Cu ocazia Marșului pentru viață 2015 „Fiecare viață este un dar”, asociația Studenți pentru viață a lansat cinci concursuri. Vă prezentăm al doilea eseu din cadrul secțiunii Concurs de eseuri sau povestiri pe tema „Fiecare viață este un dar”.
Articol preluat de pe Studenți pentru viață
Autor: Teodora
A fost odată ca niciodată… Așa începe povestea mea. Fiecare dintre noi avem o poveste pe care o anexăm în Cartea Vieții.
La început, întunericul și necunoscutul predomina în încăperea mea. Dar totuși era sentimentul siguranței,că aparțin cuiva. Cine este acel „cuiva”? Oare vocea care îmi vorbește mereu,oare mângâierea caldă sau bătaia inimii pe care o simt mereu? Îmi dau seama că aparțin vocii, mângîierii și inimii… aparțin MAMEI.
Aud și alte voci:
„Nu mă pot căsători cu tine!”
„Ai tăi nu știu.”
„Ești prea tânără.”
„Rămâi singură!”
Nu înțeleg, doar simt o tulburare ca o furtună și inima mamei bate foarte tare. Și atunci îmi fac curaj. Dacă aș putea vorbi!…
Mamă, nu ești singură, te rog, nu te întrista! Nu asculta, nu renunța! Îți promit că voi fi ascultătoare, că-ți voi aduce bucurie, voi învăța bine la școală, voi urma o facultate, mă voi căsători și vei avea nepoți să te mângâie.
Glasul meu, mut, dar atât de profund, liniștise bătaia puternică a mamei: „Nu voi renunța! Tu ești darul meu”.
Am crescut, sunt ascultătoare, aduc bucurie, sunt o elevă de zece, mă pregătesc pentru facultate.
Povestea mea a devenit fără „sfârșit”.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
