Universitatea Harvard: dansând cu diavolul

de Michael Cook, MercatorNet, 13 mai 2014
Cea mai fierbinte chestiune dezbătură în această perioadă la Universitatea Harvard este satanismul. Dintre cele mai citite cinci articole apărute în ziarul Universității (The Harvard Crimson), patru tratează Liturghia Neagră, ritualul satanic care se dorea a fi celebrat pe proprietatea Universității. Al cincilea articol din acest top al celor mai populare se intitula “Cincisprezece dintre cei mai atrăgători boboci”, sugerând, totuși, că studenții de la Harvard nu sunt complet obsedați de religie. Litughia Neagră preconizată a fost anulată în ultimul moment, dar întâmplarea dezvăluie multe despre cea mai bogată și celebră universitate din lume.
Controversa a izbucnit când Clubul de Studii Culturale de la Harvard Extension School a organizat celebrarea de către “Templul Satanic”, un grup newyorkez, a unei liturghii negre, ca parte a studierii tradițiilor religioase.
Liturghia neagră constă din blasfemierea liturghiei catolice. Pentru sataniști, aceasta are scopul de a-I aduce insulta supremă lui Iisus Hristos. Se fură o ostie (n.red. – pâine nedospită sfințită pentru împărtășanie) de la o biserică catolică, aceasta urmând a fi pângărită în semn de fidelitate față de Satan. Pentru catolici, este ceva incalificabil.
Inițial, organizatorii au spus că va fi folosită pâine sacră – pe care catolicii o consideră trupul lui Hristos. Apoi au revenit, spunând că va fi doar o simplă bucată de pâine.
Catolicii de la Harvard și din Boston au protestat vehement. Arhiepiscopul catolic, cardinalul Sean O´Malley, a declarat pentru presă: “Este respingător. Este foarte dezamăgitor și tulburător. Este o mare atracție față de rău în lume și asta nu duce la nimic bun.” Așadar, nu a existat un răspuns violent. În schimb, studenții au organizat o ora de glorificare euharistică în biserica locală.
Cum a răspuns Universitatea Harvard?
În primul rând, a încercat să trateze acest conflict ca pe ceva trecător. Decanul Robert Neugeboren a emis un comunicat de presă împăciuitor, în care îi chema pe sataniști să comunice cu catolicii. Chiar dacă evenimentul era ofensator, „noi apărăm dreptul studenților noștri de a vorbi și a se aduna în mod liber”. Comunicatul de presă plin de clișee nu a reușit, însă, să împace pe nimeni.
Totuși, avalanșa de proteste a alarmat-o pe președinta Universității, Drew Faust. Ca să pară cât mai împăciuitoare, fără a admite însă nimic, ea a recunoscut că liturghia neagră este un ritual extrem de ofensator: „Decizia ca un club de studenți să susțină înfăptuirea acestui ritual este respingătoare; reprezintă o insultă fundamentală față de valorile de acceptare, apartenență și respect reciproc care trebuie să definească comunitatea noastră. Este regretabil că organizatorii acestui eveniment, conștienți fiind de ofensa pe care o cauzează multor altora, au ales să acționeze conduși de o atitudine care este nerespectuoasă și instigatoare”.
Ea a mai declarat că o să participe la ora de rugăciune organizată de studenți, deși nu este catolică, vrând astfel să arate respectul pentru credința catolică la Harvard și să demonstreze că cel mai puternic răspuns pentru un discurs ofensator nu este cenzura, ci discursul rațional și reacția fermă de dezaprobare.
A fost un generos gest de solidaritate din partea ei, însă a refuzat să schimbe ceva (cel puțin în public), interzicând ritualul negru în perimetrul Universității Harvard.
„Discuțiile deschise și fervente sunt esențiale în vederea obținerii de cunoștințe și trebuie să susținem aceste valori chiar și în clipe controversate. Libertatea de expresie… protejează nu numai gândirea liberă a celor care sunt de acord cu noi, ci și libertatea opiniilor pe care le urâm”, a mai declarat președintele Drew Faust.
Spre ușurarea tuturor, Templul Satanic a anulat evenimentul, obținând ceea ce se poate să fi fost scopul lor inițial – notorietatea.
Însă deznodământul acestei situații nu satisface pe nimeni.
În plan politic, poziția președintei Faust este slabă. Templul Satanic a fost cel care a anulat evenimentul, nu Universitatea. Totuși, organizatorii frustrați ar putea să se regrupeze și să organizeze un eveniment similar și la anul.
Sunt multe evenimente ofensatoare pe care Universitatea le-ar suprima fără nicio remușcare. Dacă un grup de studenți ar sponsoriza arderea publică a Coranului? Sau dacă anti-semiții ar organiza o citire publică a „Protocoalelor înțelepților Sionului” sau a scrierii lui Hitler, „Mein Kampf”? Sau dacă un grup de studenți ar organiza un marș al „homofobilor mândri”? Sau dacă studenții s-ar pronunța în favoarea mutilării genitale a femeilor? Harvard ar emite imediat un comunicat de presă prin care ar denunța discursul incitator la ură și ar interzice demonstrațiile respective în perimetrul universității. Dar, după ce a refuzat să interzică acest act notoriu de ură și defăimare, ce motive ar mai putea oferi Universitatea pentru interzicerea altor evenimente similare?
Poziția președintei Faust este slabă și din punct de vedere intelectual. Apărarea ei pentru drepturile sataniștilor este inspirată de John Stuart Mill și Oliver Mendel Holmes Jr. Dar „libertatea opiniilor pe care le urâm” a fost reiterată de atâtea ori în ultimii 150 de ani, încât nu mai înseamnă aproape nimic. A degenerat într-o bombăneală de birocrați.
Ca să nu mai spunem că o liturghie neagră nu reprezintă „discuții deschise și fervente … în vederea obținerii de cunoștințe”. În realitate, aceasta este o ofensă gratuită adusă celor 2000 mii de ani de cultură creștină. Nu este rodul niciunei dezbateri fructuoase și bine argumentate. A fost mai degrabă o scamatorie de publicitate care exploata renumele universității, fără niciun interes pentru discursul academic.
În orice eveniment, Universitatea Harvard este mai degrabă selectivă în a apăra libertatea de expresie. De fapt, predecesorul președintei Faust, Larry Summers, a fost concediat după ce și-a exprimat o opinie care nu se prea bucură de popularitate, pretinzând că femeile sunt subreprezentate în facultățile de inginerie și știință pentru simplul motiv că de obicei acestea nu sunt atât de bune la matematică precum bărbații.
Așadar, la Harvard există un crez și există erezii. Iar ereticii își asumă anumite riscuri. Problema este că nimeni nu știe exact care este crezul universității. Nu este libertatea radicală de expresie afirmată de președintele Faust. Mai degrabă, este un scepticism radical cu privire la adevăr – tocmai acel veritas care, în mod ironic, este chiar motto-ul instituției. Harvardul o să-ți apere până în pânzele albe dreptul de a nu avea nicio opinie prestabilită sau chiar dreptul de a susține o opinie neconvențională. De exemplu, de curând, la Harvard s-a aprobat un club de entuziaști ai sado-masochismului.
În perioade de consens și pace, o universitate bogată și prestigioasă care se ghidează după această filozofie poate să-și târâie zilele fără probleme. Dar ce te faci când apar conflicte precum cel legat de liturghia neagră? Este, în acest caz, repetarea mantrei „libera circulație a gândurilor pe care le urâm” un reper moral de încredere? În acest caz, ce gând iubește Universitatea Harvard? Ce apără ea, dacă se teme să stabilească distincția dintre bine și rău, frumusețe și urât, sacru și profan? Poate tocmai din cauza acestei lipse de repere Harvard, cea mai prestigioasă universitate din lume, se confruntă în prezent și cu o epidemie de copiere la examene.
Traducere: Rebeca Bunculeț
Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com
De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.
În măsura posibilităților dumneavoastră, vă rugăm să sprijiniți financiar acest sait.