A folosi instrumente de forță ale statului pentru a promova femeia este o insultă

Domnul Claudiu Nasui a reacționat la postarea mea despre lipsa de reactie a unor politicieni USR la propunerea guvernului Dăncilă de a introduce obligativitatea angajării de experți de egalitate în companii. Dânsul aduce două argumente: agramatismul persoanei care conduce Agenția pentru Egalitate de Șanse și costurile acestei agenții inutile. Dl Nasui vede forma, dar nu tratează fondul problemei. Nici dl Vlad Voiculescu, în postarea sa sumară pe această temă, nu tratează fondul problemei. În schimb, cititori de-ai dlui Voiculescu se arată îngrijorați că România nu are astfel de experți profesioniști sau că școala românească nu e în stare sa-i producă.

Cu alte cuvinte, atât în cazul dlui Nasui, cât și al dlui Voiculescu, dacă ar fi corect formulată gramatical si ar avea costuri reduse, în eventualitatea implementării de către un mult așteptat guvern Cioloș, propunerea ar fi bună. Eu prefer să las la urma chestiunea motostivuitorului și costul agenției, acordând prioritate altor aspecte.

În primul rând, este vorba de demnitatea femeii. A folosi instrumente de forță ale statului pentru a promova femeia este o insultă, ca și cum femeia nu ar avea capacitatea necesară pentru a răzbate pe criteriile competenței și liberei concurențe. Jurnalista suedeză Alice Teodorescu a exclamat, în contextul unor discuții asemănătoare din Suedia: „Vreau să promovez pentru ceea ce stiu să fac, nu pentru ce am între picioare”. Dezbaterile ei din presa și de la Televiziunea Suedeză au fost atât de influente și de bine argumentate, încât au dus la picarea legii cotelor obligatorii de gen.

În al doilea rând, obligarea de angajare unui astfel de „expert” este un cost suplimentar și inutil pentru orice firmă și o introducere a unui activist politico-ideologic care nu are nici un aport la buna activitate a firmei.

În al treilea rând, firmele sunt obligate să dea întâietate unor criterii ideologice și nu celor de competență la recrutarea angajaților. Vor fi puse în situația de a respinge cel mai competent candidat, pentru a-l promova pe altul, mai puțin competent, pentru că aparține sexului deficitar în organizație. Acest tip de recrutare ar afecta starea economică a firmei pe termen lung, iar, la scara mai largă, starea economiei naționale.

În al patrulea rând, aceste decizii guvernamentale isi au sorgintea in teorii egalitariste, contestate inclusiv acolo unde sunt formulate, adică în Occident, dar promovate de regimuri de stânga. De ce ar trebui România să copieze tocmai astfel de regimuri politice?

Citește mai multe articole de Gabriel Bintia