Adevăratul război împotriva Crăciunului

 LifeSiteNews.com, 24 decembrie 2014

Crăciunul are ceva ce umple inima oricui, chiar și, bănuiesc, a celui mai răutăcios ateu. Fie că este vorba despre zăpada care cade lin, despre vizitele în familie și la prieteni, despre colinde sau despre publicul ridicat în picioare de crescendourile corului Hallelujah al lui Händel, această perioadă a anului are ceva care pare să ne înveselească. Indiferent cât de mult s-a extins militantismul secularist, povestea Crăciunului are o putere culturală incredibilă.

Găsesc că povestea Crăciunului are multe lecții  a ne reaminti nouă, celor din mișcarea pro-vita, lucruri ce ar putea fi mai ușor de uitat pe parcursul anului. Tot ceea ce noi combatem este în conflict direct cu frumusețea și mesajul acestei povești. Și la o analiză atentă, ne dăm seama că vrăjmașul nu s-a schimbat atât de mult din timpurile când Irod și-a trimis soldații în Betleem să ucidă toți copiii mai mici de trei ani, hăcuind și înjunghiind și încercând cu disperare să Îl extermine pe Cel Promis odată cu sângele nevinovaților. Două mii de ani mai târziu, războiul împotriva nevinovăției și promisiunii încă face ravagii – și vrăjmașul își lasă din când în când masca să cadă.

Mi s-a părut interesant să observ, de exemplu, că susținătoarele avortului, care ies în stradă să protesteze față de mesajul pro-vita, adeseori îl citează pe Domnul Iisus – chiar dacă accidental. „Este corpul meu!” mâzgălesc ele pe pancarte de carton și țipă către cei care se opun vărsării sângelui băiețeilor și fetițelor încă nenăscuți.

Iisus a spus același lucru: „Acesta este Trupul Meu” – dar a continuat cu una dintre cele mai frumoase fraze rostite vreodată: „Care Se frânge pentru voi”. Declarația susținătoarelor avortului este una de război: corpul meu, și voi ucide pe oricine care eu consider că mi-l încalcă. Cuvintele Domnului Iisus au un sens complet diferit: El Și-a oferit Trupul Său pe cruce pentru Biserica Sa, jertfa ultimă și mântuitoare. Avortul este, la urma urmelor, exact opusul Evangheliei, într-un contrast brutal și sângeros cu povestea Crăciunului.

La fel și diversele manifestări grosolane ale culturii promiscuității. Adevărata dragoste jertfelnică între un bărbat și o femeie care își jură iubire la bine și la greu este adeseori lepădată pentru simulacrul masturbator al întâlnirilor trupești la beții, în care cel mai mare risc de a „strica petrecerea” este să te prefaci prea mult că-ți pasă. Căsătoria, intenționată a fi un simbol al relației dintre Domnul Iisus și Biserica Sa, este exact opusul: esența ei este sacrificarea binelui propriu pentru celălalt. Ereziile fizice ale culturii sexuale de astăzi sunt încă un exemplu al respingerii frumuseții și al tristei amalgamări a fericii cu plăcerea în cultura noastră. Prin abandonarea și distrugerea căsătoriei, încă o dată ne demonstrăm ostilitatea față de mesajul Evangheliei.

Cum căsătoria a fost creată ca instituție frumoasă și jertfelnică, poate nicio tendință nu o sfidează și nu o distruge în aceeași măsură ca industria pornografică. Pornografia este, în multe privințe, exemplul perfect al unui lucru demonic. Gândiți-vă la asta: în loc ca soțul să se jertfească pentru soție, reflectând povestea Evangheliei, avem milioane de bărbați în America de Nord (și în întreaga lume – n.t.) care caută activ să se excite cu scene de distrugere fizică, ce reduc multe dintre femeile și fetele de pe ecran la statutul de balast uman. În sacrificarea trupurilor altora pentru propria plăcere, ne afișăm disprețul total față de mesajul Evangheliei.

„Războiul împotriva Crăciunul” nu se referă doar la plângerile ateiștilor față de scenele care ilustrează Nașterea Domnului. Acesta se manifestă omniprezent, în rebeliunea culturii noastre față de jertfa de sine, adevăr și frumusețe. Diversele mașinațiuni ale vrăjmașului i-au asmuțit pe fiii lui Adam și fiicele Evei să se războiască, cu rezultate terifiante. Câmpurile noastre de bătălie culturală sunt presărate cu cadavrele copiilor creați după chipul lui Dumnezeu, dar măcelăriți cu zel irodian.

Istoria Crăciunului ne amintește, însă, că în toiul tuturor acestor lucruri, o Fiică a Evei L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu Însuși, Care a venit pe pământ pentru a-i mântui pe oameni de păcat. Această poveste este plină de speranță și de bucuria mântuirii și a promisiunii. Iar în ziua de Crăciun, mergem la biserică să mai auzim o dată această istorie.

Traducere: Iulia Matei