Ortega y Gasset despre tradiție, sau „dreptul la continuitate”: „A vrea să începi din nou înseamnă a aspira să cobori și să plagiezi urangutanul”
Metoda revoluției și metoda continuității
Extras din „Prologul” pentru francezi la Revolta maselor, de Ortega y Gasset
Metodei revoluției ea îi opune singura alternativă demnă de o experiență îndelungată pe care europeanul o are în spatele său. Revoluțiile, atît de inconsecvente în graba lor ipocrit generoasă de a proclama noi drepturi, au violat întotdeauna, au călcat în picioare și au distrus dreptul fundamental al omului – atît de fundamental, încît el constituie definiția însăși a substanței sale – dreptul la continuitate. Singura diferență radicală între istoria umană și „istoria naturală” este că prima nu va mai putea niciodată să o ia de la capăt. Psihologul Kohler și mulți alții au arătat că cimpanzeul și urangutanul nu se deosebesc de om prin ceea ce, riguros vorbind, numim inteligență, ci mai degrabă prin faptul că au mult mai puțină memorie decît noi. Bietele dobitoace se trezesc în fiecare dimineață în fața uitării a tot ceea ce au trăit în ajun, iar intelectul lor trebuie să lucreze pe un material minim de experiențe. Tot așa, tigrul de azi este identic cu cel de acum șase mii de ani, pentru că fiecare tigru trebuie să înceapă prin a redeveni tigru, ca și cum nu ar mai fi fost înainte nici unul. În schimb omul, grație capacității sale de a-și aminti, acumulează trecutul, pe al său și al strămoșilor săi, îl stăpînește și profită de pe urma lui. Omul nu este niciodată primul om; firește, el nu poate începe să traiască decît de la un anumit nivel al trecutului acumulat. Acesta este singurul său tezaur, privilegiul, însemnul său. Iar cea mai puțin însemnată bogăție a acestui tezaur constă în ceea ce ni se pare nimerit și demn de a fi conservat din el; importantă este memoria greșelilor; ea este cea care ne permite să nu le repetăm mereu pe aceleași. Adevăratul tezaur al omului este tezaurul greșelilor sale, îndelunga experiență de viață decantată încetul cu încetul de-a lungul mileniilor. De aceea Nietzsche definește omul superior ca ființa „cu cea mai îndelungată memorie“.
A rupe continuitatea cu trecutul, a vrea să începi din nou înseamnă a aspira să cobori și să plagiezi urangutanul. Îmi face plăcere că un francez, Dupont-White, a fost cel care, spre 1860, s-a încumetat să scrie „Continuitatea este un drept al omului; e un omagiu a tot ceea ce îl deosebește de animal.
Trebuie:
„… opus, încă o dată, metodei revoluționare, metoda continuității, singura care poate evita, în mersul lucrurilor omenești, aspectul patologic care face din istorie o strălucită și nesfîrșită luptă între paralitici și epileptici.
Traducere preluată de pe Facebook
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
