Referendumul respectă regulile democrației și libertatea celorlalți într-un stat care de altfel nici NU ESTE stat laic
de Cătălin Sturza, Facebook
„Nu ne impuneți nouă valorile voastre creștine! România este un stat laic!” e unul din refrenele pe care le auzim, iar și iar, pe toate wall-urile „toleranților” față de orice lucru, minus creștinismul.
De la coadă la cap:
a) România NU este un stat laic. România recunoaște, în acest moment, 18 culte religioase – și prin faptul că le recunoaște înseamnă că le recunoaște și drepturi. Printre care dreptul de a-și promova, în spațiul public, valorile lor religioase.
b) Nimeni nu „impune” valorile. Preotul nu îți vine să-ți bată la ușă și să îți impună nimic. Nici pastorul, nici rabinul, nici imamul.
c) Dacă vorbim despre inițiativa Referendumului, în discuție este doar sfera civilă, seculară a căsătoriei, în sensul că se doreşte prezervarea înţelesului propriu, natural şi consacrat milenar, inclusiv pre-creştin, al acesteia.
d) Nimeni nu cere, așadar, IMPUNEREA oficierii căsătoriei în Biserică pentru atei de exemplu, pentru a se putea pretinde că avem de a face cu impunerea unei viziuni religioase.
e) Pentru o minimă cultură generală, aceste valori iudeo-creștine au fost fundamentul și busola cu ajutorul cărora stră-stră-stră… bunicii noștri au construit marea civilizație europeană. În fapt, marea civilizație occidentală de azi. În fapt, marea civilizație, punct.
f) Pierderea busolei („Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”) duce la relativismul moral, care duce direct la totalitarism. Nu o zic eu, o zice Hannah Arendt în „Originile totalitarismului”: „Subiectul ideal al unei dictaturi totalitare nu este doar nazistul convins sau comunistul trup și suflet, ci orice om pentru care distincția dintre fapte și ficțiune, dintre adevăr și neadevăr nu mai există.”
g) Iar Dostoievski formulează ideea mai direct și mai concis: „Dacă Dumnezeu nu există, înseamnă ca totul este permis şi dacă totul este permis, înseamnă că suntem pierduţi.”
h) Așadar, este datoria creștinilor să-și promoveze și să-și apere valorile inclusiv prin promovarea unor legi care să reflecte aceste valori, respectând regulile jocului democratic – tocmai pentru a apăra libertatea de expresie și toate celelalte mecanisme democratice și libertăți fundamentale.
h) Jocul „progresiștilor” este, așadar, acela de a păcăli adversarul să-și lase armele din mână și să-și abandoneze pozițiile – în numele unei pretinse „toleranțe”. Zic pretinsă, pentru că e simplu să vezi cât de „tolerant” este acela care vă strigă aceste lucruri. De multe ori, și mai ales în aceste zile, mulți dinte „toleranți” mai au un pic și se înverzesc la față, scuipând cuie, ca-n „Exorcistul”. 😊 Și, din păcate, e un joc al intimidării care a funcționat în multe locuri unde acest relativism a câștigat.
Prin urmare, când auziți „Nu ne impuneți nouă valorile creștine”, stick to your „guns”. Întrebați: „Bun, și cam care sunt valorile tale pe care vrei să mi le impui TU mie?” Și veți vedea că toate așa-zisele „valori” se reduc, în fapt, la o formă a bunului plac, la emotivism și la o respingere oarbă și fanatică a creștinismului în favoarea a ceva nedefinit și utopic care ar putea să fie. O tendință infantilă de a vedea anarhia, anomia morală și haosul într-o lumină romantică. Împachetate sub titlurile catchy de „revoluție” și „progres”.