Sculptorul Virgil Scripcariu a inaugurat expoziţia itinerantă „PROMENADĂ”, care celebrează viaţa şi maternitatea, la Palatul Brâncovenesc de la Mogoşoaia
La Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” din Mogoşoaia, sculptorul Virgil Scripcariu a amplasat câteva lucrări care la anul vor călători în alte spaţii culturale din ţară. Lucrările în bronz sunt variante ale temelor Supermam şi Primul pas abordate în ultimii ani, la care se adaugă şi o lucrare nefinisată intitulată Don Quijote.
Artistul s-a folosit de acest prilej pentru a-şi omagia maestrul, pe sculptorul Vasile Gorduz: „Lucrările acestea arată aşa pentru că l-am avut profesor pe Gorduz. Poate că ideile mi-ar fi venit oricum, dar, fără acesta, nu ar fi arătat aşa”.
Criticul de artă Doina Mândru, prezentă la vernisaj, a explicat că locaţia aleasă este cea mai potrivită, având în vedere temele care gravitează în jurul miracolului vieţii. Patronajul spiritual moştenit de la familia domnitorului Brâncoveanu, tatăl unei numeroase familii româneşti, este probabil cel mai potrivit pentru un artist ca Virgil Scripcariu, la rândul său tatăl unei familii numeroase căreia a mărturisit în trecut că îi datorează inspiraţia pentru arta sa.
Expoziţia „PROMENADĂ” va rămâne în curtea palatului de la Mogoşoaia până la finele lui ianuarie 2018, apoi se va muta la Iaşi, într-un spaţiu care va fi anunţat ulterior.
Redăm în continuare câteva extrase din dialogul criticului Doina Mîndru cu artistul, care a avut loc la vernisajul din 17 decembrie 2017.
Doina Mândru: Virgil Scripcariu se raportează de fiecare dată la teme majore – doar câteva, dar ele sunt temele dintotdeauna ale umanităţii: maternitatea, lupta binelui cu răul, imposibila suprapunere dintre ideal şi realitate, care face până la urmă obiectul luptei dintre bine şi rău – subiectul vieţii noastre de toate zilele.
Liniile bizantine reprezintă una din cheile pe care le găseşte Virgil Scripcariu în interpretarea marilor mituri ale sculpturii europene. Reia teme străvechi, forme ancestrale într-o cheie bizantinizantă, o cheie pe care o citeşti atât în chipul mamei sau fecioarei, cât şi în silueta aviatorului [Tudor Greceanu]. Toate vin dintr-o receptare spirituală a ceea ce poate să fie forma pământească.
Acest univers spiritual al sculpturii lui, această spiritualizare intensă a fiecărei teme, acest profund creştin şi general-uman în acelaşi timp constituie aportul lui, viziunea personală, marca Virgil Scripcariu în sculptura românească.
Suntem în prezenţa unui sculptor major al contemporaneităţii româneşti. Felicit ideea de a amplasa aceste gânduri majore ale sculpturii contemporane în spaţiul acesta atât de armonios, de special pe care ni la lăsat moştenire Brâncoveanu. Nu poate fi o probă mai dificilă a unei sculpturi moderne decât inserarea ei într-un spaţiu perfect, într-un spaţiu în care cu greu introduci ceva fără să deranjezi.
Până şi numeroasa amplasare, ocuparea în format modular a curţii brâncoveneşti nu deranjează ordinea sublimă de la Mogoşoaia, ci dimpotrivă, o îmbogăţeşte şi mă bucur că maternitatea, care aparţine Mogoşoaiei, şi-a găsit un soclu nobil şi o amplasare judicioasă.
Virgil Scripcariu: Mie îmi plac lucrările mici şi cred că nu este nevoie să facem monumente mari. Am verificat aceasta, chiar am fost surprins să văd cum în anumite piaţete monumente mici umpleau locul respectiv. Personal, rezonez mult mai bine cu lucruri gingaşe. Sper că mesajele sunt destul de clare, sunt de fapt din viaţa mea reală. Mare parte din ele sunt concluzii pe care le-am trăit alături de familia mea.
Doina Mândru: Gingaşe, pentru că vorbesc şi de subiecte gingaşe, despre copilul care o susţine pe mamă, copilul care descoperă universul – precum fetiţa cu pasăre. Dar ele nu sunt numai gingaşe, au plenitudine, au o dimensiune interioară care le dă monumentalitate.
Şi mai au ceva: simbolul lor, adică adevărul pe care vor să ni-l comunice se impune cu forţă. O forţă intrinsecă de afirmare a mesajului tău, o forţă care vine din plenitudine, din simbol, din formă, din proporţii şi poate din subiectul însuşi pe care ai înţelepciunea să-l abordezi de fiecare dată. Eu sunt foarte încrezătoare în destinul sculpturii tale, tocmai pentru că abordează în firesc şi cu multă prospeţime subiecte omeneşti eterne şi dintr-un punct de vedere pozitiv.
Or, atâta distrugere este în jurul nostru, că nu merită să mai adăugăm noi: distrugerea unităţii Europei clădite pe fundamentele iudeo-creştine şi eline; distrugerea unităţii pe care o găsise cultura europeană în Renaştere şi care înflorise atât de frumos în secolele ce i-au urmat – distrugere printr-o conceptualizare şi negare a fiinţei umane, a dreptului ei la viaţă. Tu te opui tuturor acestor lucruri şi este important ca lucrurile acestea să se afirme în spaţii publice.
Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com.
DONEAZĂ !
Asociaţia ProValori Media
RO18RZBR0000060016473191 – RON
RO85RZBR0000060016473246 – EUR