Prietenii i-au spus că avortul era cea mai bună alegere. În realitate, avortul a dus-o în pragul sinuciderii

Traducerea: Amelia Mocanu
Redactare: Stiripentruviata.ro
Sursa: Live Action

Ca boboc la facultate, americana Diana P. (numele a fost schimbat pentru protejarea identității) s-a bucurat de libertatea de care nu avusese parte în familia de creștini conservatori în care crescuse. Nopțile de petrecere cu băutură și relațiile cu mai mulți bărbați i s-au părut seducătoare ca stil de viață. Anul precedent fusese tumultuos și a fost fericită să îl lase în urmă. Dar imprudența ei a avut un preț pe care nu și-l imaginase niciodată: a rămas însărcinată.

„Nu îmi venea să cred că mi s-a întâmplat așa ceva. Nici măcar nu eram într-o relație serioasă cu tatăl copilului. Când i-am spus despre sarcină și planurile mele de a păstra copilul, el a fost de acord, dar nu a vrut să fie implicat în niciun fel, așa că m-a părăsit”, povestește Diana pentru Live Action.

Nu a văzut altă soluție decât avortul

Deoarece mama ei avea opinii conservatoare, Diana s-a hotărât să nu-i spună despre sarcina ei. În schimb, a apelat la prieteni pentru sprijin. Însă aceștia i-au spus că avortul era cea mai bună opțiune pentru o femeie tânără, singură și doar cu liceul terminat.

„Mi-au prezentat o imagine în care urma să trăiesc din ajutor social cu copilul, chinuindu-mă să obțin un loc de muncă bine plătit. M-au convins că mă pregăteam pentru eșec”, mai spune ea.

Nu știa unde să găsească ajutor pentru femeile în situația ei; nu păreau să existe multe resurse disponibile. Știa că cea mai apropiată clinică de avort era în Mobile, Alabama, dar făceau întreruperi de sarcină doar după 16 săptămâni, iar ea aera în a opta săptămână.

„Nu am văzut altă cale de a ieși din această situație, așa că am făcut o programare și am primit o pastilă pentru avort. După ce am luat-o, am avut sângerări abundente timp de 10 zile. Am mai mers o dată pentru control, ca să fiu sigură că nu mai am copilul”, continuă tânăra.

Spunându-și că a luat cea mai bună decizie, a încercat să treacă peste, dar la scurt timp a intrat în depresie. Provocările din anul anterior încă erau în mintea ei, iar acum se adăuga pierderea copilului ca o nouă tragedie.

„În ultimul an de liceu am fost diagnosticată cu ovare polichistice, am fost agresată sexual de iubitul meu și am descoperit din greșeală că bărbatul care mă crescuse nu era tatăl meu biologic, așa că mă confruntam cu această traumă. Stresul a fost copleșitor și pur și simplu nu am putut face față.”

Ea a încetat să mai frecventeze cursurile și și-a reluat stilul de viață riscant. Șase luni mai târziu a abandonat facultatea și s-a mutat cu un fost iubit din liceu. A jurat că nu va vorbi niciodată despre avortul ei cu nimeni, nici măcar cu un terapeut.

„Am simțit că negarea faptului că s-a întâmplat vreodată era modul în care urma să mă descurc”, a spus ea. „Mi-am ascuns emoțiile adânc în interior.”

Durerea și suferința au împins-o la tentativă sinucidere

Relația cu iubitul i-a oferit siguranță și au vrut să întemeieze o familie, dar problema ei cu ovarele polichistice a împiedicat aducerea pe lume a unui copil. În cele din urmă, relația nu a funcționat, iar Diana s-a mutat cu o prietenă. Instabilitatea vieții ei îi afectase capacitatea de a forma relații sănătoase, inclusiv cu noua ei colegă de cameră.

„În acel moment, aveam încă o mare povară pe umerii mei și nu mă înțelegeam nici cu colega de cameră. O ceartă cu ea într-o noapte m-a determinat să-mi evaluez viața și deciziile pe care le luasem. Durerea avortului a ieșit la suprafață și nu am putut opri valurile de suferință care m-au cuprins, fiind nevoită să mă confrunt, în cele din urmă, cu pierderea copilului meu. Pur și simplu nu am putut face față intensității emoțiilor pe care le simțeam, așa că am încercat să fac supradoză, dar prietena mea a sunat la Urgențe și am fost dusă i la spital în timp util pentru a mi se pompa substanțele din stomac”, mai spune tânăra.

Diana a supraviețuit și a încercat să găsească vindecare. A cunoscut un bărbat și în cele din urmă s-a logodit, dar și această relație s-a deteriorat și s-au despărțit. Aceasta i-a provocat tinerei o nouă criză de depresie, declanșând același comportament distructiv care dusese la sarcina din primul an de facultate. De data aceasta, Diana a dezvoltat o tulburare de alimentație.

„La un moment dat, am realizat că voi reuși să mă sinucid dacă voi continua pe această cale. Am renunțat la obiceiurile proaste, dar încă mă luptam cu tulburările alimentare. După ce l-am întâlnit pe actualul meu soț, am găsit în sfârșit ajutorul de care aveam nevoie.”

Astăzi, cei doi așteaptă o fetiță, iar ea a auzit bătăile inimii la prima ecografie, când era însărcinată în șase săptămâni. Și-a amintit atunci de primul ei copil, care îi fusese prezentat la clinica de avort Planned Parethood ca „un simplu ghem de celule”. A fost uimită de cât de dezvoltată era fiica sa actuală la doar opt săptămâni.

„Mi-a fost greu să-mi văd copilul la opt săptămâni, pentru că tot atâtea aveam și când am făcut luat pastila pentru avort. Pur și simplu nu-mi ieșea din cap acest lucru”, mai spune D.P.

Deși a fost pro-avort câțiva ani după avortul ei, acum este pro-viață și speră că, împărtășind povestea ei și altor femei, le va inspira să aleagă viața. A încercat recent să consilieze o tânără care în cele din urmă a decis să facă avort. Aceasta a  devastat-o pe Diana. Totuși, ea continuă, sperând să contribuie cu ceva ori de câte ori poate.

Pentru Diana, adevărata vindecare a venit prin revenirea la credință: „Chiar dacă am păcătuit mult, sunt iubită și iertată de Tatăl ceresc”, spune ea.  „Copilul meu este cu El în Rai, într-un loc fără tristețe sau durere și într-o zi voi fi și eu acolo.”