REFERENDUM. Scrisoarea regizorului Cristi Puiu: „Prietenilor care v-ați pierdut încrederea în forța tămăduitoare a adevărului…”
Dragi prieteni,
După cum știți, în 2016 ieșea pe ecrane filmul meu, Sieranevada, un film a cărui acțiune e compusă din fel de fel de fragmente decupate din istoria unei familii și al cărui centru de greutate cade pe „trădare”, răul pe care l-am identificat atunci ca fiind principalul responsabil de suferința tuturor celor care aleg să își întemeieze o familie.
Ieri, îmi spune soția mea, a fost publicat un statement a lui Cătălin Anchidin pe pagina de Facebook a filmului Sieranevada, folosindu-se de o imagine apărută în afișul francez. Cătălin s-a ocupat de lansarea și promovarea filmului în România și, din câte îmi amintesc, i-a plăcut filmul. Cred în continuare că doar entuziasmul l-a determinat să se folosească de această imagine fără a ne cere, în prealabil, permisiunea și nu cred că ar putea fi vorba de una dintre acele manevre ale neomarxiștilor prin care aceștia ar căuta să îmi sucească mâna la spate, punându-mă în fața unui fapt împlinit, și, folosindu-se de numele meu, să alimenteze prezentul boicot, cum îmi sugera un prieten mai instruit în ale politicii.
Pentru a alunga orice fel de suspiciune cu privire la poziția mea față de acest referendum și conștient fiind de forța tămăduitoare a adevărului și de implicațiile sumbre ale rostirii acestuia, vă adresez următoarele: voi merge la referendum și voi vota DA. O fac pentru că așa mi-o cere conștiința, conștiință care mă mustră pentru toate păcatele mele. Și păcate am multe. Prin urmare vă îndemn pe toți să vă urmați vocea conștiinței și să alegeți după cum vă dictează aceasta: dacă e DA, să fie DA, dacă e NU, să fie NU, dacă e BOICOT, să fie BOICOT. Și vă îndemn să vă respectați aproapele, INDIFERENT DE ALEGEREA PE CARE A FĂCUT-O.
Și eu, și voi știm că mai există viață și după referendum.
Și aș mai vrea să știți că nu scriu rândurile astea cu inimă ușoară. Îmi este greu să cred că atât de puțini oameni înțeleg că ne vom pierde cu totul libertatea dacă renunțăm la libertatea de expresie. Îmi vine greu să cred că atât de puțini oameni văd prăpastia spre care ne îndreptăm și răul pe care îl hrănim atunci când alegem propaganda în locul dialogului, pumnul în gură în locul gestului democratic, hula în locul respectului și narcisismul în locul dragostei față de aproapele nostru. Poate că greșesc, dar asta este ceea ce am constatat urmărind fel de fel de luări de poziție ale concetățenilor mei în ultima săptămână. Iar aceste luări de poziție – venite și de la stânga extremă, și de la dreapta extremă – nu sunt născute din iubire.
Dar nu doar aceste extreme există. Între acestea se află ceilalți, anonimii, cei care tac, cei care zi de zi se străduiesc să fie buni și care, zi de zi, greșesc încercând cu îndărătnicie să împace și capra, și lupul, și varza.
Aceștia nu se grăbesc să-și întindă pe garduri credința și convingerile și sunt discreți pe Facebook. Iar dacă vreți să-i întâlniți, fiți siguri că-i veți găsi și printre cei care votează NU, și printre cei care votează DA, și printre cei care au ales boicotul, și printre cei ce-au ignorat referendumul cu totul.
Această scrisoare v-o adresez dumneavoastră, prietenilor mei anonimi, cei care ezitați încă, cei care v-ați pierdut încrederea în forța tămăduitoare a adevărului.
Cristi Puiu
6.10.2018
Sursa: Facebook
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
