Paul Gabriel Andrei despre Sorin „Focuță” Constantin: „O viață, o lecție pentru toți!”. De unde i se trăgea numele
Vineri a trecut la cele veșnice Sorin „Focuță” Constantin, un băcăuan care a trăit 47 de ani cu „boala oaselor de sticlă” – mult mai mult decât prognosticul dat de medici. Jurnalistul Paul Gabriel Andrei a omagiat exemplul pe care Sorin „Focuță” Constantin ni l-a oferit în suferință, precizând și de unde i se trăgea numele de „Focuță” (de fapt, o poreclă).
O viaţă, o lecţie pentru toţi!
„Ieri am citit socat că a murit un prieten din listă, Sorin Focuţă Constantin.
Ne împrietenisem în octombrie 2016, mi-au plăcut câteva comentarii lăsate de el şi am văzut că avem mulţi prieteni comuni.
Sorin suferea de boala oaselor de sticlă. În mai ar fi împlinit 47 de ani, deşi la naştere medicii spuneau că nu va prinde majoratul. Această boală se manifestă prin faptul că oasele sunt foarte fragile şi se pot rupe oricând, de aceea Sorin a fost ţintuit la pat toată viaţa.
Şi culmea, fără să poată merge la şcoală, el scria corect gramatical.
Am vorbit şi în privat cu el şi i-am spus că-l admir pentru puterea de luptă şi felul în care a ales să privească viaţa în ciuda problemelor cu care s-a luptat. Iar el se scuza pentru că nu prinde DigiSport. Altă dată mi-a spus că un joc trivia de pe net îl dă pe Sorin Corpodean ca fiind cel mai bun arbitru din România 🙂
Tot el mi-a mărturisit amuzat că Focuţă nici nu e numele lui, ci e o poreclă.”
Când puteam sta în şezut (până la 16 ani jumătate), îmi mai dădea câte un prieten câte o minge uşoară la cap să-i dau şi eu cu capul, precum o focă la circ 😂.
Sorin „Focuță” Constantin
Jurnalistul se pregătea să îi facă o vizită, dar nu a mai apucat: „Am zis că în momentul în care avem drum prin zonă vom merge şi noi să-l vizităm, mai ales că întotdeauna avea cuvinte de apreciere atât la adresa mea, cât şi a Ralucăi. Am ratat această şansă!”
Paul Gabriel Andrei mai citează o postare de pe Facebook făcută de Sorin „Focuță” cu doi ani în urmă:
Am trăit bucurii pe care mulți copii crescuți acum la bloc și-n orașe nici nu prea le mai trăiesc: ani buni de lecturi și stat într-un cadru natural debordând de vietăți care mai de care mai frumoase, lucru de mână alături de mămica, jocuri cu fratele meu mai mare.
Nu, nu șotron, minge… dar se găseau destule gen: șah, table, cărți, Nu-te-supăra-frate… și chiar fotbal pe scândura furniruită cu care se lungea masa (asta-i ghidușie făcută fără să știe mămica, jucam doar când pleca ea de acasă). Iar ceilalți copiii de pe stradă, care pot oricând da mărturie că niciodată n-am plâns că de ce trăiesc, că de ce m-am născut, că de ce ei pot și eu nu, că ei au și eu nu. Slavă Domnului, nici vorbă de așa ceva.
Sorin „Focuță” Constantin pe Facebook
„O viaţă de om care reprezintă o adevărată lecţie pentru noi ceilalţi care de cele mai multe ori uităm să apreciem ceea ce avem şi uităm să mulţumim pentru lucrurile care ni se par atât de fireşti.
Dumnezeu să te odihnească, Sorin! 😰”, a mai scris Paul Gabriel Andrei.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
