Pe marginea unui studiu care a concluzionat că ortodoxia este un teren fertil pentru comunism

Câteva observații pe marginea acelui studiu al Băncii Mondiale care a inflamat un pic spiritele pe facebook-ul autohton, prin aceea că a concluzionat că Ortodoxia e cea care a făcut ca acele țări unde este religie majoritară să fie un teren fertil pentru comunism, din cauza -printre altele- tendințelor comunitarist-tradiționaliste și spre un mai mare respect acordat autorității.

Nu am competența unei analize aprofundate a temei, însă ar merita notate fugar câteva puncte de atac din perspectivă profan-diletantă:

– comunismul nu a răsărit și crescut în mod natural și organic pe terenul fertil al statelor ortodoxe; comunismul s-a născut ca teorie articulată în lumea protestant/catolică -și modern capitalistă- germană, cu ceva puncte de plecare franceze; a fost doar pus în practică (și nu inventat) în Rusia ortodoxă, fapt ce a fost cu putință prin altoire forțată, pe calea unei lovituri de stat a unei grupări minuscule numeric, dar extrem de radicală și decisă, într-o țară aflată în război și cu armata în dezintegrare și rebeliune, grupare care s-a putut impune doar prin teroare și după un război civil, iar nu prin buna primire a unui „sol fertil”.
Pe scurt: comunismul nici nu a fost inventat de ortodocși și nici nu a prins în Rusia în mod natural datorită fertilității solului, ci a fost băgat pe gât cu forța și păstrat tot cu forța (la fel cum s-a întâmplat și în țări non-ortodoxe).

– comunismul a fost impus în restul Europei de Est prin intermediul tancurilor sovietice și nu prin întâmpinarea entuziastă a unor popoare bine fertilizate să-l accepte.

– menținerea -prin teroare- a comunismului în Coreea de Nord sau Cuba chiar și după căderea regimurilor comuniste în patria mumă a acestuia –URSS- și în restul blocului sovietic nu ar putea întemeia concluzia că vechiul budism sau catolicismul local ar reprezenta în sine teren fertil pentru comunism, la fel cum nu ateismul curent nord coreean este „sol fertil” al cultului pentru familia Kim.

– modul diferit în care au evoluat, atât în timpul comunismului cât și după căderea acestuia, țările ortodoxe, catolice sau reformate ține de diferențe care implică nu doar religia, ci și bagajul istoric (de ex., îndelungata presiune sau stăpânire otomană) ori sprijinul extern occidental de care s-au putut bucura, unele mai mult și altele mai puțin.

– în privința „respectului acordat autorității” –adică „supunerea”, ca să o spunem pe șleau- ca trăsătură culturală specific ortodoxă ce ar genera o anumită atitudine politică ce ar fi putut favoriza comunismul (sau anti-capitalistă), chiar în interiorul lumii ortodoxe e discutabil dacă această trăsătură se regăsește în mod similar în toate popoarele; grecii și sârbii nu sugerează a fi niște popoare foarte supuse, ba chiar dimpotrivă, iar respectul față de autoritate ar fi putut caracteriza la fel de bine poporul german, fie el protestant sau catolic, dacă ne uităm un pic în urmă (să fi fost protestantismul părții estice a Germaniei –fosta Republică Democrată Germană- un teren fertil pentru comunism?)

– este adevărat că în acest moment istoric țările ortodoxe se prezintă, din punctul de vedere al prosperității și dezvoltării, în urma celor în care predomină alte religii/confesiuni –de la protestantism, catolicism, până la budism sau shintoism; cu toate acestea, corelarea gradului de dezvoltare/PIB per capita/prosperitate cu religia este puțin spus reducționistă, fără luarea în discuție cel puțin a moștenirii istorice (spre pildă, în spațiul ortodox balcanic, presiunea sau, după caz, stăpânirea otomană pe o durată de cca 300-400 de ani) sau determinării geografice/geo-politice.

– spațiul răsăritean-ortodox și-a avut la rândul său momentul istoric de culme și superioritate cel puțin câteva sute de ani în prima jumătate a Imperiului Bizantin –cel care a făcut apoi, pe măsură ce intra în declin accelerat, transferul de cunoaștere către lumea vestică; Vestul protestant (și cel catolic) a dominat la rândul său, politic, lumea începând din secolul al XVI, însă, văzând cum aria de stăpânire occidentală se restrânge începând de la apogeul atins la momentul primului război mondial (cca 75% din suprafața lumii) și până la intrarea în defensivă în prezent în fața tendințelor de expansiune a challengerilor civilizaționali, rămâne de văzut dacă modelul occidental (protestant, catolic sau ateist-secularist) nu și-a atins zenitul.

– în fine, am citit ieri un articol care spunea că în landurile catolice Partidul Național Socialist Muncitoresc German (naziștii lui Hitler) a obținut 10-20% din voturi în alegerile din 1933, în timp ce în zonele protestante a luat și scoruri spre 80%. Oare ce concluzii ar trage de aici cercetătorii bulgari care au întocmit studiul pentru Banca Mondială?

Citește mai multe articole de Cristina Popescu