Academia Română a organizat marți, 15 ianuarie 2019, în Sala Mare a Ateneului Român, sesiunea festivă „Ziua Culturii Naționale”, dedicată lui Mihai Eminescu. La eveniment au participat președintele României, Klaus Iohannis, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, precum şi oficialităţi ale statului, academicieni, oameni de cultură din ţară şi din străinătate, studenţi şi elevi. Manifestarea a fost moderată de academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române.
„Cultura naţională a românilor nu se poate imagina decât în cadrul său universal, în cazul nostru în cadrul european, cu care a pulsat mereu, la care s-a raportat şi în ale cărui curente s-a încadrat constant, cel puţin de la Renaştere încoace. În al doilea rând, cultura naţională are şi o dimensiune istorică esenţială, fără de care nu poate funcţiona, fără de care îşi pierde statutul şi se disipează în alte culturi sau moare pur şi simplu odată cu poporul care a creat-o (…). Creaţia culturală de nivel european a fost însoţită de înfiinţarea unor instituţii de cultură potrivite modernizării, de la biblioteci şi muzee până la licee şi universităţi, de la Asociaţia Transilvană pentru Literatura şi Cultura Poporului Român până la Academia Română. Însă funcţionarea bună a acestor instituţii s-a realizat prin marele monument, care este limba noastră”, a reliefat acad. Ioan-Aurel Pop.
În cadrul sesiunii festive, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat mesajul intitulat „Biserica a plămădit şi promovat cultura poporului român”.
De asemenea, Valer Daniel Breaz, ministrul culturii și identității naționale, a vorbit despre valorile, permanențele și perspectivele culturii naționale în context european, spunând că preluarea Președinției Consiliului Uniunii Europene de către România reprezintă un fericit prilej pentru relansarea interesului față de ţara noastră, ca destinație culturală.
Acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române, a susținut un referat despre statalitatea românească și vechile sale locașuri.
„Evocarea ctitoriilor de artă și arhitectură românească, parte din ele zugrăvite pe fresca Ateneului, sunt însoțitoarele firești ale efigiilor celor pe care Mihai Eminescu îi invoca în versurile: «Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini, / Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini»” (Scrisoarea III). Statalitatea reprezintă un element definitoriu al istoriei naționale, alături de latinitate. Aici, în Europa de Sud-Est, doar românii și-au putut păstra un stat organizat în secolele turcocrației. O trăsătură esențială a acestei statalități este existența medievală și premodernă a dinastiilor românești, iar una dintre formele predilecte de proclamare eclatantă a importanței acestora o reprezintă ctitoriile princiare concepute ca mausolee de familie.”
La final, academicianul Mihai Cimpoi, membru de onoare al Academiei Române, a vorbit despre raportarea lui Eminescu față de Basarabia.
„«Auziți cum strigă slabii și umiliții către noi: /E glasul blândei Basarabii / Ajunsă în ziua de apoi.» Aceste versuri aparțin lui Eminescu și reprezintă un fragment dintr-o variantă a celebrei «Doine», care începe cu acele cuvinte tulburătoare pentru noi și astăzi: «De la Nistru pân’ la Tissa, / Tot românul plânsu-mi-s-a / Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate.» Eminescu a fost preocupat de problemele Basarabiei, ca de altfel de problemele tuturor provinciilor românești: Bucovina, Dobrogea, Transilvania, iar aceasta nu doar în referințe gazetărești ocazionale, ci și în articole polemice, în studii sociologice și istoriografice, precum este cel denumit «Basarabia». Acolo, pe parcursul a șase capitole, este urmărită istoria Basarabiei cuprinzând o perioadă de șase secole. Argumentul-cheie în publicistica sa este legat, pe de o parte, de unitatea etnogenetică a românilor, iar pe de altă parte, de dreptul lor inalienabil de a fi ei înșiși, de a-și vorbi limba lor, de a avea o Biserică națională și de a le respecta voința naturală pentru a fi ceea ce sunt, români”, a arătat academicianul Mihai Cimpoi. La final, vorbitorul a concluzionat: „Toate argumentele converg spre două constatări: prima afirmă că Basarabia este vatră din vatra românească, spune Eminescu, este jumătatea curată a Moldovei. A doua afirmă că chestiunea Basarabiei ajunge în ultimă instanță a fi una de existență pentru poporul român. Mai reținem din demonstrația polemică eminesciană o altă frază relevantă: «Basarabia este pământul pe care nu l-am cucerit vreodată, nu am alungat pe nimenea de pe el. El este bucată din patria noastră străveche, zestrea împătimitului și nenorocitului pământ românesc»”.
Sesiunea festivă a fost urmată de un recital de poezie oferit de actorul Dorel Vișan și de un concert susținut de „Camerata Regală”.
Publicul a avut ocazia să admire unul dintre cele mai prețioase manuscrise eminesciene aflate în colecțiile Bibliotecii Academiei Române, Manuscrisul 2261, conținând „Legenda Luceafărului”, precum și monumentala ediție facsimilată „Manuscrisele Mihai Eminescu”, în 38 de volume, un proiect realizat sub coordonarea acad. Eugen Simion.
Sursă: ziarullumina.ro
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
