ACTUALIZARE. Noul „caz Sorina”: Gabriela, de 7 ani, din Bocșa, Caraș-Severin, a fost răpită din spital pentru a fi dată unor adoptatori din Timișoara împotriva voinței ei
de Redacția Stiripentruviata.ro
ACTUALIZARE 3: Gabriela a fost răpită de Protecția Copilului, cu poliția, dintr-un spital din Timișoara, cu cooperarea medicului ei curant. S-a întâmplat marți, 26 noiembrie 2019. Martorii oculari au declarat că fetița plângea și se zbătea, ca și în cazul răpirii Sorinei.
Mama socială, Cornelia Miloș, a întrebat-o pe doctoriță cum i-a putut face copilului așa ceva fetiței, știind condiția și vulnerabilitatea ei. I-a răspuns că a ferit-o pe ea de pușcărie. Iar mama socială i-a răspuns că prefera de o mie de ori să facă pușcărie decât să lase fetița să fie traumatizată.
Cu câteva ore înainte de răpire, fetița era nerăbdătoare să-și vadă și tatăl social, pe domnul Miloș, și abia aștepta să părăsească spitalul pentru a se întoarce în căminul familial în care a crescut.
Cel mai probabil, cei de la Protecția Copilului au avut o gândire centrată pe nevoile adulților care vor să fie părinți, nu pe nevoile copilului Gabriela. S-au gândit că familia Miloș, care a crescut 10 copii, din care unul adoptat, a avut parte de prea mulți copii, în timp ce alții vor să devină părinți în orice circumstanțe, dat nu rușesc. Astfel, autoritățile au realizat o „redistribuire echitabilă” de copii, tratând-o pe Gabriela ca pe un obiect.
Mai multe detalii pe pagina Uniți pentru Gabriela.
ACTUALIZARE 2: La data stabilită, 12 noiembrie 2019, executorul nu s-a mai prezentat, deoarece era evidentă dorința copilului de a sta cu mama socială, Cornelia Miloș, și cu soțul ei, care au crescut-o. Mama biologică a fetiței ajunsese să locuiască și ea împreună cu familia Miloș, pentru a-și exprima în fața excutorilor dorința ca fetița ei biologică să rămână la părinții sociali care au crescut-o.
ACTUALIZARE 1: Adevarul.ro informează marți, 12 noiembrie 2019, că miercuri, la 11:30, executorul judecătoresc și angajaţi ai Direcţiei de Protecția Copilului „vor trece la executarea silită și vor lua fetița cu forța”. Adică vor face exact ceea ce legea adopției încearcă să prevină: vor trata copilul ca pe un obiect tranzacționabil.
Cornelia Miloș, mama de plasament, spune că vor chema toată localitatea să îi apere și explică:
„Din septembrie, ne-au pus să plătim câte 500 de lei la zi, pentru că nu vrem să predăm fetiţa. Dar soţul meu e şi acum cu fetiţa în spital. Pe nimeni nu interesează că fetiţa asta s-a ataşat de noi şi ne consideră părinţii ei şi nu mai vrea să plece de la noi. Ea suferă foarte mult, face atacuri de panică, suferă de anxietate, în ultimul timp am fost cu ea tot prin spitale din cauză că vor să o ia de la noi”.
Când va sesiza cineva că în România este nevoie de sprijin financiar și pentru familiile care vor să adopte? De ce familiile de plasament sunt ajutate de stat, dar părinții adoptivi nu primesc niciun sprijin financiar, nici măcar în cazul adopției de copii cu nevoi speciale? Se dorește cu adevărat încurajarea adopției în România, sau se dorește doar tranzacționarea de copii?
Redacția Stiripentruviata.ro
ȘTIREA INIȚIALĂ: O fetiţă de şapte ani este pe punctul de a fi despărţită de asistentul maternal din Bocşa, judeţul Caraş-Severin, care a crescut-o de la vârsta de un an, deşi acesta susţine că a depus la Protecţia Copilului dosar de adopţie şi a avut loc chiar şi o şedinţă evaluare. Fetiţa ar urma să fie adoptată de o familie din Timişoara, deşi nu doreşte să plece din mediul familial în care a crescut.
„Acum câteva zile am primit o somație că în data de 3 iulie va trebui să o predăm pe micuța Gabriela. Problemele au demarat destul de rapid și de ascuns. Era o fetiță cu multe dificultăți și am zis că ne vom strădui, cu ajutorul lui Dumnezeu, să facem tot ce putem să o recuperăm, iar astăzi pot spune că, parțial, este recuperată. Are probleme de sănătate, care sunt din naștere” , a declarat Cornelia Miloș.
„Vizitele și vestea adopției de către o altă familie, au creat stări vulnerabile, extreme și o repulsie a Gabrielei pentru orice vizită. La școală m-a întrebat chiar și doamna învățătoare ce se întâmplă cu Gabriela: nu-și mănâncă pachețelul, nu mai comunică cu nimeni, plânge, stă singură la geam. Noi am încercat să o pregătim pentru o eventuală adopție, dar am creat durere în sufletul ei”, spune femeia.
Când au aflat că se intenționează o adopție, soții Miloș spun că au anunțat DGASPC că vor depune ei dosar pentru adopția Gabrielei. Cornelia Miloș mărturisește că își doreau adopția încă din 2014, doar că atunci Gabriela avea multe probleme de sănătate și dacă ei ar fi adoptat-o și ar fi pierdut salariul de asistent maternal profesionist, ar fi fost nevoiți să aibă amândoi soți un loc de muncă și nu ar fi avut cine să se ocupe de Gabriela așa cum se ocupaseră până în acel moment, cu plecări la medici la Timișoara și internări în spital.
Aceștia mai au 9 copii, și pe Camelia, o fetiță de 13 ani adoptată în anul 2013, tot după o perioadă în care au avut-o în plasament, dar aceasta nu înseamnă că fetița trebuie scoasă din acest mediu familial în care s-a născut.
Barnevernet de Romania! Era imposibil sa nu ajungem si noi la atrocitatile din tarile nordice, pentru ca asa votam, cu neomarxistii. Pentru ca atata minte avem. Si atata suflet.