Alexandra Nadane la un an de la moartea Alexandrei Ivanov: Răbdarea ei din acea noapte ne trimite cu gândul la martiri
Alexandra Nadane, Director Executiv la Centrele Roua, care oferă sprijin femeilor însărcinate, a scris pe Facebook despre Alexandra Ivanov, tânăra care a murit cu exact un an în urmă la Spitalul din Botoșani.
Acum un an de zile a murit Alexandra Ivanov. O noapte întreagă a cerut să fie chiuretată, în urma unui avort spontan, iar dimineață organismul ei nu a mai rezistat. Au existat proteste, există un proces, însă, pentru mine, ceea ce s-a întâmplat a constituit încă un element care ilustrează cum femeile însărcinate nu au parte de un tratament la nivelul așteptărilor dintr-un motiv profund. Încerc să vorbesc despre acest motiv profund.
Ceea ce s-a întâmplat cu Alexandra Ivanov în noaptea de 17 spre 18 august nu este nici o excepție, dar nici o regulă. În practică, un procent mare de femei însărcinate sunt tratate foarte bine în perioada sarcinii și la naștere și un procent foarte mare, de asemenea, sunt tratate foarte rău. Uneori în același spital se întâlnesc extreme și, mai rar, dar există, în cazul aceluiași doctor.
Am cunoscut cazuri extreme din ambele categorii: doctor care a luat un copil nou-născut considerat mort și l-a resuscitat și a trăit sănătos; doctor care a făcut avort, mințindu-o pe o tânără că este în pericol de moarte (convins financiar de mama tatălui copilului); doctor care a făcut avort fără să existe sarcina, doar ca să mai câștige niște bani; doctor care a stat după gardă aproape 8 ore în plus ca să nască o pacientă cu probleme; doctor care a spus asistentei că, dacă începe să iasă copilul până ajunge el la spital, să îl împingă înapoi, ca să fie sigur că el va primi plicul pentru că a născut acea pacientă; doctor care a fost ales naș de botez pentru cum a îngrijit femeia și copilul; doctor care a trimis acasă o femeie însărcinată cu apendicită, spunându-i că e balonată, iar ea a murit după două ore, de la peritonită.
În ceea ce privește tonul și vocabularul, la fel: de la doctori care folosesc diminutive și sunt super-suportivi, la „în provincie naști ca vaca, aici ești la București și naști ca o doamnă” (argument pentru cezariană) și vulgarități.
Doctori dedicați și doctori care condiționează actul medical există în toate specializările. Însă, cu vremea am constat, la început cu uimire, că în ginecologie sunt cele mai multe cazuri de nepăsare până la abuz față de paciente.
Ce s-a întâmplat cu Alexandra Ivanov mă face să scriu în această postare explicația pe care eu am găsit-o la această realitate, pentru că o confirmă.
Cred că motivul profund pentru care femeile însărcinate sunt tratate mai rău la spital decât în cazul altor condiții medicale este ambiguitatea față de copiii nenăscuți. Femeile însărcinate merg la spital exact din acest motiv: copilul cu care sunt însărcinate; dacă nu ar fi însărcinate, ele nu ar fi paciente. Specializarea de obstetrică și ginecologie (nu mă refer la afecțiunile ginecologice, ci la cazurile de sarcină) se ocupă, în teorie, de sănătatea a doi pacienți deodată: femeia însărcinată și copilul nenăscut. În practică, însă, nu se ocupă doar de sănătatea copilului nenăscut, ci și de avortul lui!
Practic, societatea cere doctorilor să trateze uneori femeia și copilul, alteori doar femeia. Însă, în momentul în care, din doi pacienți, pierderea vieții unuia (copilul avortat) nu reprezintă nici o problemă, fără să vrem scade nivelul de efort în general.
În momentul când copilul femeii însărcinate nu mai este considerat om și nu mai este tratat ca atare, fără să ne propunem facem rapid pasul în a extinde lipsa de umanitate la mama lui.
Dacă nu ne preocupă problema copilului, nu ne va preocupa nici problema mamei.
În altă ordine de idei, Alexandra Ivanov a rămas prin faptele sale în istoria oamenilor și a faptelor pro-viață din România. De când era la liceu, a luat acasă o tânără însărcinată care nu avea unde să locuiască. Pe de altă parte, răbdarea ei în acea noapte, ne trimite la acei martiri care au răbdat chinuri nedrepte prin care s-au sfințit.
Dumnezeu să te așeze cu sfinții, Alexandra, și să îi ocrotești pe copii nenăscuți și pe femeile însărcinate, așa cum ai făcut în viața pământească!
„Când uităm să fim oameni, viața nu mai are prioritate!” Interviu cu Gabriel, soțul Alexandrei Ivanov / Revista „Pentru viață” nr. 13, Primăvara 2024
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
