgă multă cerneală. Scopul meu nu este să reiterez ce s-a mai scris, ci să ilustrez faptul că legea și normele sociale nu validează automat pretenția că o anumită practică promovează egalitatea sau e gândită pentru a îmbunătăți societatea.
Sclavia a existat în America timp de 250 de ani, scoțând complet din ecuație și lipsind de statut legal o întreagă categorie de ființe umane. Și aceasta a avut aprobarea Curții Supreme de Justiție a SUA. Judecătorul Roger B. Taney a decis, în 1857, în cazul Dred Scott, că africanii americani erau „priviți ca ființe de ordin inferior, cu totul nepotriviți pentru a fi asociați cu rasa albă în plan social sau politic, într-o asemenea măsură, încât nu dețineau niciun drept pe care vreun alb ar fi fost obligat să îl respecte” [30].
Ne cutremură odiosul rasism din decizia Judecătorului Roger B. Taney, dar vocabularul și tonul din acel caz sunt șocant de asemănătoare cu cele din decizia în cazul Roe vs. Wade, care a legalizat avortul în SUA. Decizia neagă statutul uman al ființelor umane nenăscute, denumind copiii nenăscuți „viață potențială” și susținând că orice „viață de însemnătate” ar putea apărea într-un stadiu ulterior al sarcinii. Cel care a redactat decizia, judecătorul Harry Blackmun, citează din legea engleză anterioară în favoarea viziunii că abia mai târziu pe parcursul sarcinii „fătul devine format și recognoscibil ca ființă umană, sau… o persoană ia naștere…” [31]
Într-un ecou ciudat de asemănător la decizia din cazul Dred Scott, cea din cazul Roe le retrage copiilor nenăscuți protecția legală, deoarece, conform concluziei Curții, „cuvântul persoană folosit în al Paisprezecelea Amendament nu-i include pe cei nenăscuți” [32]. Al Paisprezecelea Amendament a fost adoptat în 1868 și spune astfel: „Niciun stat nu va […] priva vreo persoană de dreptul la viață, libertate sau proprietate fără a trece printr-un proces legal; și nici nu va priva persoana din jurisdicția sa de protecția egală a legii”.
Dacă judecătorul Blackmun ar fi vrut să recunoască statutul de persoană al nenăscuților (și dacă nu sunt „persoane”, atunci ce sunt?), ar fi trebuit să redacteze altfel decizia, cum a și recunoscut: „Dacă s-ar stabili cu claritate statutul de persoană (al copilului nenăscut) […] dreptul la viață al fătului ar fi garantat în mod specific prin (al Paisprezecelea) Amendament” [33].
Dar, din moment ce a decis că cei nenăscuți nu sunt persoane conform celui de al Paisprezecelea Amendament, Curtea nu era nevoită să-și exprime opinia cu privire la punctul în care începe viața. Blackmun a scăldat-o apoi, declarând că, din moment ce „experții din domeniile medicinei, filozofiei și teologiei nu puteau ajunge la un consens (despre momentul începerii vieții), în acest stadiu de dezvoltare al cunoașterii umane sistemul legal nu se găsește în poziția de a specula cu privire la răspuns” [34].
NOTE
[30] Scott v. Sanford, 60 U.S. (19 How.) 393 (1857).
[31] Roe v. Wade, 410 U.S. 113 (1973). http://www.law.cornell.edu/supct/html/historics/USSC_CR_0410_0113_ZS.html
[32] Ibid.
[33]Ibid.
[34] Ibid.
Pe 8 decembrie 2014, ProValori Media a lansat a lansat cartea Avortul, ultima exploatare a femeii, de Brian E. Fisher, fondatorul organizației americane Online For Life, care, de la înființarea ei, în 2007, a salvat de la avort peste 2.000 de copii.
Acest volum, dintr-o perspectivă originală și provocatoare, pune în discuție tocmai drepturile femeii și ale copilului nenăscut, explorând rolul bărbaților în impunerea și răspândirea practicii avortului în cea mai puternică națiune din lume și apoi în alte țări.
Pe parcursul mai multor săptămâni ne propunem să vă prezentăm fragmente din acest volum.
Cartea „Avortul, ultima exploatare a femeilor” se poate achiziționa de la Librăria bizantină, din rețeaua de librării Supergraph și online de pe site-ul Librăriei Sophia.
De asemenea, cartea este disponibilă și gratuit, în format digital, la adresa de web www.avortulexploateazafemeile.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
