Monica Lia, mamă a trei copii, din care unul cu sindrom Down: „Primiți-i!” / Marșul pentru viață București 2024
de Redacția Stiripentruviata.ro
Monica Lia, mamă a trei copii, din care unul cu sindrom Down, a oferit o mărturie pe scena Marșului pentru viață 2024 de la București:
Sunt Monica și astăzi vreau să vă vorbesc despre un nașterea unui copil cu cerințe educaționale speciale și despre creșterea lui. Este vorba despre o fetiță cu Sindrom Down. E destul de mare acum, are 15 ani, așa că am despre ce povesti
Pentru a vă spune ce înseamnă asta pentru noi, trebuie să o fac într-un cadru care este fundamental pentru familia noastră: credința. Și o să spun clar că prin credință am găsit un sens și am primit mereu putere.
Iată povestea noastră, prin care am putut să trecem cu ajutorul credinței celor din jur și a dragostei lor.
De sărbătoarea Sfinților Arhangheli, chiar în momentul liturghiei, a venit pe lume o fetiță cu sindrom Down care avea nume de „Înviere”, nume hărăzit ei, care este cea care ne apropie zi de zi de înviere!
O să îi mulțumesc toată viața Bunului Dumnezeu pentru că mi-a îngăduit să fiu mama ei și nădăjduiesc ca, de la poarta Raiului, să pot privi și eu cum stă alături de Dumnezeu!
Bucuria sosirii p lume a unui mic ghemotoc avea să fie umbrită de previziunile sumbre ale medicilor, care îi creionau întreaga viață. Să ne rugăm ca, în viața noastră și în țara noastră, să avem parte de medici care să vadă dincolo de ceea ce citesc în cărți, să-i lumineze Bunul Dumnezeu să vadă că în fața lor au un suflet.
Nu am avut parte de îngrijiri medicale prea bune, însă, între realitatea prezentată de medici și ceea ce am trăit în 15 ani alături de ea există o discrepanță foarte mare și mă refer acum la ceea ce ne-a adus ea în viață, la puterile sufletești și trupești pe care le-am descoperit în noi, crescând alături de ea.
Da, cognitiv sunt probleme. Da, nu știe să facă integrale complicate, nu știe să facă comentarii de spre poeziile lui Nichita Stănescu, însă nu știu dacă, atunci când mă voi vedea cu Dumnezeu, mă va întreba dacă eu știu.
Însă ceea ce mă va întreba va fi dacă l-am iubit pe aproapele meu așa cum mă învață ea zi de zi să-l iubesc, și dacă n-am judecat pe nimeni, așa cum ea nu judecă pe nimeni
Zi de zi, a în fața mea, precum și ceilalți părinți care au copii cu sindrom Down, un exemplu de curăție. Și înțeleg atunci și de ce cei curați cu inima vor vedea pe Dumnezeu.
Am cunoscut părinți cu copii cu dizabilități în lunga noastră călătorie, care îi duc și îi îngrijesc zi de zi, pentru că acești mici copii, mucenici ai zilelor noastre, îi duc pe părinți spre Rai – desigur, pe cei pentru care Raiul este destinația finală dorită.
Vreau să vă mărturisesc acum că un copil cu dizabilități nu este o povară, ci o bucurie. O bucurie pentru că, prin el, ne descoperim sufletul și puteri nebănuite.
Da, privind din exterior, este greu, este foarte greu și pare înfricoșător, însă ei, acești copii, vorbesc, comunică, iubesc din tot suflețelul lor și vin cu o misiune în lume: a mântuirii noastre, a celor din jur, pentru că mântuiesc nu familii, ci grupuri întregi de oameni.
Poate de aceea este și o mare luptă a celui rău pentru diagnosticarea precoce a lor în viața intra-uterină și avortarea lor, luarea vieții lor de acolo. Am trecut prin aceste presiuni. Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că am ieșit învingătoare.
Primiți-i pe acești copii! Este o minune greu de explicat. Însă, deși în multe greutăți, zâmbim și suntem fericiți, cu o bucurie pe care nu o putem explica.
Vă mulțumesc!