Alexandra Nadane: România are nevoie de o mișcare pro-viață matură, profesionistă și asumată / Marșul pentru Viață 2025 București

Transcriem integral discursul Alexandrei Nadane, președinta România pentru Viață, la Marșul pentru Viață 2025 de la București:

Dragi prieteni,

Duminica trecută, în cadrul unui eveniment din Luna pentru Viață, un tânăr pe care-l cheamă – să zicem – Andrei mi-a spus: „Am și eu o mărturie, dar n-am avut curajul s-o spun până acum”.

Și a povestit cum, în urmă cu câțiva ani, un prieten de-al lui a intrat în criză de sarcină cu partenera lui. Nimeni din jurul lor nu i-a ajutat. Din contră, i-au încurajat să avorteze. Atunci, Andrei i-a spus simplu: „Nu se pune problema să faci avort. Te ajut eu”. Și, deși era pregătit să se implice financiar și logistic, n-a fost nevoie – pentru că Dumnezeu a deschis toate ușile. Copilul s-a născut, iar azi tatăl îi spune mereu: „Măi Andrei, copilul ăsta trăiește datorită ție!”.

Doi ani mai târziu, Andrei însuși a ajuns în fața unui test uriaș. Medicii i-au spus că al doilea copil al lui, încă în burtica mamei, nu are cerebel și că trebuie avortat. Toată lumea făcea presiuni asupra lor, soția era copleșită, dar el a spus: „Păstrăm copilul 100%. Voia lui Dumnezeu”. Și Dumnezeu chiar a lucrat: copilul s-a născut perfect sănătos.

Această poveste ne arată un adevăr simplu și profund: Fiecare om contează. Fiecare alegere pentru viață contează. Și fiecare sprijin oferit la timp poate salva o lume întreagă.

Dar oare câți „Andrei” există în România? Câți părinți ajung în criză și nu găsesc pe nimeni care să spună : sunt alături de tine?

De aceea, dragi prieteni, trebuie să înțelegem că susținerea vieții nu poate rămâne doar la nivel de reacție personală, de opinie, de sentimente! Avem nevoie de implicare pro-viață instituțională și profesionistă.

Iată cele trei direcții esențiale ale sprijinului pro-viață, din partea statului și a societății:

1. Construirea de Centre de sprijin pentru femei în criză de sarcină, cu specialiști pregătiți, care să ofere consiliere, sprijin medical, logistic, emoțional exact atunci când e nevoie.
2. Creșterea nivelului de conștientizare, astfel încât oamenii profesioniști din diferite domenii– medici, psihologi, asistenți sociali, preoți, juriști, profesori, terapeuți – să înțeleagă când mai profund ce înseamnă criza de  sarcină și să-și dezvolte empatia, grija și sprijinul față de femeile însărcinate și copiii pe care îi poartă.
3. Crearea unor asociații și instituții care construiesc programe de educare, informare și politici publice pro-viață, pentru ca România să nu mai fie o țară în care femeile în criză de sarcină sunt ignorate, ci o țară în care ele primesc ajutor.

Astăzi, când facem împreună acești pași la Marșul pentru Viață, haideți să nu ne oprim la gestul frumos de a participa la acest eveniment. Să plecăm cu convingerea că România are nevoie de o mișcare pro-viață matură, profesionistă și asumată, pe care noi o putem construi, împreună, încet dar sigur!

Pentru ca fiecare copil să poată fi iubit.
Pentru ca fiecare femeie să știe că nu e singură.

Pentru ca fiecare tată să știe că are sprijin.

Pentru ca fiecare viață să poată fi trăită.  

Vă mulțumesc!