Drepturile omului sunt produsul modelului creștin și devin monedă fără acoperire în absența acestuia
de Cristina Popescu, Facebook
Drepturile omului sunt produsul unei gândiri civilizaționale generată ea însăși în matrița creștinismului, a cărui viziune restauratoare a demnității universale a persoanei umane aceste drepturi caută să o reproducă printr-un filtru secular și secularizant (din ce în ce mai deformat în ultima vreme).
Drepturile omului nu s-ar fi putut naște în spațiul hindus, african sau extrem-oriental, pentru că ele nu sunt o emanație nouă a „rațiunii universale”, ci derivă dintr-un model cultural specific aplicat omului și lumii, și anume cel generat de forța creștinismului viu.
Eliminând izvorul transcendent al modelului omului universal adus de creștinism, cu alte cuvinte eliminându-l pe Dumnezeu, aceste drepturi rămân monedă de hârtie fără acoperire în aur, simplă declarație a cărei forță depinde de un prestigiu inițial din care se hrănește dar care se consumă fără a fi reînnoit și de puterea în declin a statelor născute în creuzetul istoric al creștinismului.