de dr. Vasile Astărăstoae, Facebook
Pe 29 iulie 2019, doamna îmbrăcată în negru şi având în posesia ei coasa mi-a trimis prin intermediul unui infarct miocardic acut o cerere de prietenie. Am dat decline. Iar pe 30 iulie, dimineaţa, eram la secţia de terapie intensivă a Institutului de Boli Cardiovasculare Iaşi, rupt de realitatea românească, deoarece regulamentul pentru siguranţa pacienţilor interzice orice legătură cu exteriorul.
În fapt, de pe 29 iulie până pe 5 august nu am ştiut ce se întâmplă în aşa-zisa viaţă reală. În schimb am văzut ce se întâmplă în secţia de terapie intensivă a IBCV. Despre calitatea şi performanţele medicilor ştiam, pentru că acestea au fost mediatizate. Nu ştiam însă că, în realitate, terapia intensivă are un personal de asigurare a actului medical (asistente medicale, infirmiere, îngrijitori etc.) extraordinar, nu numai prin cunoştinţe, cât mai ales prin devoţiunea pentru profesie şi pacienţi.
Am văzut multe spitale, dar în foarte puţine oameni de o asemenea calitate. Şi veţi rămâne miraţi: preocuparea acestora nu este axată pe salarii şi sporuri, durerea lor este că nu pot să facă tot ce sunt capabili să facă, deoarece nicio sală de operaţie dintre cele care au fost distruse în urma incendiului nu sunt în stare de funcţionare.
Pentru cei care au uitat Institutul de Boli Cardiovasculare, centru de referinţă pentru Moldova şi nu numai, a fost distrus în urma unui incendiu şi până în prezent ancheta nu a înaintat.
Le-am văzut plângând atunci când un pacient grav nu supravieţuia, pentru că nu existau mijloace cu care să se încerce abordări extreme. A mai fost un eveniment care mă marchează.
De la început precizez că ştiu că în infarct miocardic asociat cu insuficienţă respiratorie din cauza sechelelor plămânilor mei pot să apară fenomene de anoxie cerebrală cu unele tulburări de percepţie. În acelaşi timp, însă, poţi accepta şi explicaţia privind legătura din acel moment pe care o stabileşti cu abisul.
În a doua noapte pe care o petreceam la terapie intensivă, m-am trezit într-o criză de tuse determinată de aerosolii recomandaţi de medic. După ce m-am liniştit, am luat 25 mg xanax pentru a adormi. Paradox: eu care în viaţa mea nu am avut vreun atac de panică l-am făcut acum sub influenţa xanaxului. Pe când personalul era în jurul meu, dintr-o dată un alt pacient (intubat) a intrat în comă. Iar eu am avut următoarea viziune: vorbeam cu el – îmi cerea să promit ceva deşi nu îl văzusem în viaţa mea – şi, în același timp, purtam un dialog coerent cu asistenta medicală, care nu a vrut să mă lase singur.
Nu am mai luat xanax, dar ca un făcut, în fiecare noapte, nu am mai putut să dorm decât maximum o oră – două. În rest, aveam o stare de aşteptare. Şi în acelaşi timp, aveam o intuiţie cu privire la cine va muri, deşi nu aveam niciun element de diagnostic, prognostic şi nici nu cunoşteam pacientul. Au mai murit patru persoane. Fiecare spunând telepatic (?) ceva ce nu am înţeles şi nici nu reușesc să îmi amintesc. În schimb, de fiecare dată, echipa medicală plângea ca şi cum le-ar fi plecat cineva din familie.
Prin urmare, am promis că mă voi implica în strângerea de fonduri pentru a fi dat cât mai repede în folosinţă IBCV care a fost afectat de incendiu. Din momentul în care mi-am făcut această promisiune şi până am ieşit din terapie intensivă, nu a mai murit nimeni, iar eu am putut dormi noaptea.
Acesta este motivul pentru care proiectul meu actual şi de viitor este de a contribui la colectarea de fonduri pentru una dintre cele 5 unităţi de profil pe care le avem în România: Institutul de Boli Cardiovasculare din Iași.
Sumele sunt foarte mari. De aceea, înainte de a mă lansa practic în atragerea de fonduri, îi rog pe toţi prietenii mei care vibrează la acest mesaj să vină cu idei şi propuneri pe care să le integrăm într-un proiect eficient şi realist.
P.S.1. #minciună, adică doamna poreclită Ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, declara că Institutul a primit bani, dar nu ştie să îi cheltuiască. Am verificat. IBCV a primit o cincime din banii necesari reabilitării sale. Aşa că după ce a fost #rezist, #pacient_sub_acoperire, #bucătăreasămodel, #stafie_prin_televiziunişi_spitale, doamna Ministru se apropie cu paşi repezi de Vlăduţ Voiculescu şi în curând îl va depăşi: #incompetent.
P.S.2. Deoarece starea mea de sănătate nu constituie o informaţie publică sau de interes public am preferat să ascund acest lucru. Le cer scuze prietenilor adevăraţi de pe Facebook sau din realitate pentru acest lucru şi le mulţumesc pentru mesajele de ziua mea.
Citește mai multe opinii de dr. Vasile Astărăstoae
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
