Să sacrificăm mâine măcar o oră fiecare în oraşul său, nu pentru a manifesta împotriva avortului, ci în favoarea acelor măsuri alternative care pot sprijini şi încuraja femeile

Argumentul pro-avort -„corpul meu, alegerea mea”- îmi evocă un exemplu dat mie de cineva, cândva: să presupunem că inviţi o persoană pe barca ta la o ieşire în largul mării; ajunşi la câţiva kilometri buni de mal, îi spui: „acum dă-te jos aici; barca mea, proprietatea mea, alegerea mea”.

Nu militez pentru interzicerea absolută a avortului; cel puţin în context românesc o astfel de măsură ar fi mai degrabă contraproductivă fix în raport de scopul pe care şi-l arogă; dimpotrivă, cel puţin pentru epoca aceasta menţinerea unei legislaţii moderat restrictive în termeni de durată limită de intervenţie sau de motive justificative s-ar putea să fie de preferat. Nu ştiu sigur ce să zic.

Ce am vrut, însă, să spun prin analogia cu care am început e că nu există o îndreptăţire şi o justificare morală pentru avort -care este o traumă pentru femeie şi moarte pentru copil- ci este doar o îngăduinţă, o indulgenţă faţă de neputinţele în care putem ajunge oricare dintre noi -indulgenţă care oricum va avea un preţ, dar care ar putea fi uneori evitată.

Aşadar, am să vă rog să sacrificăm mâine măcar o oră pentru a ieşi fiecare în oraşul său, nu pentru a manifesta împotriva avortului, ci în favoarea acelor măsuri alternative care pot sprijini şi încuraja femeile aflate în cumpănă să aleagă viaţa copilului şi evitarea unei traume personale.
Nu va ninge şi nu va bate vântul, dar un pic de frig vă va face să ştiţi că aţi dăruit ceva.

Marşul pentru Viaţă: în Bucureşti, adunarea participanţilor după ora 11 în parcul Pieţei Unirii; plecarea la ora 12 spre Parcul Tineretului.

Citește mai multe articole de Cristina Popescu