Singura șansă a conservatorismului: Să propună cu curaj viitorul

de Cristina Popescu, Facebook
Marele avantaj al tuturor progresismelor, socialismelor, bolșevismelor este confiscarea ideii de „viitor”, revendicarea de la proiecția unei lumi ce va să fie mai bună. Conservatorismul ratează prin aceea că prezintă narațiunea agățării de „trecut”, a rezistenței îndârjite (și antipatice) la nou.
Singura șansă – în termeni de narativ politic – a opoziției la nihilismul progresist este aceea de a renunța la a opune un discurs al conservării trecutului, promisiunii unui viitor luminos pe care o fac progresiștii; chiar just fiind, e total neatractiv și pare și un pic inadecvat unei lumi în continuă transformare.
Conservatorismul ar trebui să devină mai puțin „conservator” (la urma urmei, nici nu reușește a fi mai mult decât un simplu încetinitor al ritmului săltat impus de progresiști) și mai mult un reacționarism senin și încrezător, care să propună un viitor-alternativă – în jurul unor valori vin din trecut, dar în ultimă instanță tot un viitor; tot ceea ce vrea să conserve sau să readucă din vechime, să ofere ca proiecție plauzibilă a unui viitor dezirabil și nu ca nostalgie fără speranță după o epocă irecuperabilă.
„Dacă vrem ca totul să rămână aşa cum este, trebuie ca totul să se schimbe” – spunea un personaj (aristocrat) din Ghepardul lui Lampedusa.
Cât timp vom lăsa nihilismului și socialismelor de tot felul monopolul viitorului și al progresului opunându-le numai trecutul și rezistența, vom pierde redută după redută.
Dimpotrivă, vom câștiga nu retrăgându-ne tranșeu după tranșeu în încercarea de a păstra mereu câte ceva de apărat într-o veșnică defensivă, ci doar ieșind la atac pentru a recuceri terenul pierdut. Iar recucerirea înseamnă de fapt cucerire, adică punerea unor obiective în față, adică privirea înainte, spre viitor.
Tactica cetății asediate – echivalentul metodei victimizării practicate de adversarii progresiști – e utilă doar ca tactică de moment, dar nu și ca proiect; proiectul nu poate fi păstrarea ultimului zid rămas în spate, ci doar o alternativă pentru recuperarea integrală a teritoriului.
Înainte, deci! Să îndrăznim să propunem noi viitorul.