avortlibertate de conștiințăopiniiUncategorized

Propunerea L255/2023 a REPER:  o lege care valorizează și dă prioritate avortului în dauna continuării sarcinii și obligă statul să trateze avortul ca măsură contraceptivă, oferită obligatoriu și gratuit

Punctul de vedere al Centrelor ROUA cu privire la L255/2023:

Mărturia Cameliei:

„Din acel moment a început coșmarul vieții mele. Pe când am rămas însărcinată cu fata cea mică, el a turbat, că n-a vrut-o. Când i-am spus că sunt gravidă, el s-a dus la soacră-mea și i-a cerut bani să mă trimită să fac avort. (…).

 Când am ajuns la Maternitate, am intrat, doctorul m-a controlat, mi-a confirmat că sunt însărcinată și mi-a dat bon de ordine, că mai erau femei înaintea mea. Stăteam pe canapelele de acolo și, la un moment dat, mi s-a făcut negru în fața ochilor, se învârtea tot holul cu mine și mă gândeam: «Doamne, ce fac eu aici?!» Am plecat! Am lăsat și bon și tot… N-apucasem să plătesc. Am ieșit! Abia în stradă, când am auzit mașinile claxonând, am realizat că mi-am revenit. (…)

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013

M-am întors cum am plecat. M-a bătut în ziua aia, de m-a udat cu apă rece să-mi revin! M-a bătut și a scos apă din fântână, a turnat pe mine să mă trezesc, că leșinasem. Când mi-a dat una, am căzut. Îmi zicea: «Eeee, lasă că mai e timp! Dacă nu l-ai scos tu, las’ că ți-l scot eu!» Nu i-a ieșit cum a vrut. Am născut până la urmă o fetiță.”

Violență, abuzuri, presiuni, lipsă de sprijin, lipsa banilor, lipsa unui loc de muncă stabil, lipsa unei familii sprijinitoare, lipsa unei familii și a unui cerc de prieteni care să le sprijine, situații din care nu văd o cale de ieșire. Acestea sunt problemele reale cu care se confruntă mii de femei din România, atunci când trec printr-o criză de sarcină.

Experiențele dramatice prin care trec aceste femei, suferințele pe care multe dintre ele le poartă zeci de ani și, uneori, chiar întreaga viață – ca urmare a avortului și a lipsei de sprijin sunt cu totul ignorate de propunerea legislativă a REPER, referitoare la avort. Sau poate sunt necunoscute inițiatorilor, iar demersul lor nu provine din realitatea de la firul ierbii, ci este tributar culturii avortului, ideologizării avortului și înțelegerii teoretice a avortului ca măsură contraceptivă.

În timp ce o parte a societății se străduiește să identifice cât mai mult riscurile care afectează dezvoltarea cetățenilor, mai ales riscurile legate de sănătate, și să găsească soluții care să promoveze sprijinul și bunăstarea, să scadă inegalitățile între persoanele vulnerabile, o astfel de lege decuplează aceste demersuri de problemele femeilor însărcinate, limitează semnificativ accesul lor la informare și sprijin și normativizează avortul ca opțiune sprijinită de stat, în dauna continuării sarcinii.

Cineva spunea, pe bună dreptate: „dacă singura alegere a femeii este avortul, mai putem vorbi despre un drept la alegere?”. Faptul că inițiativa REPER referitoare la avort are ca obiectiv restricționarea libertății medicilor în privința avortului la cerere, interzicerea consilierii pentru nașterea copilului și a activității centrelor de sprijin pentru femeile însărcinate nu ține de „dreptul femeilor de a decide dacă doresc să aibă sau nu copiii”, așa cum motivează inițiatorii proiectul de lege, ci este expresia unui adevărat cult al avortului, impus prin forța legii.

Cine știe, poate peste un timp vom auzi de o inițiativă care va restricționa realizarea ecografiilor în primele luni de sarcină pe motiv că în acest mod femeile văd realitatea din pântecele lor: copilul căruia îi bate inima de la 16 zile. Copilul a cărui inimă care poate fi ascultată, cu mijlocele tehnice din prezent, la 40 de zile după concepție. Copilul cu trupul mic, dar format din toate organele pe care le avem ca oameni, întreaga viață.

Este regretabil că, după 30 de ani de la căderea comunismului, regim care a contribuit enorm la banalizarea avortului și la cultivarea iresponsabilității și a lipsei de sprijin față de femei, apar astfel de inițiative, care reflectă, în continuare, lipsa de cunoaștere a problemelor femeilor însărcinate și lipsa de sprijin.

Această situație este într-un contrast izbitor cu realitățile societăților occidentale, pe care le admirăm. În aceste societăți se fac eforturi de a dezvolta rețele de sprijin pentru femei însărcinate aflate în situații dificile, de a crea politici prietenoase cu maternitatea și cu creșterea copiilor.

Este alegerea inițiatorilor L255/2023 să continue și să aducă în Parlament minciuna că avortul este o simplă intervenție în care nimic nu se pierde și care nu are decât consecințe benefice; dar vocile femeilor care au trecut printr-un avort și regretă sau au trecut printr-o criză de sarcină și nu au fost sprijinite se fac auzite și se vor face auzite din ce în ce mai mult în anii care vor urma.

Probabil nu va trece mult timp până când unele femei vor da în judecată atât spitalul unde au făcut avort, cât și statul, pentru că le-a fost încălcat dreptul la informarea cu privire la dezvoltarea copilului, cu privire la ce se întâmplă cu copilul în timpul avortului, la unele consecințe fizice, psihice și sociale ale avortului sau la existența alternativelor la avort și a soluțiilor de sprijin pentru continuarea sarcinii.

Mărturia Cameliei (numele a fost anonimizat) este doar una dintre sutele de mărturii ale femeilor în criză de sarcină pe care le-am întâlnit în cei 14 ani de activitate în acest domeniu.

În 2017, am deschis primul centru din rețeaua Centrele ROUA a Asociației pentru sprijinirea femeii însărcinate și a familiei. Până în prezent, aceste centre au sprijinit peste 1.500 de femei însărcinate și mame aflate în situații dificile. Am fost alături de aceste femei prin servicii gratuite de consiliere și de terapie, prin sprijin material oferit în timpul sarcinii. Le-am oferit kituri pentru naștere, terapie pentru depresia post-natală, terapie pentru situații de abuz și traumă, cursuri de alăptare, pregătire pentru naștere și îngrijirea copilului, sprijin pentru reintegrarea socială etc.

Este greu de oferit acest sprijin pe cont propriu, doar pe baza susținerii financiare venite de la diferite persoane și de la firme private, în contextul în care sunt mii de femei care au nevoie de sprijin. Acestea nu primesc susținere din partea statului și, în repetate rânduri, s-au trimis propuneri pentru introducerea unor politicilor de sprijin pentru femei însărcinate și pentru mame.

Pentru a exista o perspectivă clară asupra modului concret prin care propunerea L255/2023 a REPER vrea să transforme statul într-un sponsor al avorturilor făcute pe bandă rulantă, în beneficul celor care încasează banii pe avort, prezentăm o scurtă analiză a acestei inițiative legislative.

1. La art. 248, după alin. (11), se adaugă un nou alineat, cu următorul cuprins:

„(12) Pe lângă situațiile care constituie avort terapeutic, prin excepția de la alin. (1) lit. I), din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate se suportă contravaloarea procedurii de întrerupere a sarcinii la cerere în următoarele situații:

a) sarcina a survenit în urma unui raport sexual cu privire la care s-a introdus o plângere penală pentru săvârșirea unei infracțiuni contra libertății și integrității sexuale prevăzute de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare;

Comentariu:

Introducerea acestei prevederi contribuie la banalizarea plângerilor penale, în deserviciul victimelor agresiunilor sexuale.

Există posibilitatea ca multe femei să depună plângere pentru abuz, viol, relații intime neconsensuale, cu scopul de a beneficia de avort gratuit, iar după avort să-și retragă plângerea sau, pe parcursul procesului, cercetările să arate că, de fapt, relația în urma căruia a rezultat o sarcină a fost consensuală. L255/2023 nu prevede cum vor fi recuperați de către stat banii, în această situație.

Mai grav este însă că această prevedere și ușurința cu care se poate abuza de ea vor duce în derizoriu plângerile pentru infracțiuni sexuale.

Astfel, consecințele dramatice ale infracțiunilor sexuale asupra femeilor vor fi ignorate și victimele acestor infracțiuni vor fi lipsite de sprijinul real de care au nevoie. Problemele lor nu vor putea fi rezolvate exclusiv prin soluția ideologizată a avortului, ci prin politici reale care să încurajeze sancționarea agresorilor, protejarea victimelor, sprijinirea integrării sociale, continuarea sarcinii, susținerea oferită în creșterea și educarea copilului sau sprijinul pentru încredințarea spre adopție.

Dacă L255/2023 ar dori binele femeii care a rămas însărcinată în urma unui abuz, de ce, pe lângă oferirea gratuității avortului, nu ia în considerarea posibilitatea ca femeia să își dorească să nască copilului (care nu este vinovat de fapta oribilă a tatălui lui) și, în acest caz, să sprijine financiar femeia?

Sprijinul financiar special ar fi o prevedere simetrică cu gratuitatea acordată pentru avort în cazul sarcinii rezultate după o infracțiune sexuală.

b) persoana solicitantă a procedurii nu a împlinit vârsta de 18 ani;

Comentariu:

Decontarea avortului în cazul minorelor, mai ales fără să se precizeze o vârstă inferioară, implică numeroase riscuri pentru fete și pentru adolescente: eliminarea raportului special al minorelor cu părinții sau cu tutorele legal; tăinuirea unor infracțiuni sexuale exercitate asupra lor (în condițiile în care multe avorturi se fac la presiunile partenerului, iar clinicile și sistemul medical au dificultăți majore în identificarea coerciției pentru avort); banalizarea avortului prin ignorarea efectelor pe care le poate avea asupra dezvoltării psiho-emoționale.

Dacă L255/2023 ar dori binele minorei care a rămas însărcinată, de ce, pe lângă oferirea gratuității avortului, nu ia în considerarea posibilitatea ca minora să își dorească să nască copilului (fie și cu dorința ca de creșterea lui să se ocupe, legal, o rudă apropiată, de exemplu) și, în acest caz, să o sprijine financiar și în alte moduri – prin decontarea consilierii, prin facilitarea continuării școlii etc.?

Sprijinirea specială a minorei care dorește să nască ar fi o prevedere simetrică cu gratuitatea acordată pentru avort în cazul sarcinii la minore.

c) persoana solicitantă a procedurii nu realizează venituri sau primește beneficii de asistență socială și/sau după caz, servicii sociale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 292/2011 a asistenței sociale.

Comentariu:

Această prevedere este cea mai apropiată de conceptele eugeniei.

Ea se poate traduce astfel: „dacă femeia este săracă, de ce să nască un copil care va fi, poate, și el sărac – mai bine să îi facilităm avortul”.

Dacă L255/2023 ar dori cu adevărat sprijinirea femeilor care nu realizează venituri, inițiatorii ar fi putut să propună sprijinirea lor financiară, pentru a le echilibra situația și pentru a oferi copilului egalitate de șanse cu alți copiii ai căror mame nu au probleme financiare!

Soluția simetrică propunerii de avort gratuit este acordarea unui sume speciale pentru perioada sarcinii și acordarea unei indemnizații de creștere a copilului asemănătoare cu indemnizația pentru părinții care au venituri salariale – în cazul de față, aceasta ar putea să fie de 85% din salariul minim pe economie.

2. După art. 382, se introduce un nou articol,art. 3821, cu următorul cuprins:

„Art. 3821 – (1) În cazul refuzului acordării serviciilor medicale, medicul se va asigura că viața sau sănătatea persoanei în cauză nu este pusă în pericol și, în măsura în care refuzul este bazat pe încălcarea convingerilor sale morale, va informa persoana în cauză cu privire la posibilitatea efectuării procedurii de către un alt coleg sau în altă unitate medicală din sistemul de sănătate public din același județ, inclusiv pentru procedurile medicale la cerere.

Comentariu:

Inițiatorii prioritizează și aici avortul în defavoarea continuării sarcinii.

De ce nu se menționează aici, în mod simetric, obligativitatea ca un doctor specializat în consilierea în vederea nașterii să îi propună mai multe opțiuni?

 Acestea ar fi: informarea despre alternative la avort; consiliere pe toată perioada sarcinii; posibilitatea (dar nu și obligativitatea!) de a discuta și de a colabora cu el sau cu un alt consilier.

(2) Este interzis refuzul acordării asistenței medicale în cadrul sistemului public de sănătate, în sensul alin. (1), în situații în care medicul în cauză efectuează procedura solicitată de pacient în unitățile medicale din sistemul de sănătate privat, cu excepția situației în care acesta nu dispune în unitățile medicale din sistemul de sănătate public de resursele necesare pentru a efectua procedura solicitată.

Comentariu:

O astfel de prevedere duce, practic, la eliminarea sistemului privat de sănătate.

Dacă o astfel de prevedere ar fi legiferată, ar trebui ca, în mod simetric, să existe și o altă prevedere: de exemplu, ca medicul să nu poată refuza nici consultarea unei paciente în sistemul public de sănătate, nici asistarea la naștere – fapt care se poate considera ca implicit atunci când un medic indică unei paciente o unitate privată.

Deși în teorie este o prevedere în favoarea pacienților, în practică ar duce la procese nenumărate de malpraxis, declanșate de orice pacientă căreia un medic ginecolog i-a indicat să meargă și la privat.

Este adevărat că există medici care abuzează de trimiterea la privat (chiar la clinici deținute de ei sau unde lucrează ei), dar soluția acestei probleme nu este o interzicere de tipul de mai sus.

Art. II – Legea drepturilor pacientului nr. 46 din 21 ianuarie 2003, cu modificările și completările ulterioare, se completează după cum urmează:

Articolul 27 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 27 – (1) Pacientul are dreptul la informații, educație și servicii necesare dezvoltării unei vieți sexuale normale și sănătății reproducerii, fără nici o discriminare.

Comentariu:

De ce lipsește și de aici indicarea explicită a informațiilor cu privire la sprijinul pentru nașterea copilului când femeia însărcinată este în criză?

Sarcina este o perioadă specială, adeseori dificilă, în viața unei femei. Sarcina nu este un proces liniar, în care decizia de naștere a copilului sau de avort se ia fără nicio frământare, ci din contră. Completarea legii nu ar trebui să vizeze și aceste aspecte?

(2) Pentru respectarea dreptului prevăzut la alin. (1), Ministerul Sănătății elaborează, cu sprijinul organizațiilor guvernamentale, neguvernamentale și al asociațiilor de profil, o platformă online care incluse informații cu privire la metodele de planificare familială, metode contraceptive și proceduri de întrerupere a sarcinii în condiții de siguranță.

Comentariu:

Este uluitor cum inițiatorii L255/2023 reușesc să evite continuu „elefantul din cameră”, adică problematica crizei de sarcină, necesitatea consilierii, a sprijinului, posibilitatea adopției după naștere.

Dacă inițiatorii ar fi cu adevărat interesați de sprijinirea femeilor, ar propune ca pe platforma elaborată de Ministerul Sănătății să existe toate posibilitățile de sprijin pe care statul le oferă femeilor pentru continuarea sarcinii și toate proiectele pe care statul le dezvoltă pentru a ajuta femeile pe parcursul sarcinii, în condiții de siguranță.

De ce să nu i se pună femeii în față ambele tipuri de sprijin, dacă sprijinul e o prioritate pentru inițiatori? De ce să nu fie sprijinită femeia să aleagă cea mai bună cale pentru ea?

Dacă doresc îmbunătățirea stării femeilor, ar fi putut să observe că statul este destul de nepăsător față de problemele concrete ale femeilor însărcinate. De exemplu, în prezent nici măcar nu există în codul COR meseria de consilier în sprijinirea femeilor însărcinate, deși este atât de cunoscută dificultatea perioadei de sarcină!

2. După articolul 28, se adaugă un nou articol, art. 281, cu următorul cuprins:

„Art. 281-(1) Dreptul femeii de a întrerupe cursul unei sarcini este garantat, în condițiile art. 201 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare.

Comentariu:

Dacă L255/2023 ar dori să sprijine cu adevărat femeia în alegerile ei, la acest punct s-ar menționa și garantarea dreptului femeii de a continua sarcina!

(2) Pentru respectarea dreptului prevăzut la art. (1), spitalele județene asigură, în competența corpului medical, cel puțin un medic care efectuează întreruperi de sarcină la cerere.

Comentariu:

Există o discrepanță absolută între posibilitatea de a face avort la cerere și posibilitatea de a primi consiliere la cerere pentru păstrarea sarcinii în spitalele din România.

După informațiile existente în prezent, în doar două spitale din România lucrează un consilier la care femeile în criză de sarcină pot apela, dacă doresc, pentru consiliere în vederea păstrării sarcinii!

Dacă ar sprijini în mod real și femeile care aleg să nască copilul, inițiatorii propunerii legislative ar menționa la acest punct solicitarea ca spitalele să asigure în componența corpului medical și un specialist pregătit să ofere consiliere pentru păstrarea sarcinii, la cererea femeilor însărcinate.

(3) Este interzisă diseminarea sau transmiterea unor indicații nefondate din punct de vedere științific cu privire la caracteristicile sau consecințele medicale ale unui avort, prin orice mijloace, inclusiv online, cu scopul de a induce în eroare și de a descuraja întreruperea cursului unei sarcini.

Comentariu:

Inițiativa REPER încurajează informarea incompletă, prin omisiune.

Există minciună prin omisiune, iar în prevederea de față avem de-a face cu o omisiune gravă, dacă ne raportăm la punerea la dispoziția femeilor însărcinate a tuturor informațiilor relevante pentru ele.

Așa cum a fost formulată, prevederea nu acoperă omiterea transmiterii informațiilor relevante, care privează, de asemenea, femeia de cunoștințele de care are nevoie pentru a lau o decizie informată.

Diferite state au prevăzut, în acest sens, obligativitatea ca doctorii să ofere informații elementare femeii însărcinate, inclusiv dacă aceasta dorește să facă avort. Acestea ar viza: stadiul exact de dezvoltare a sarcinii, ascultarea bătăilor inimii, vederea ecografiei, problemele care pot apărea după naștere sau după avort.

Așa cum am mai spus mai sus, omiterea acestor opțiuni despre sarcină și despre posibilul sprijin va determina în viitor multe femei să dea în judecată spitalele, clinicile și statul pentru că le-au încălcat dreptul la informare cu privire la impactul unor decizii importante pentru viața și pentru sănătatea lor.

(4) Spitalele municipale și județene au obligația de a elabora protocoale privind întreruperea de sarcină la cerere, avizate de Ministerul Sănătății, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.”

Comentariu:

O altă prevedere care ratează să ofere și alte alternative în afara avortului.

Dacă ar fi preocupați de sprijinirea femeilor care păstrează sarcina, inițiatorii ar menționa și obligația elaborării de protocoale privind sprijinirea femeilor pe parcursul sarcinii, opțiuni alternative la avort etc.

Pe lângă această scurtă analiză punctuală, din care reiese cu claritatea favorizarea de către inițiatori a avortului, dorim să mai facem câteva precizări privind precaritatea L255/2023.

În motivarea inițiativei legislative se atinge problema raportării numărului de avorturi:

„Există județe în România în care nici spitalele municipale, nici unitatea județeană nu fac avorturi la cerere. Un astfel de caz este județul Neamț, unde în ultimii ani (2017-iunie 2021) cele patru spitale publice cu secții de obstetrică-ginecologie investigate au raportat 0 avorturi la cerere. În tot acest timp în clinicile private din județ s-au făcut aproape 2.000 de întreruperi la cerere, potrivit datelor obținute de Jurnalul Decretului de la INSP.”

În realitate, deși ar avea șansa să o facă, REPER lipsește potențialii votanți ai propunerii legislative de o exprimare coerentă a realităților legate de raportarea avorturilor și problema actelor medicale la stat și la privat.

În ceea ce privește mențiunea că unele spitale au raportat 0 avorturi la cerere, România este foarte departe de o raportare corectă a numărului de avorturi, cu atât mai mult suntem departe ca țară de a cerceta și de a cunoaște cauzele avortului, structura crizei de sarcină și situațiile care duc la avort. Cei care au experiență de lucru în spitalele cunosc situațiile în care o mulțime de avorturi la cerere sunt trecute ca avorturi făcute în urma sarcinilor oprite din evoluție. Astfel de situații se întâlnesc din marile orașe, până la cele mai mici spitale orășenești izolate. Ar fi interesant de cercetat motivele pentru care mulți doctori nu doresc să consemneze în fișa medicală că au efectuat avorturi la cerere, deși acesta este legal.

În general, dacă ar exista o raportare reală a tuturor avorturilor chirurgicale sau medicamentoase, efectuate la stat sau la privat, probabil statisticile avorturilor la cerere ar fi de două ori mai mari decât în prezent.

Iar din punctul de vedere al tuturor românilor, inclusiv al celor plecați temporar diaspora, trebuie spus că nicio autoritate a statului român nu se interesează de câte avorturi se fac de către cetățenii români aflați temporar în străinătate.

O altă problemă majoră a L255/2023 este totala contradicție cu criza, preocupările și politicile demografice ale statului român. Cei care analizează propunerea REPER, trebuie să se întrebe: Căutăm soluții la criza demografică sau alegem varianta în care statul finanțează avortul ca măsură contraceptivă?

În documente, creșterea demografică (pe fondul scăderii demografice continue de trei decenii) face parte din programele și strategiile tuturor partidelor politice și strategiilor naționale. Inclusiv în programul prezidențial inițial, „România lucrului bine făcut”, al Președintelui Klaus Iohannis[1], a fost menționată această preocupare.

Vrea REPER să schimbe acest obiectiv – pentru care nu s-a făcut prea mult, în practică – și să îl înlocuiască cu obiectivul creșterii numărului de avorturi la cerere? Dacă inițiatorii și semnatarii propunerii legislative asta își doresc, pentru onestitate față de alegători, să scrie și în programele politice și să anunțe public în campaniile electorale viziunea lor despre viitorul României.

De la cultura avortului la cultul avortului

Cercetătorii occidentali au folosit pentru fenomenul avortului din țările foste comuniste sintagma „cultura avortului”. În topul țărilor cu cel mai mare procent al avorturilor raportate la populație, fostele țări comuniste ocupă 23 de poziții din primele 25, conform unui clasament realizat de Wm. Robert Johnston în 2015[2].

România are mai multe avorturi decât cetățeni în prezent:

Din 1958 și până în 2020, în România s-au înregistrat legal 23.048.862 avorturi, cu 4 milioane mai mult decât numărul populației rezidente în 2021[3]:

• 7.521.100 avorturi în perioada de liberalizare 1958–1966 (9 ani);

• 7.298.402 avorturi legale în perioada de restricționare 1967–1989 (24 ani)[4];

• 8.139.582 avorturi în perioada de liberalizare 1990–2020 (30 ani)[5].

În aceste condiții, propunerea REPER este o promovare a avortului care poate fi denumită cu termenul de „cult al avortului”.

Dar, cum orice rău poate deveni prilej pentru a face un bine, folosim acest prilej pentru a Vă prezenta, în anexă, câteva propuneri concrete pentru sprijinul real al femeilor însărcinate, pe termen lung.

Cu aleasă considerație,

Alexandra Ștefania Nadane

Directorul Centrelor ROUA

Exemple de măsuri concrete în sprijinul femeilor însărcinate

  • Înființarea de centre de sprijin pentru femeile însărcinate, unde femeile să poată beneficia, la cerere, în mod gratuit de consiliere psihologică, coaching, asistență socială sau ce tip de sprijin au nevoie pentru a depăși dificultățile apărute în timpul sarcinii.
  • Formarea personalului medical și oferirea de sprijin non-medical complementar, care să vizeze nevoile și bunăstarea femeilor pe parcursul internării în vederea asistenței la naștere.
  • Acordarea, după a 14-a săptămână de sarcină, a unei indemnizații pentru femeia însărcinată, care să acopere nevoile speciale din perioada sarcinii – se poate face prin extinderea indemnizației pentru creșterea copilului în perioada ultimelor luni de sarcină.
  • Femeile care nasc un copil și care nu au lucrat 12 luni în ultimii doi ani să beneficieze de indemnizația lunară pentru creșterea copiilor în cuantum de 85% din  salariul minim pe economie, pe o perioadă de 1 sau 2 ani, dacă nu se angajează.

Actuala formă a legii (statul oferă 85% din salariul mediu pe ultimele 12 luni celrocare au lcurat 12 luni în ultimii doi ani) împlinește datoria statului de a sprijini financiar femeia care muncește și întrerupe serviciul pentru a se ocupa de creșterea copilului, însă ea nu respectă egalitatea de șanse a copiilor. Aceasta este încălcată prin faptul că un copil ai cărui părinți nu au lucrat conform prevederii din lege nu va beneficia în mod indirect de sprijinul financiar acordat părinților lui. Statul recunoaște că beneficiarul direct este părintele, dar beneficiarul indirect este copilul, prin prevederile de tipul celei care stipulează că, dacă au fost născuți gemeni sau mai mult de un copil în cei doi ani de concediu și indemnizație, atunci se adaugă alte beneficii la ceea ce primește părintele beneficiar pentru un singur copil născut în cei doi ani. Practic forma actuală a legii discriminează copiii în funcție de statutul de angajat al părinților. Iată un exemplu care arată cum sunt afectați copiii ai cărui părinți nu beneficiază de indemnizația lunară pentru creșterea copiilor: în lipsa banilor, părinții se vor angaja tocmai pentru a avea bani pentru creșterea copiilor și astfel va fi afectată îngrijirea acestora.

  • Crearea posibilității legale ca femeia însărcinată care consideră că nu poate crește copilul să înceapă procedura de încredințare spre adopție din perioada sarcinii, având un termen după naștere în care se poate răzgândi, după modelul adopției de la naștere care este utilizat în SUA, Marea Britanie, Australia.
  • Legiferarea adopției deschise, care ar putea ușura încredințarea spre adopție sau acceptul pentru adopția copiilor care nu pot fi îngrijiți de părinții sau de rudele biologice.
  • Sprijinirea adolescentelor însărcinate să ducă sarcina la bun sfârșit și încurajarea mentalității că o astfel de sarcină poate fi o șansă pentru ca o familie adoptivă să-i ofere unui copil o viață frumoasă.
  • Valorizarea în societate a tuturor celor implicați în adopție, în vederea eliminării mentalității disprețuitoare la adresa copiilor adoptați, a părinților adoptivi și, mai ales, la adresa mamelor sau a părinților care își încredințează copiii spre adopție când dificultăți majore le afectează capacitatea de a se ocupa corespunzător de creșterea acestora.
  • Întrucât abuzurile și infracțiunile sexuale constituie evenimente traumatice extrem de greu de depășit și duc la o spirală care ajunge adesea al criza de sarcină, este necesară dezvoltarea unor programe pentru prevenirea violenței, a abuzurilor și a infracțiunilor sexuale, care să respecte etapele dezvoltării copiilor și drepturile parentale, când se adresează minorilor, și a programelor de sprijin și de protejare pentru victime.
  • Legiferarea plasării de instalații de tip „baby box” în zidurile exterioare ale spitalelor, unde mamele care consideră că nu își pot îngriji copiii îi pot încredința în condiții de siguranță; ca ultimă soluție la o situație de criză, ele pot preveni pruncuciderea și abandonul copiilor nou-născuți. Aceste dispozitive sunt legale în multe țări din lume.

[1] Klaus Iohannis, România lucrului bine făcut, 2014. Disponibil la: https://www.presidency.ro/files/userfiles/Program-prezidential.pdf

[2] Summary of Reported Abortions Worldwide, through August 2015, compiled by Wm. Robert Johnston, Disponbil online la: http://www.johnstonsarchive.net/policy/abortion/wrjp3314.html (accesat la 25.04.2023).

[3] Institutul Național de Statistică, Primele date provizorii pentru Recensământul Populației și Locuințelor, runda 2021, online la chrome- https://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2023/01/CPdateprovizoriiRPL2021_ian-2023.docx

[4] Abortion statistics and other data—Johnston’s Archive, Historical abortion statistics, Romania, September 2015, compiled by Wm. Robert Johnston, online la http://www.johnstonsarchive.net/policy/abortion/ab-romania.html

[5] Institutul Național de Statistică, 2016, Baza de date Tempo-Online, Întreruperi de sarcină, pe grupe de vârstă, online la http://statistici.insse.ro/shop/?page=tempo3&lang=en&ind=POP201G#



Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button