Raport ONU despre maternitatea surogat: Este o industrie similară cu sclavia, care trebuie interzisă la nivel global

Un raport recent al Organizației Națiunilor Unite (ONU) detaliază daunele pe care industria „închirierii de pântece” le provoacă femeilor și copiilor și afirmă că soluția pentru prevenirea altor prejudicii este „eradicarea maternității surogat în toate formele ei”. Mai multe țări, precum Spania, Italia și China, au interzis deja această practică.

Idei principale

• Exploatare: Mamele purtătoare sunt reduse la „furnizori de servicii”, suferă riscuri medicale și primesc doar o mică parte din compensație.
• Daune pentru copii: Rată mai mare de prematuritate și malformații, privarea de alăptare și risc psihologic din lipsa legăturii gestaționale.
• Recomandare ONU: Statele trebuie să prevină abuzurile și să protejeze drepturile femeilor și copiilor, întrucât „consimțământul nu justifică încălcarea drepturilor omului”.
• Propuneri concrete: penalizarea agențiilor, clinicilor și cumpărătorilor implicați în surogație, interzicerea reclamelor pentru recoltare de ovule și surogație și sprijinirea femeilor însărcinate.

Publicația americană conservatoare The Federalist detaliază principalele idei din raport.

Potrivit autoarei raportului de 23 de pagini, Reem Alsalem, este nevoie de un efort global pentru reducerea cererii de servicii de mame-surogat, prin incriminarea persoanelor și instituțiilor care o promovează și facilitează această practică.

Transformarea maternității în practică comercială

„Practica maternității-surogat poate fi echivalată sau asemănată cu sclavia, deoarece plasează mamele purtătoare într-o situație în care asupra lor se exercită oricare sau toate atributele dreptului de proprietate”, se arată în raport.

Maternitatea surogat este adesea prezentată publicului ca un act generos și festiv, care ajută viitorii părinți să-și împlinească visul. De la început până la sfârșit însă, raportul arată că procesul de „închiriere de pântece” transformă procesele sacre și demne ale concepției și sarcinii într-o tranzacție juridică și financiară, care dăunează mamelor purtătoare, copiilor comandați și chiar celor care îi comandă.

Nu există un „drept” de a avea copii

„Închirierea de pântece” este o practică tot mai răspândită la nivel mondial, din diverse motive, unul dintre ele fiind, după cum remarcă Alsalem, „prezentarea în general pozitivă a maternității surogat în mass-media și vizibilitatea practicii în rândul celebrităților”. De asemenea, industria este susținută de „narațiuni sociale mai largi care prezintă dorința de a avea un copil ca un drept sau o dimensiune a dreptului la viața de familie, valabil inclusiv pentru bărbații din cupluri de același sex, pentru care maternitatea surogat și adopția rămân principalele căi spre paternitate”.

Totuși, prezența în creștere a maternității surogat în societate nu a rămas fără consecințe. În cazurile cele mai grave, aceasta depășește exploatarea și ajunge la șantaj, trafic de persoane, precum și la abuz psihologic, fizic și emoțional, se arată în raport.

Practică bazată pe exploatarea femeilor

Această corupere și efectele ei asupra celor implicați în industria surogației se pot observa încă din momentul achiziționării unui ovul. Autoarea raportului scrie că femeile și fetele aflate în dificultate financiară sunt bombardate cu reclame ale agențiilor de fertilitate. În multe cazuri, aceste agenții alimentează cererea pentru „copii la comandă” cerând femeilor cu trăsături fizice specifice să „doneze” gameți.

Ceea ce aceste agenții omit intenționat să dezvăluie sunt însă condițiile fizice și psihice extrem de solicitante prin care trec furnizoarele de ovule: sângerări abundente, inflamație abdominală și disconfort, plus posibile creșteri în greutate, greață, infecții, probleme urinare și, în cazuri rare, chiar deces.

„Multe, în special adolescentele, sunt manipulate să se înregistreze ca donatoare de ovule pentru a le testa toleranța la proceduri medicale înainte de a intra într-un aranjament de surogat. Natura digitală a acestei piețe reproductive permite, de asemenea, recrutarea mamelor purtătoare și a donatoarelor de ovule din țări unde astfel de practici sunt formal interzise”, precizează raportul.

Nu poate fi vorba despre consimțământ informat

Femeile recrutate pentru a purta copilul altcuiva, notează Alsalem, „primesc doar o mică parte din compensația totală, majoritatea banilor mergând către intermediari”.

Însă, dacă mamele sunt sau nu plătite corect, aceasta este doar „vârful aisbergului”, afirmă autoarea. Raportul subliniază că majoritatea femeilor și fetelor care acceptă să își „închirieze” pântecele nu o fac din altruism, ci pentru că promisiunea unei plăți ar putea să le amelioreze situația financiară.

„Atunci când femeile și fetele simt că surogația este singura lor opțiune, sau atunci când nu cunosc consecințele, consimțământul lor nu este nici liber, nici în cunoștință de cauză”, se afirmă în raport.

Această motivație financiară, combinată cu faptul că mamele purtătoare sunt adesea numite „furnizoare de servicii” în loc de mame, „creează impresia că sacrificarea demnității și a bunăstării lor ar putea fi justificată de existența unui contract”, scrie Alsalem.

„La nivel global, majoritatea mamelor purtătoare provin din medii cu venituri reduse și au un statut social inferior comparativ cu părinții comandanți”, continuă raportul. „Multe nu au acces la remedii legale eficiente sau la mecanisme de advocacy. Se relatează că femeile migrante sunt fie vizate în mod special pentru surogat, fie transferate în alte țări pentru a fi inseminate și pentru a naște, adesea pentru a eluda cadrul legal.”

Riscuri de sănătate pentru mamele surogat

Aceste mame purtătoare, care petrec luni de zile hrănind și ocrotind prunci în pântece doar pentru a se despărți de ei la naștere, au și un „risc de trei ori mai mare de a dezvolta hipertensiune și preeclampsie” și raportează niveluri crescute de anxietate. În unele cazuri, sunt forțate să treacă prin „reducere selectivă”, adică avortarea multipleților nedoriți care se fixează în uter în urma inseminării artificiale.

Alsalem subliniază că nici mamele comanditare nu scapă de efectele secundare ale surogației, între care un rol important îl au „incertitudinea și tensiunea emoțională”.

Riscuri de sănătate pentru copii născuți din mame-surogat

De asemenea, raportul menționează că pruncii „comandați” prin diverse aranjamente de „închiriere de pântece” din lume sunt cunoscuți ca având „rate mai mari de prematuritate și o incidență mai mare a greutății mici la naștere”, precum și „risc crescut de malformații congenitale”.

Copiii născuți prin astfel de aranjamente suferă, de asemenea, un stres fizic și emoțional considerabil atunci când sunt luați din brațele singurei femei pe care au cunoscut-o timp de nouă luni. Alsalem mai observă că sunt privați de alăptare, fapt uneori interzis prin contract mamei-surogat, deși alăptarea este esențială pentru dezvoltarea sănătoasă a unui nou-născut.

Deși cercetările privind bunăstarea emoțională pe termen lung a copiilor născuți prin surogație sunt limitate, ele arată deja că tăierea legăturii lor cu femeia care i-a purtat în pântece îi expune unui risc psihologic crescut, avertizează raportul.

Copii vulnerabili la abuz

Acești copii sunt, de asemenea, vulnerabili la abuzuri viitoare, din cauza lipsei de verificări și protocoale care există, de exemplu, în cazul adopției.

Atât timp cât părinții sunt dispuși să plătească, mamele purtătoare sunt obligate să predea copilul. Un caz recent din Pennsylvania, SUA, a demonstrat încă o dată că surogația poate fi folosită cu ușurință de pedofili și abuzatori, care, fiind împiedicați să devină părinți adoptivi sau să ia copii în plasament, folosesc această cale pentru a obține copii.

Consimțământul nu justifică încălcarea drepturilor

Obiectivul internațional, concluzionează raportul, ar trebui să fie interzicerea maternității surogat în toate formele ei. Până atunci, „statele trebuie să ia măsuri pentru a preveni alte prejudicii și pentru a proteja drepturile femeilor și copiilor implicați în contractele de surogație”.

„Doar existența consimțământului nu face ca surogația să fie etică. Este recunoscut pe scară largă că simplul consimțământ nu poate justifica încălcări ale drepturilor omului, inclusiv cele asociate cu traficul de persoane, vânzarea de organe, sclavia sau tortura”, scrie Reem Alsalem în raportul ei.