de Matt Walsh
Monogamia nu este ceva natural. În această privință sunt de acord cu cel care a scris email-ul de mai jos. Priviți ideile edificatoare pe care le-am găsit în căsuța mea de email în această dimineață:
„Salutări domnule Walsh,
Sunt profesor de facultate, autor și cercetător. Ați devenit subiect principal de discuții în unele dintre cursurile mele și acest lucru mă îngrijorează enorm. Nu m-am interesat în privința dumneavoastră până când v-am auzit numele apărând în discuții pentru a cincea oară. Proza dumneavoastră abundă în premise false și în surse de inspirație învechite, de aceea aș putea să contest orice parte din ea. Aș prefera însă să mă concentrez pe ceea ce par a fi temele dumneavoastră principale: heterocentrismul și monogamia. Chiar dacă scrieți despre căsătorie, despre „a sta la mama acasă”, despre abstinență sau despre oricare altă „problemă legată de familie”, păreți să credeți că există numai „o” cale și numai „un” tip de familie.
Adevărul care fie va scăpa, fie vă sperie prea mult pentru a-l recunoaște, este acela că „relațiile heterosexuale monogame” reprezintă un mit imposibil de atins (și nedorit). Relațiile sexuale dintre oameni nu sunt menite să fie permanente. Cu cât evoluăm, cu atât ni se dezvoltă și înțelegerea acestor adevăruri. Monogamia nu este doar nerealistă; este nefirească. Nu o veți întâlni prea des în regnul animal, iar unde se întâlnește a luat naștere ca o necesitate în plan evoluționar. Necesitatea monogamiei între oameni a dispărut. Acest lucru este adevărat mai ales pentru bărbați, care pur și simplu nu sunt adaptați biologic pentru “singura femeie a vieții” lor.
Ați putea să vă folosiți scrierile înspre bine, dar, dimpotrivă, le folosiți pentru a-i face pe aceia care sunt în multiple relații deschise să se simtă subumani. Pe lângă rasismul și sexismul latent din scrierile dumneavoastră, cel mai grav prejudiciu îl reprezintă promovarea constantă a modelelor de relație arhaică. Înainte de a trage orice concluzie, îngăduiți-mi să vă spun: sunt căsătorit. Sunt căsătorit de 15 ani; atât soția mea cât și eu, întreținem relații sexuale cu alte persoane. Suntem onești în această privință, ceea ce face relația noastră deschisă mult mai sănătoasă decât relațiile „monogamice” bazate pe minciuni.
Judecați-mi alegerea dacă doriți, dar când inevitabil vă veți înșela soția, și apoi veți continua să-i învățați pe ceilalți despre sacralitatea relațiilor monogamice, vă voi întoarce favoarea.”
Iată ce i-am răspuns:
Bună-ziua Profesore,
Va fi o provocare să vă scriu acest răspuns.
În orice caz, voi încerca să combat cele spuse de dumneavoastră.
Monogamia.
Monogamia este „nefirească”, spune Profesorul. Și declară acest lucru din postura de bărbat căsătorit sau „căsătorit”, presupun. O persoană căsătorită care nu crede în monogamie se aseamănă extrem de mult cu un satanist într-un cor bisericesc sau cu un nihilist al oamenilor care face operații pentru a salva vieți. Este un conflict filosofic de interese în situația de față, nu credeți? De fapt, nici nu m-aș fi deranjat să abordez o astfel de absurditate dacă nu ar fi devenit atât de răspândită. Ceea ce și dumneavoastră v-ați dat seama este că nu puteți lansa un atac temeinic împotriva idealurilor din spatele căsătoriei, sau al abstinenței dacă e cazul. De aceea, ați ales, în schimb, varianta bizară de a spune că toate aceste lucruri sunt oarecum mitologice. Cu cât o spuneți mai des, cu atât mai mulți oameni o vor crede, și cu cât mai mulți cred, cu atât devine mai adevărată. Este un truc inteligent. Ați reușit, măcar parțial, în a vă ridica împotriva unei realități, până va dispărea.
Dar este un OARECARE adevăr în ceea ce spuneți.
Monogamia nu este naturală. Aveți dreptate în această privință.
Este supranaturală.
Este deasupra naturii noastre. Ar putea să nu pară realistică. Dacă aș fi vrut să mă comport natural, aș fi putut să trăiesc într-o scorbură ca o rozătoare, să mă hrănesc cu insecte și să sar de la un partener la altul, până când, după o viață deșartă, să mor singur în răceala întunericului, descompunându-mă în țărână, fără ca vreodată cineva să observe. Aceasta ar fi natural. Și ar fi, probabil, și realistic. Deci este un noroc faptul că sunt om și că îmi este dată șansă de a transcede existența unui șobolan sau a unei șopârle. Am oportunitatea de a experimenta trăiri supranaturale precum iubirea, sacrificiul și dăruirea.
Declarați că bărbaților, îndeosebi, nu li se potrivește monogamia. Nu suntem „adaptați biologic” pentru ea. Ce vrea să însemne asta, Profesore? Vă începeți ziua în mod obișnuit și, înainte de a decide orice faptă anume, vă întrebați dacă e vorba de ceva pentru care sunteți “adaptat biologic” să o realizați? Aș spune că suntem adaptați biologic pentru a fi ființe raționale. Și, ca ființe raționale, suntem capabili să realizăm lucruri însemnate. Monogamia și loialitatea sunt lucruri însemnate. Dar sunt ele mai dificile de atins pentru bărbați? Nu pot găsi nicio explicație de ce ar fi așa.
Am găsit o femeie care va fi alături de mine până când voi muri, chiar și atunci când o să îmi cadă părul și pielea o să mi se zbârcească, chiar și atunci când mă împiedic sau greșesc, chiar și în mărunțișurile de zi cu zi, printre facturi și scutece murdare și în toate celelalte clipe – de bucurie sau nenorocire, plăcute sau de suferință în fiecare zi până când moartea va veni. De ce ar trebui să îmi fie greu să mă abțin să arunc asemenea dar la gunoi?
Este dificil pentru mine să fiu monogam? Ce expresie lașă și rușinoasă. Și, în plus, cât de limitată. Trebuie să fie ușor pentru noi. Mai ales pentru noi.
Dacă ați câștiga 600 de milioane de dolari la loterie, v-ați duce a doua zi să spargeți mașini pentru a fura mărunțișul din buzunarele scaunelor? Același lucru este să mergi să te culci cu altele când ai găsit deja o femeie care a depus legământul de a-și da viața și întreaga ei ființă ție pentru tot restul vieții ei.
Îmi spuneți că sunteți într-o „căsătorie deschisă”. Voi fi probabil criticat sever pentru că vă „judec”, dar, îmi pare rău Profesore, o „căsătorie deschisă” are tot atât de mult sens ca și un avion fără aripi sau ca o barcă, dar care nu plutește. Căsătoriile, prin definiție, sunt „închise”. De fapt, m-am cam săturat de persoane ca dumneavoastră care încearcă să deturneze fundamentul căsătoriei, să îl golească de frumusețea și scopul său și să îl preschimbe într-un lucru superficial și mărunt, care să se potrivească viciilor voastre.
Dacă nu sunteți suficient de puternic pentru a fi loial unei singure persoane, asta vă privește. Mergeți pe calea singurătății și confuziei, dar nu trageți după dumneavoastră întregul fundament al căsătoriei. Mie personal îmi plac cercurile dar urăsc pătratele. Pot să combat legile geometriei și, brusc, să decid că toate pătratele să fie de azi înainte cercuri? Nu, pentru că geometria e geometrie, indiferent de cât de mulți profesori insistă că nu este așa.
Mulțumesc pentru că ați scris.
Matt.
Sursă: The Matt Walsh blog
Traducere: Ioana Pleșca
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
