Socialismul, o tentativă de refondare totală a lumii și a omului pe baze noi, nu și-a schimbat țelul; doar și-a rafinat metodele și a devenit dominant

Socialismul nu se reduce doar la o viziune economică ori sistem fiscal care implică un anume regim de taxare și de redistribuire a veniturilor.

Socialismul a însemnat de la bun început o tentativă de refondare totală a lumii și a omului pe baze noi, distrugerea fundamentului divin/natural și a încrederii în transmiterea experienței între generații (tradiția) și înlocuirea cu o orânduire nouă și un om nou, construite „științific” pentru a crea un rai terestru al unei iluzorii libertăți și dreptăți întru egalitate, în virtutea încrederii fără discernământ în posibilitățile rațiunii și prin refuzul failibilității și limitelor acesteia.

Mai aproape de epoca originilor sale nimeni nu considera socialismul a fi o simplă alternativă de abordare a economiei și execuției bugetare:

– Eu sunt socialist, Smurov.
– Ce înseamnă să fii socialist ? se interesă băiatul.
– Adică toată lumea să fie egală, să aibă toţi aceaşi avere, să nu mai existe căsătorie, iar cît priveşte religia şi celelalte legi, să rămînă la bunul plac al fiecăruia şi aşa mai departe. Eşti încă prea mic ca să pricepi lucrurile astea.

1880; Dostoievski – Frații Karamazov

Ceva mai târziu, teoriile socialiste -care au alcătuit ceea ce am numit mai sus filosofia revolutiei din februarie (1848, n.m.) – au aprins veritabile pasiuni, au ascuțit invidiile şi au declanşat războiul dintre clase. (…)

Încă din 25 februarie, o mie de explicaţii stranii au năvălit din mintea novatorilor şi s-au răspândit în minţile tulburate ale mulţimii. (…) Unul cerea distrugerea inegalității averilor, altul -pe cea a inegalității inteligenţelor, în timp ce un al treilea spera să niveleze cea mai veche dintre inegalităţi, cea dintre bărbat şi femeie; se avansau măsuri împotriva sărăciei şi remedii pentru răul de muncă, un rău ce frământă omenirea încă de la apariţia ei.

1849-1850; Tocqueville – Amintiri

Socialismul nu și-a schimbat țelul; doar și-a rafinat metodele și a devenit dominant. Efectul falimentar, măcinarea și prăbușirea scheletului societăților infestate cu el până când organismul social, nemaiputându-se autosusține, va trebui ținut în strâmtoarea unei carcase represive, vor rămâne.

Citește mai multe articole de Cristina Popescu